Spete procedura insolventei. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ nr. operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 170
Ședința publică din 5 februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Nasz Csaba Bela
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1533/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - și SRL T prin lichidator judiciar Insolvency Management T, creditorii intimați Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și pârâții intimați, - junior și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1533/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților, - junior și și în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - și SRL și s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că niciunul din creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea privind procedura insolvenței.
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților, judecătorul sindic a constatat că:
Lichidatorul judiciar a solicitat prin concluziile raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, pentru creanțele înregistrate și cheltuielile de procedură neacoperite în prezenta cauză, pentru neținerea contabilității conform legii, în baza art. 138 alin. 1 d din Legea insolvenței.
În motivarea în fapt a cererii, capitolul II din raport, lichidatorul judiciar a arătat că debitorul nu a prezentat actele contabile solicitate și că ultima situație financiară anuală, depusă la 31.12.2004 atestă că societatea deținea active care nu au fost prezentate lichidatorului, considerând că neținerea contabilității conform legii nu a permis lichidatorului identificarea unor eventuale active.
Este statuat în doctrina de specialitate și în practica judiciară că răspunderea patrimonială întemeiată pe prev. art. 138 din Legea insolvenței este condiționată de regimul juridic al răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil.
Prin urmare, reclamantul care formulează cererea, în speță lichidatorul judiciar, trebuie să facă dovada caracterului ilicit al faptei comise, a prejudiciului cauzat ca efect direct al faptei, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și, nu îh ultimul rând, vinovăția, în speță sub forma intenției și nu a culpei.
Dacă invocă neținerea contabilității conform legii, lichidatorul judiciar trebuie să dovedească în primul rând că a identificat în documentele societății acte contabile care nu respectă legea 82/1991 și alte acte normative ce reglementează conducerea contabilității și că neaplicarea corectă a normelor în domeniu a avut drept consecință directă intrarea societății în stare de insolvență.
Faptul că, din ultima situație financiară depusă la 31.12.2004, lichidatorul judiciar a observat că societatea deținea active, nu duce la concluzia că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Lichidatorul judiciar nu a precizat ce active s-au aflat în patrimoniul societății, care este valoarea lor și nici nu a verificat la Direcția Fiscală a mun. T dacă societatea s-a înregistrat cu bunuri mobile sau imobile impozabile și eventual care a fost valoarea de impozitare.
Lichidatorul judiciar nu administrează nici un mijloc de probă pentru a dovedi fapta invocată pentru cei trei pârâți, prin care afirmativ aceștia nu ar fi evidențiat în contabilitate unele active având ca efect intrarea societății intrarea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale sub aspectul faptei comise, a prejudiciului cauzat, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu sau al vinovăției sub forma intenției directe.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivare, se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304 pct.7 )
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila)
Învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 (dispoziții aplicabile în cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Totodată, trebuie menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia,deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității. Astfel:
- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990,"administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru.c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere"și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2"Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății1.
- Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991,"Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plați, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridica, cât și față de cel al treilea."
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
În cauză, răspunderea trebuie apreciatăin abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire sociala.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedata de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Având în vedere aceste aspecte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sentinței atacate se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numiților, - junior și, foști administratori sociali ai debitoarei falite - și SRL, însă aceste critici nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
În conformitate cu alin. 3 al art. 138, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar Insolvency Management T, prin cererea înregistrată la prima instanță, a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Timiș, în temeiul art. 138, alin. 1, lit. d din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a foștilor administratori ai debitoarei, considerând că această normă este incidentă în speță deoarece pârâții nu au depus la dosar actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce duce la concluzia că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece răspunderea întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus-
În speță, deși lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Legea 85/2006 reglementează expres persoanele care pot promova o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii neavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Condițiile promovării acțiunii civile sunt: existența unui drept, calitatea procesuală, interesul și capacitatea procesuală.
În speță, deși creditoarea are interes, art. 138 din Legea 85/2006 nu îi conferă calitatea de a cere angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența.
Neavând calitatea și, deci, nici dreptul de a formula o anumită cerere în cadrul unei proceduri, respectiva persoană nu poate critica, pe calea recursului, soluția dată respectivei cereri formulată de o altă persoană.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins.
În ceea ce privește criticile formulate în drept în conformitate cu art. 304, pct. 7.proc.civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), Curtea constată că creditoarea recurentă nu a dezvoltat în fapt acest motiv de recurs, însă analizând hotărârea atacată, se constată că aceasta este motivată pe larg, cu arătarea considerentelor de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului.
De asemenea, hotărârea atacată nu conține motive contradictorii sau străine pricinii.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 1533/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - - - - - -
GREFIER,
Red./18.02.2009
Tehnored /18.02.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
2 ex.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Nasz Csaba Bela, Cătălin
