Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1619/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI SECȚIA A VI A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL NR. 1619
Ședința Public de la 23.11.2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței comerciale nr. 203 din 22.05.2009, pronunțat de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC COMERȚ SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚ " ".
La apelul nominal, fcut în ședinț public, nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care s-a învederat c intimata debitoare a înaintat la dosar, prin fax, întâmpinare.
Curtea constatând c recurenta a solicitat judecarea recursului și în lips potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei comerciale de:
Prin sentinta comerciala nr. 203 din 22.05.2009, pronunțat de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚ " " si, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus inchiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea SC COMERȚ SRL, dizolvarea si radierea acesteia de la Registrul Comertului de pe langa Tribunalul S-a dispus notificarea sentintei, in conformitate cu disp. art. 135 din acelasi act normativ, in temeiul art. 136 lichidatorul si toate persoanele care l-au asistat au fost descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati privind procedura insolventei debitoarei. Totodata, in baza art. 4 (4) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus decontarea sumei de 5000 lei reprezentand onorariu, catre lichidator, din fondul de lichidare al UNPIR - Filiala
Pentru a hotari astfel, JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu l-sindic a retinut ca prin sentinta comerciala nr. 211/F/23.05.2008 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei debitoarei SC COMERȚ SRL, iar la 24.10.2008 s-a dispus trecerea acesteia la procedura falimentului.
de imprejurarea ca la data de 04.05.2009 lichidatorul desemnat in cauza, CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚ " ", a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii, ca urmare a aprobarii raportului final de lichidare la data de 25.05.2009, conform art. 129 din Legea nr. 85/2006, intrucat nu au fost identificate bunuri in averea debitorului pentru a fi lichidate, judecatorul sindic a admis propunerea lichidatorului.
II. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat nu s-a lamurit daca bunul mobil combina marca a fost preluata de catre societatea de leasing si nici nu s-au efectuat toate demersurile privind identificarea tuturor bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei, nu au fost recuperate creantele de incasat si nu s-a atras raspunderea organelor de conducere.
1. Astfel, in ceea ce priveste bunul mobil combina marca, recurenta sustine ca lichidatorul nu a facut dovada preluarii de catre firma de leasing, in raportul de activitate din 13.03.2009 precizand ca nu a intrat in posesia Procesului-verbal care sa ateste ca acest bun ar fi fost predat societatii de leasing. De asemenea, in raportul de activitate din 24.10.2008 lichidatorul a precizat ca nu a intrat in posesia listei mijloacelor fixe ale debitoarei, ulterior nemaifacand nicio precizare cu privire la bunurile aflate in patrimoniul societatii falite.
2. Referitor la creantele de incasat, asa cum rezulta din raportul de activitate din 13.03.2009, lichidatorul urma sa verifice din nou informatiile si documentele privind acest aspect, pentru a stabili veridicitatea sustinerilor administratorului statutar al debitoarei potrivit carora clientii ce figureaza in listele scriptice ale debitoarei in realitate nu exista. Cu toate acestea, in raportul final din 24.04.2009 nu se mai specifica nimic despre stadiul recuperarii creantelor, desi in Raportul de inspectie fiscala nr. 623.432/25.07.2008 intocmit de catre Serviciul Control Fiscal din cadrul DGFP I sunt enumerati principalii clienti ai debitoarei.
3. Desi lichidatorul judiciar a concluzionat in raportul final ca starea de insolventa a debitoarei a fost determinata de cauze obiective, in opinia recurentei raspunzatori pentru ajungerea debitoarei in stare de insolventa sunt fostul administrator social, si administratorul de fapt,. Astfel, recurenta considera ca acestia au savarsit faptele prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a-f din Legea nr. 85/2005, iar simplul fapt al constatarii uneia dintre aceste fapte este necesar si suficient pentru a se atrage raspunderea membrilor organelor de conducere, fara a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun raspunderea obisnuita.
In consecinta, recurenta solicita admiterea recursului si casarea hotararii atacate, cu trimiterea cauzei instantei de fond pentru continuarea procedurii, intrucat situatia patrimoniala a debitoarei insolvente nu a fost lamurita, nu au fost recuperate creantele de incasat si nici nu a fost promovata actiunea de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere.
In drept a invocat disp. art. 304¹pr.civ. art. 28, 44 si 138 din Legea nr. 85/2006.
III. Lichidatorul judiciar desemnat in cauza, CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚ " ", a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat.
In motivare arata ca raportul cuprinzand propunerea de inchidere a procedurii insolventei de debitoare, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a lipsei bunurilor in patrimoniul debitoarei, a fost intocmit in baza art. 20 si 24 din legea insolventei, nefiind un raport final intocmit conform art. 129 din lege, asa cum in mod eronat sustine recurenta. Propunerea de inchidere a fost comunicata si creditoarei recurente, care insa nu a inteles sa o conteste, ba, mai mult, la termenul de judecata la care s-a dispus inchiderea reprezentantul recurentei, prezent in instanta, a mentionat ca este de acord cu propunerea lichidatorului si ca nu se opune inchiderii acestei proceduri.
In ceea ce priveste faptul ca nu au fost mentionate persoanele culpabile de aducerea debitoarei in insolventa, lichidatorul precizeaza ca din documentele pe care le-a avut la dispozitie nu au rezultat suficiente date pentru a formula o cerere de atragere a raspunderii care sa nu fie bazata doar pe prezumtii, iar din informatiile furnizate de institutiile abilitate a rezultat in mod clar ca debitoarea nu a detinut in patrimoniu bunuri, autovehiculele utilizate de catre debitoare fiind proprietatea societatilor de leasing.
Mai arata ca, in conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, in forma nemodificata, care era in vigoare la acea vreme, creditoarea recurenta putea solicita judecatorului-sindic autorizarea in vederea introducerii actiunii in raspunderea organelor de conducere, daca lichidatorul judiciar a omis sa mentioneze persoanele culpabile de generarea starii de insolventa a debitoarei.
In combaterea celorlalte sustineri ale recurentei lichidatorul judiciar a precizat ca a depus la dosarul cauzei actul aditional emis de societatea de leasing prin care a fost reziliat contractul incheiat cu debitoarea avand ca obiect combina marca si ca documentele contabile puse la dispozitie au fost insuficiente pentru a se verifica daca existau anumite creante sau daca erau inscrise fictiv, daca dreptul la actiune pentru recuperarea acestor creante s-a prescris sau nu ori daca administratorul statutar a efectuat demersuri in vederea recuperarii acestor creante.
Recursul nu este fondat.
1.Potrivit art. 131 din Legea nr.85/2006, in orice stadiu al procedurii insolventei, daca se constata inexistenta vreunor bunuri in averea debitorului ori daca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, JUDECĂTOR 3: Cristina Scheaua l-sindic va putea inchide procedura, dispunand totodata si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.
Aceasta este una din situatiile generale de inchidere a procedurii, care opereaza in orice stadiu al acesteia, indiferent de forma procedurii, generala sau simplificata. Ratiunea unei asemenea masuri rezida in aceea ca scopul legii il reprezinta acoperirea pasivului debitorului insolvent or, in ipoteza in care nici macar cheltuielile administrative generate de desfasurarea procedurii nu se vor putea achita, mentinerea deschisa a acesteia ar fi lipsita de obiect, scopul legii neputand fi realizat.
Asadar, judecatorul-sindic va inchide procedura pe baza simplului raport al administratorului judiciar sau, dupa caz, al lichidatorului, in sensul ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor procedurii, fiind irelevanta cauza care a provocat insolventa debitorului.
Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca lichidatorul judiciar a intreprins toate demersurile rezonabile pentru identificarea bunurilor debitoarei. Singurul bun asupra caruia recurenta sustine ca lichidatorul nu a stabilit cu certitudine daca a fost sau nu predat societatii de leasing este combina marca. Cata vreme, insa, la dosarul cauzei a fost depus actul aditional emis de societatea de leasing prin care a fost reziliat contractul incheiat cu debitoarea ce a avut ca obiect acest bun, Curtea apreciaza ca nu prezinta relevanta sustinerile recurentei, in conditiile in care este evident ca nu a operat transferul dreptului de proprietate a acestui bun catre debitoare.
Din cuprinsul raportului intocmit de lichidatorului judiciar rezulta ca au fost analizate detaliat si cauzele concrete care au condus la aparitia starii de insolventa, acestea fiind apreciate de lichidator ca fiind cauze obiective: concurenta crescuta in sectorul de activitate in care se inscria si obiectul de activitate al societatii debitoare (cultivarea cerealelor, porumbului si a altor plante); promovarea cu greutate pe piata de desfacere a serviciilor realizate de catre debitoare; achizitionarea in sistem de leasing a trei autovehicule si a unei combine marca, ratele aferente depasind resursele financiare necesare rambursarii acestora, fapt ce a dus la cresterea obligatiilor debitoarei; lipsa spatiului de desfasurare ce a condus la imposibilitatea achitarii la scadenta a sumelor datorate bugetului statului.
Lichidatorul judiciar a precizat, de asemenea, ca documentele contabile ce i-au fost puse la dispozitie au fost insuficiente pentru a putea stabili cu certitudine care sunt debitorii societatii falite si daca acestia exista in realitate sau doar scriptic pentru a se incerca recuperarea unor eventuale creante, astfel incat nici sustinerile recurentei sub acest aspect nu pot fi primite.
2. La data pronuntarii sentintei de inchidere (22.05.2009), potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in redactarea de la acea vreme, judecatorul-sindic putea fi investit cu o cerere de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor.
Lichidatorul judiciar nu are obligatia de a formula o asemenea cerere, ci doar posibilitatea, in masura in care apreciaza ca prin fapta persoanelor din organele de conducere ale societatii debitoare s-a cauzat starea de insolventa a acesteia.
Curtea constata ca recurenta nu a contestat raportul intocmit de lichidator prin care s-a propus inchiderea procedurii, iar creditorii, printre care si recurenta, nu au inteles sa formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, cu respectarea conditiilor legale in vigoare la acea data, in situatia in care lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau cu privire la cauzele insolventei, persoanele vinovate de starea in care se afla patrimoniul debitoarei. In aceste conditii, creditoarea recurenta, care nu a manifestat minima diligenta ceruta de lege, recunoscand, de altfel, in cererea de recurs, ca nu a fost promovata actiunea de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, nu poate invoca faptul ca a fost prejudiciata prin inlaturarea posibilitatii de formulare a unei astfel de cereri si nu poate solicita casarea sentintei de inchidere doar pentru a putea formula o asemenea cerere.
In concluzie, recursul va fi respins, ca nefondat, in temeiul disp. art. 312.pr.civ. cu consecinta mentinerii, ca legala si temeinica, a hotararii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței comerciale nr. 203 din 22.05.2009, pronunțat de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC COMERȚ SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚ " ", ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 23.11. 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red. jud. /2 ex./ 17.12.2009
Judecator-sindic -
Tribunalul I- Secția Civila
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu, Cristina Scheaua
