Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1671/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1671/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DGFP A împotriva sentinței comerciale nr. 1083/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SA prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1083/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP A împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar și cuprinse în raportul depus la data de 4.05.2009 pentru suma de 12.666 lei TVA restant, s-a respins restul pretențiilor și a fost aprobat raportul lichidatorului judiciar dispunându-se continuarea îndeplinirii atribuțiilor specifice.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că s-au invocat în susținerea afirmațiilor contestatoarei, prevederile Ordinului MFP nr. 1.186/2006, care este abrogat prin Ordinul 797/23.07.2007 pentru aprobarea Ordinului ministerului finanțelor publice nr. 1.186/2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor, precum și art. II al.6 din OG nr. 47/2007, art. 92 al.7 și art. 118 al.4 din OG proc.fiscală.
Chiar dacă textul de lege al ordonanței invocate ar face referire la calcularea accesoriilor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, acesta intra în contradicție cu prevederile acestei legi, dar și cu cele ale legii anterioare, Legea nr. 64/1995, ambele respingând în mod clar calcularea dobânzilor și penalităților ulterior deschiderii procedurii insolvenței, cu excepția situației în care există creanțe garantate cu garanții reale mobiliare sau s-a pornit o procedură de reorganizare judiciară.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a constatat că Ordinul unui ministru nu poate modifica o lege, fiind un act normativ cu o valoare inferioară legii. DE asemenea, nici o ordonanță de guvern nu poate să modifice legea, datorită aceluiași caracter de act normativ inferior legii.
Judecătorul sindic a mai constatat că, deși dispozițiile invocate de contestatoare sunt prevăzute în Codul d e procedură fiscală, ele nu își au aplicabilitatea în materia insolvenței, lege cu aplicare preferențială față de dispozițiile de drept comun cuprinse chiar și într-un cod, cum este cel de procedură fiscală, sens în care, de altfel, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 22/2006 dată într-un recurs în interesul legii chiar în această materie, privind calculul accesoriilor după data deschiderii procedurii insolvenței.
Excepție de la regula instituită de art. 45 al Legii nr. 64/1995 ( în vigoare la data deschiderii procedurii), erau doar creanțele născute ulterior deschiderii procedurii, caz în care se înscrie și suma de 12.666 lei reprezentând TVA calculat pe baza declarației de impunere depusă la organele fiscale de debitoare, prin lichidatorul judiciar.
Cât privește dispoziția art. 107 din Legea nr. 64/1995 republicată, judecătorul sindic a constatat că aceasta este interpretată eronat de creditoarea contestatoare, deoarece aceasta se referea la situația eșuării unui plan de reorganizare urmat de faliment, caz în care calcularea accesoriilor până la data deschiderii procedurii falimentului era permisă de lege. În speță, nu se identifică o atare situație, deoarece debitoarea - Criscom SA Chișineu C nu a fost supusă unei proceduri de reorganizare anterior deschiderii procedurii falimentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP A, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate având ca obiect completarea declarației de creanță și înscrierea în tabelul creditorilor și a sumei de 116.466 lei.
În motivare a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.II alin.6 din OG nr. 47/2007 conform cărora în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit prev.art. 41 din Legea 85/2006 și vor pune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
S-a mai arătat că pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții, ANAF a emisa adresa nr. -/-/24.09.2007 cu precizarea expresă a modului de calcul a obligațiilor fiscale.
În temeiul acestor dispoziții normative, creditoarea a calculat dobânzi și penalități potrivit prev.art. 92 alin.7 din Legea 64/1995 și anume până la data deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei.
De asemenea, se mai arată că în speță sunt incidente și disp.art. 118 alin.4 din OG. 92/2003 potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment și numai pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare de către lichidatorul.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și a temeiurilor de drept precizate și anume art. 304 pct.7 și 9, art. 304 ind.1, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În mod corect a apreciat judecătorul sindic că dispozițiile art. II alin.6 din OG. nr. 47/2007, art. 92 alin.7 și art. 118 alin.4 din OG.92/2003 contravin atât dispozițiilor Legii 85/2006 privind procedura insolvenței cât și celor ale Legii anterioare nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentul.
Într-adevăr, Curtea relevă că primul text normativ, cel prevăzut de art. II alibn.6 din OG. 47/2007 trebuie interpretat în mod coordonat cu dispozițiile art. 41 din Legea 85/2006 în contemporaneitatea cărora au fost edictate primele norme citate, respectiv cu disp.art. 45 și 107 din Legea 64/1995. Aceasta întrucât Ordonanța Guvernului nu este una de modificare a Legii 85/2006 și nici ce ultraactivitate în timp a Legii 64/1995.
Dimpotrivă, OG nr. 47/2007 sub dispozițiile cuprinse în cadrul art.II nu are în vedere consacrarea unor dispoziții derogatorii de la cele două legi privind insolvența și falimentul, ci statuează că organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență potrivit art. 41 din Legea 85/2006, iar nu în alte condiții.
Art. 41 din Legea 85/2006 statuează cu titlu de regulă că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii (alin.1), respectiv că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanțelor născute ulterior datei deschiderii, după caz, a procedurii simplificare sau a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat (alin.4).
De asemenea, art. 45 din Legea 64/1995 a prevăzut aceleași reguli iar prin art. 107 din Legea 64/1995 s-a statuat că era permisă calcularea unor accesorii până la data deschiderii procedurii falimentului dacă în prealabil s-a propus un plan de reorganizare însă acesta a eșuat.
Prin consecință, pretenția creditoarei recurente de a fi înscrisă în tabelul creditorilor cu creanțe având ca obiect accesorii calculate asupra creanței principale până la data intrării în vigoare a OG. nr. 47/2007 indiferent de momentul declanșării procedurii insolvenței, respectiv de existență a unui plan de reorganizare este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 1083/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED./MB/06.01.2010
TEHNORED. /06.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
