Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1590/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1590
Sedința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vintanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta debitoare SC DISTRIBUTIE SRL împotriva sentinței comerciale nr.2363/ 04.05.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC INTERNATONAL și intimat administrator judiciar CABINET INSOLVENȚĂ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11.11.2009 și apoi la 18.11.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 13.07.2009, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta - debitoare SC DISTRIBUȚIE SRL în contradictoriu cu intimata - creditoare SC INTERNAȚIONAL împotriva sentinței comerciale nr. 2363/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială.
Prin sentința sus-menționată, instanța de fond a admis cererea creditoarei SC INTERNAȚIONAL SRL și în baza articolului 33 alineat 6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC DISTRIBUȚIE SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul - sindic a reținut următoarele:
În speță, se constată că societatea debitoare, nu și-a executat prestațiile la care s-a obligat, de achitare a contravalorii produselor livrate de societatea creditoare.
Astfel, debitoarea a achitat doar o parte din contravaloarea produselor livrate rămânând neachitat debitul în sumă de 83.160,11 lei.
Judecătorul - sindic constată că societatea debitoare a acceptat la plată facturile fiscale în condițiile articolului 46 Cod comercial și a recunoscut debitul datorat tocmai pentru emiterea biletelor la ordin, refuzate, însă, la plată, pentru lipsă de disponibil.
În consecință, judecătorul - sindic constată că în speță sunt îndeplinite dispozițiile articolului 33 alineat 6 din legea nr.85/2006 privind procedura generală a insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta - creditoare apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea instantei de fond este dată cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute sub sancținea nulității de art. 105, alin. 2 Cod de Procedură Civilă, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 304, pct. 5 Cod de Procedură Civilă, deoarece au fost încălcate regulile procedurale privind comunicarea actelor de procedură.
Pentru a analiza mai departe modul în care s-a îndeplinit procedura de citare, reține atenția și de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 16.03.2009, aflată în dosar la fila 45. Nici de această dată nu este trecută ziua, luna, anul și nici numele agentului procedural care a îndeplinit procedura de citare și de asemenea este efectuată mentiunea::"Firmă mutată, noul proprietar nu permite afișarea". Astfel,citarea în modalitatea mai sus prezentată este lovită de nulitate fiind încălcate dispozițiile art. 100, pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4 Cod de Procedură Civilă.
Mai mult decât atât, afișarea la sediul din Str. - -, trebuia să fie făcută nu oriunde, ci pe ușa de la Corp numit Depozit conform schitei - anexă la Contractul de Inchiriere încheiat între în calitate de locator
Mai mult decât atât având în vedere că la sediul din Str. - -, Nr. 6, Sector 2, B, agentul procedural a menționat faptul că aceasta nu mai are sediul în acel loc, că nou proprietar nu a permis afișarea, că subscrisa nu avea posibilitatea de a lua la cunoștință de cererea debitoarei, a considerat că instanța de judecată în temeiul art. 129 Cod de Procedura Civilă, trebuia să faca aplicarea dispozițiilor art. 95, alin. 2 Cod de Procedură Civilă și sa dispună pe lângă citarea la ușa instantei de judecată și publicarea citației într-un ziar de largă răspândire și de asemenea publicarea citației într-un ziar de largă răspândire și de asemenea publicarea în Monitorul Oficial.
Instanta de judecată în temeiul art. 129 Cod de Procedură Civilă și respectiv în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 11 din Legea nr. 85/2006, chiar în lipsa contestației debitorului are obligația să verifice dacă creanța pentru care creditoarea solicită deschiderea procedurii insolvenței este certă, lichidă și exigibilă. De asemenea trebuia să verifice dacă debitorul se află intr-o stare de insolvabilitate vădită, simpla neplată a unor facturi (in speța dedusă judecății facturile acceptate) nu conduce neapărat la prezumția absolută de insolvabilitate vădită pentru a se dispune deschiderea procedurii, și nu în ultimul rând trebuie i să verifice dacă cererea este admisibilă. Judecătorul - sindic avea această obligație de ai verifica creanța și potrivit dispozițiilor art. 772 Cod Comercial.
Pe acest aspect, având în vedere că nu a avut posibilitatea de a se apăra în fața instanței de fond, având în vedere că procedura de citare nu a fost legal efectuată aceasta neavând cunoștință de cererea formulată de către creditoare, a învederat la acel moment că nu datora această sumă, deoarece cea mai mare parte din ea a fost achitată cu instrumente de plată.
Astfel instanta de judecată a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt, ne referim aici la dispozitiile incidente în speta dedusă judecății, art 379, alin, 3 Cod de Procedură civilă atunci când a arătat că, creanța intimatei este certă și că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine acest lucru.
Intimata creditoare a depus note scrise prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului și respingerea recursului formulat pentru argumentele pe care le-a prezentat pe larg în notele scrise.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției tardivității invocată de intimată și din perspectiva motivelor de recurs constată următoarele:
Cu privire la excepția tardivității declarării recursului.
Din înscrisurile depuse la prima zi de înfățișare în recurs (4.11.2009) conform anexei la dovada nr. 56973 privind publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a sentinței nr. 2363/4.05.2009, rezultă că sentința recurată a fost comunicată la 9.06.2009.
Cererea de recurs a fost depusă prin scrisoare recomandată la poștă la 19.06.2009 (astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la fila 51 dosar și data menționată pe plic) astfel rezultă că recursul a fost declarat înlăuntrul termenului de 10 zile prevăzut de articolul 7 din Legea nr.85/2006, termen calculat pe zile libere conform articolului 101 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, excepția tardivității va fi respinsă ca nefondază.
Pe fondul cererii de recurs, cu privire la primul motiv invocat, referitor la nerespectarea procedurii de citare.
În primul rând recurenta - debitoare a fost citată mai întâi la sediul său astfel cum a fost declarat la registrul comerțului - în- sector 2 - la Societatea; neexistând nici o mențiune în certificatul constatator referitor la Corp - numit Depozit, aspect ce trebuia cuprins de parte în contractul de locațiune pentru o mai bună identificare a spațiului.
Chiar așa, dovada de citare s-a întors cu mențiunea firmă mutată - având în vedere că sediul firmei era expirat și ca urmare în mod corect la termenul din 16.03.2009 instanța de fond a dispus citarea debitoarei prin afișare la ușa instanței.
Susținerea recurentei în sensul că instanțatrebuiasă dispună citarea și prin publicitate este nefondată având în vedere că depozițiile articolului 95 alineat 2 Cod procedură civilănu prevăd obligativitateacitării și prin afișare și prin publicitate sau Monitorul Oficial, se impune o astfel de citare doar dacă se apreciază că o asemenea măsură este necesară.
Cum legea nu impune obligativitatea și cum debitoarea se află în culpă prin nereactualizarea sediului său social la registrul comerțului, citarea acesteia prin afișare la ușa instanței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Al II lea motiv de recurs referitor la faptul că facturile emise de creditoare nu au fost acceptate la plată - este nefondat având în vedere că recurenta - debitoare a emis pentru aceste facturi mai multe instrumente de plată (pe care de altfel le și enumeră în cererea de recurs) aspect ce echivalează cu recunoașterea creanței, bilete la ordin care au fost însă refuzate la plată pentru lipsă disponibil - a se vedea în acest sens înscrisurile aflate la filele 30-38 dosar )
Față de această împrejurare în mod corect judecătorul - sindic a apreciat că debitoarea se află în stare de insolvență prezumată ca fiind vădită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza articolului 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta debitoare SC DISTRIBUTIE SRL împotriva sentinței comerciale nr.2363/ 04.05.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC INTERNATONAL și intimat administrator judiciar CABINET INSOLVENȚĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vintanu
