Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1992/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1659
Ședința publică de la 27 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 667 din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă.
] Curtea constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 02.05.2007, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA.
Prin sentința comercială nr.421/17.12.2007, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei.
Prin sentința comercială nr.250/23.06.2008 Tribunalul Teleorman - judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei, cu motivarea că societatea a fost dizolvată în anul 2007, iar bunurile din patrimoniul acesteia au fost lichidate de către AVAS.
Prin decizia comercială nr.1144/03.11.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a fost admis recursul declarat de creditoarea AVAS împotriva sentinței de închidere a procedurii insolvenței, sentința fiind casată și cauza fiind trimisă spre rejudecare, cu motivarea că închiderea procedurii este nelegală în lipsa unui raport complet întocmit de lichidatorul judiciar.
Prin sentința comercială nr.667/01.06.2009, Tribunalul Teleorman - judecătorul sindic a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de AVAS la raportul întocmit de lichidator și a fost admisă cererea acesteia, dispunându-se închiderea procedurii falimentului, conform art.131 din Legea nr.85/2006, republicată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, după casare s-a dispus refacerea raportului întocmit de lichidatorul judiciar, în care se reține că în cursul anului 2001, creditoarea AVAS a vândut toate bunurile debitoarei, acestea fiind cauzele care au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Ca atare, judecătorul sindic a apreciat că, în speță, obiecțiunile AVAS sunt nefondate, întrucât factorul ce a determinat intrarea debitoarei în stare de insolvență a fost lipsa bunurilor din patrimoniu și, deci, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită.
Cât privește formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, creditoarea trebuia să formuleze o cerere de autorizare, conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 04.08.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este nelegală, întrucât judecătorul sindic a reținut simpla afirmație a lichidatorului judiciar din raportul întocmit, conform căruia singura cauză de insolvență este vânzarea bunurilor din patrimoniul debitoarei de către AVAS, fără altă motivație.
Recurenta a arătat că, în speță, au fost incidente dispozițiile art.20 și art.25 din Legea nr.85/2006, republicată, conform cărora lichidatorul judiciar este obligat să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au adus societatea în stare de insolvență.
S-a mai arătat că vânzarea bunurilor debitoarei în 2000 - 2001 de către AVAS s-a datorat imposibilității de achitare a datoriilor către stat de către debitoare, fiind, deci, un efect al insolvenței acesteia, iar nu o cauză.
Cât privește posibilitatea creditoarei de a solicita autorizarea pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, republicată, aceasta nu se susține, în lipsa unui raport amănunțit asupra cauzelor insolvenței, care ar fi reprezentat punctul de pornire în formularea unei atare cereri.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.25 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, republicată, în principalele atribuții ale lichidatorului judiciar se află și obligația de "- întocmireaunui raport amănunțitasupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă -", dispoziție care este reluată, implicit, în dispozițiile art.59 alin.1 din aceeași lege.
Or, din examinarea conținutului dosarului întocmit după casare, Curtea reține că la fila 11 din dosar, a fost depus un raport al lichidatorului judiciar aproape identic cu raportul depus în dosarul inițial (filele 141-142), fiind astfel încălcate dispozițiile deciziei de casare, conform art.315 Cod procedură civilă.
Așadar, Curtea reține că, din raportul întocmit de lichidator, după casare, nu reiese că acesta l-ar fi contactat pe fostul administrator și ar fi încercat, în măsura în care existau, să studieze documentele contabile ale societății falite, conform art.28 din lege.
Totodată se reține că lichidatorul judiciar nu și-a respectat obligațiile impuse de lege în art.55 și 58, relative la posibilitatea de studiere a documentelor debitoarei și respectiv, la solicitarea de relații de la autoritățile care le-ar putea deține, privind administrația societății, bunurile și documentele acesteia, deși, prin decizia de casare nr.1144/03.11.2008, s-a stabilit această obligație, conform art.315 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele mai sus invocate, având în vedere că potrivit art.315 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța de fond pronunțând sentința atacată cu încălcarea acestei norme imperative, și reținând că soluția de închidere a procedurii falimentului s-a dat în baza unui raport întocmit de lichidatorul judiciar cu nerespectarea obligațiilor ce-i revin, conform art.25 alin.1 lit.a, art.59 alin.1, art.55 și art.58 din Legea nr.85/2006, republicată, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă și prin raportare la textele de lege menționate, va admite recursul și va casa sentința atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.667 din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata prin lichidator judiciar
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 4.12.2009
Tehnored. - 9.12.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Teleorman - Secția Civilă
Președinte: Gudac aragaHaraga
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
