Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1587/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1587/
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 537/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 537/01.10.2009, pronunțată d în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S și a aprobat raportul final din data de 21 iulie 2009, întocmit de către lichidatorul Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului debitoarei -
Astfel, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - și radierea acesteia din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S de sub numărul de înmatriculare sub nr.J-; descărcarea lichidatorului judiciar Reșița, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea - Reșița, și de averea sa, de asociații debitoarei societate comercială; precum și notificarea sentinței debitoarei - Reșița, lichidatorului Reșița, Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 22.07.2009 lichidatorul L Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - Reșița, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului,
A mai constatat că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr. 198/JS/02.04.2009, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 270 din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator Reșița; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006; că la masa credală s-a înscris creditorul DGFP C-S pentru o creanță de 304 lei.
Judecătorul sindic a reținut că în condițiile în care debitorul este dizolvat din anul 2005 și nu desfășoară activitate, procedura insolvenței și-a urmat cursul cu un singur creditor și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator.
La raportul final a formulat obiecțiuni creditorul DGFP C-S, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr. 85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art. 138.
Cu privire la acest aspect, judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S sunt neîntemeiate întrucât raportul final este complet, iar lichidatorul Reșița, a concluzionat că nu se poate atrage răspunderea administratorului debitorului conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a mai apreciat că în mod corect lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, având în vedere că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
S-a mai reținut că în condițiile în care debitorul este dizolvat din anul 2005 și nu desfășoară activitate, procedura insolvenței și-a urmat cursul cu un singur creditor și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator, motiv pentru care judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S la raportul final, pe care l-a aprobat, iar în temeiul art. 131 din aceeași lege, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se da posibilitatea Comitetul creditorilor să solicite judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorului, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 304 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 304 lei, că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Creditoarea recurentă susține că întrucât lichidatorul judiciar în mod corect prin raportul final a identificat și a promovat acțiunea în atragerea răspunderii materiale prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, prin sentința atacată, instanța în mod greșit a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul lichidator judiciar, motivând faptul că acesta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor unei asemenea răspunderi, în condițiile în care administratorul judiciar nu a depus documentele contabile.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod temeinic și legal a aplicat prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
Pe de altă parte, recurenta este în eroare atunci când susține că lichidatorul judiciar a promovat acțiunea în atragerea răspunderii personale patrimoniale, iar aceasta a fost în mod greșit respinsă de către judecătorul sindic, deoarece în cauză, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, nu s-a promovat o astfel de cerere.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 537/JS/1.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /14.12.2009
Tehn. / 2 ex./14.12.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
