Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ nr. operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 171
Ședința publică din 5 februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Nasz Csaba Bela
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1535/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Insolvency Management T și creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T și pârâta, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1535/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei, formulată de lichidatorul judiciar Insolvency Management
în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - SRL T, reprezentată de lichidatorul judiciar CP. MANAGEMENT KL. T, în contradictoriu cu creditor AVAS B B, dispunându-se radierea debitorului - SRL din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descarcat lichidatorul judiciar CP. MANAGEMENT KL. T, de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 5/09.01/2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței și având în vedere că nici unul din creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social - pârâta, judecătorul sindic a constatat că lichidatorul judiciar a solicitat prin concluziile raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, pentru creanțele înregistrate și cheltuielile de procedură neacoperite în prezenta cauză, pentru neținerea contabilității conform legii, în baza art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolvenței.
În motivarea în fapt a cererii, capitolul II din raport, lichidatorul judiciar a arătat că debitorul nu a prezentat actele contabile solicitate și că ultima situație financiară anuală, depusă la 31.12.2000 atestă că societatea deținea active care nu au fost prezentate lichidatorului, considerând că neținerea contabilității conform legii nu a permis lichidatorului identificarea unor eventuale active.
Este statuat în doctrina de specialitate și în practica judiciară că răspunderea patrimonială întemeiată pe prev. art. 138 din Legea insolvenței este condiționată de regimul juridic al răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod Civil.
Prin urmare, reclamantul care formulează cererea, în speță lichidatorul judiciar, trebuie să facă dovada caracterului ilicit al faptei comise, a prejudiciului cauzat ca efect direct al faptei, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovăția, în speță sub forma intenției și nu a culpei.
Dacă invocă neținerea contabilității conform legii, lichidatorul judiciar trebuie să dovedească în primul rând că a identificat în documentele societății acte contabile care nu respectă legea 82/1991 rep. și alte acte normative ce reglementează conducerea contabilității și că, neaplicarea corectă a normelor în domeniu a avut drept consecință directă intrarea societății în stare de insolvență.
Faptul că din ultima situație financiară depusă la 31.12.2004 lichidatorul judiciar a observat că societatea deținea active, nu duce la concluzia că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Lichidatorul judiciar nu a precizat ce active s-au aflat în patrimoniul societății, care este valoarea lor, și nici nu a verificat la Direcția Fiscală a mun. T dacă societatea s-a înregistrat cu bunuri mobile sau imobile impozabile și eventual care a fost valoarea de impozitare.
Lichidatorul judiciar nu administrează nici un mijloc de probă pentru a dovedi fapta invocată pentru cei trei pârâți, prin care afirmativ aceștia nu ar fi evidențiat în contabilitate unele active având ca efect intrarea societății intrarea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, și continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că sentința civilă nr. 1535/11.09.2008 este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 129 din legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final"
Având in vedere ca instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat sa-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiza și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocata Adunarea Creditorilor in termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o"opțiune"în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile si obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 (dispoziții aplicabile în cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Totodată, trebuie menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia,deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, cărăspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpăși a doua, căindiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare aprejudiciului cauzat este integrală,în sensul că, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep."administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere"și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2"Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep."Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990 republicata,"obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar încă și de culpa comisa în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului ( administratorului ) se apreciază cu mai multa rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
În cauză a formulat întâmpinare lichidatorul judiciar al debitoarei Insolvency Management T solicitând respingerea recursului.
În motivare arată că așa cum s-a arătat și în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, debitorul nu a prezentat nici un fel de document din care să rezulte situația financiară a societății, singurele informații care au putut fi culese fiind cele de pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor. În aceste condiții însă nu se putea face un raport final nefiind îndeplinite condițiile articolului mai sus menționat, iar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care nu poate fi asimilat de recurentă unui raport final.
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea 85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență lichidatorul a constatat ca există temei pentru atragerea răspunderii patrimoniale, însă la data întocmirii acestui raport nu se știa cu exactitate valoarea creanțelor ce vor fi declarate și admise în tabelul creanțelor deoarece nu expirase termenul pentru depunerea creanțelor, verificarea acestora și întocmirea tabelelor de creanță.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art. 304, 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Referitor la critica ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, cu privire specială asupra convocării adunării creditorilor și comunicarea raportului final, Curtea relevă că procedura insolvenței s-a închis față de debitoare pe temeiul prevederilor art. 131 din Legea insolvenței. Această normă de procedură a insolvenței nu impune, nici convocarea adunării creditorilor, nici întocmirea și comunicarea către creditori a vreunui raport final, ceea ce rezultă din textul art. 131, astfel; În orice stare a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o hotărâre de închidere a procedurii. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 129, relativ la necesitatea întocmirii raportului final și comunicării acestuia împreună cu situațiile financiare finale, și nici cele ale art. 132 alin. 2 referitoare la condiționarea închiderii procedurii de aprobarea raportului final, după comunicarea acestuia către creditori, convocarea adunării creditorilor și soluționarea eventualelor contestații.
Relativ la critica având ca obiect neantrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea statuează mai întâi că în primă instanță o astfel de acțiune a fost introdusă de practicianul în insolvență Insolvency Management, respinsă de judecătorul sindic. Împotriva acestei sentințe, lichidatorul nu a declarat recurs. Pe de altă parte, creditoarea recurentă nu are legitimarea procesuală de a introduce, în mod direct, o astfel de acțiune în fața judecătorului sindic, ci numai după o prealabilă cerere de antrenare încuviințată în acest demers de către același judecător-sindic. În acest sens dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 sunt univoce, clare, inderogabile.
Prin urmare, dacă creditoarea recurentă nu beneficiazăope legisde legitimare procesuală activă, în mod direct și necondiționat, în prima instanță, cu atât mai puțin aceeași creditoare poate tinde în recurs, prinomisio medio,la deznodământul judiciar al antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea insolvenței.
În consecință, Curtea, considerând că recurenta creditoare nu are calitate procesuală activă în calea de atac a recursului pentru a fi îndreptățită să solicite atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorilor debitoarei, urmează a respinge recursul acestei creditoare pe aceste considerente.
În concordanță cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere soluționarea prezentului petit prin constatarea lipsei calității procesuale active a recurentei, Curtea este dispensată de a mai cerceta motivele de fond integrate răspunderii reglementate de art. 138 alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost propusă de creditoarea recurentă.
Astfel fiind, se va respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1535/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1535/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - - - - - -
GREFIER,
Red./20.02.2009
Tehnored /02.03.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
2 ex.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Nasz Csaba Bela, Cătălin
