Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1794/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2135/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1794
Ședința publică de la 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare SC. 2000 SRL împotriva sentinței comerciale nr.181/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata debitoare prin consilier juridic care depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar, lipsind recurenta creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 09 2009, recurenta creditoare a depus chitanță în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar dispuse prin rezoluție iar la data de 08 2009, intimata debitoare a depus întâmpinare.
Curtea constată că întâmpinarea s-a depus la data de 08 2009 fiind peste termenul de 5 zile stabilit de dispozițiile art.7204Cod procedură civilă.
Intimata debitoare, prin consilier juridic, face precizarea că înscrisul depus cu titulatura de întâmpinare reprezintă note scrise și procedează la modificare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata debitoare, prin apărător, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Giurgiu ca legală și temeinică pentru motivele arătate în notele scrise.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 181 din 16.06.2009, Tribunalul Giurgiua admis contestația debitorului SC SRL și a respins ca nefondată cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditorul SC 2000 SRL.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că prin contractul nr.190/17.07.2007 încheiat cu creditorul SC -. 2000 SRL în calitate de executant și debitorul SC textile SRL în calitate de beneficiar s-a convenit prestarea de către creditor a serviciilor privind ținerea contabilității cu privire la întocmirea și ținerea evidenței tehnico-operative, propunerea modului de organizare a societății debitoare.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani conform art.13 din contract, respectiv de la 12.1.2007 până la 31.01.2010, menționându-se la articolul precizat că nu poate fi modificat unilateral, decât cu o anunțare scrisă de cel puțin 3 luni înainte de data solicitării rezilierii.
Prin Dispoziția nr.657/30.10.2008 întocmită de DGFP G - Activitatea de Inspecție Fiscală, s-a constatat, că agentul economic SC Textile SRL a înscris în mod eronat în deconturile de TVA aferente perioadei noiembrie 2007 - ianuarie 2008 la rubrica livrări intracomunitare de bunuri și c/v prestărilor de servicii pentru care locul prestări este în afara României, respectiv statul membru Italia și totodată a denaturat și informațiile cu privire la livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri, întocmite pentru trim.IV 2007 și trim.I 2008.
In baza art.105 alin.9 din Ordinul Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală, republicată și pct.1 02.7 din Hotărârea Guvernului nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a ordonanței Guvernului nr.92/2003 s-a dispus măsura de a se corecta deconturile lunare depuse pentru perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 și a se întocmi declarațiile rectificative ale declarațiilor recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri aferente trim.1 și trim.II 2008.
Așa cum a menționat debitorul în cuprinsul contestației formulate, creditorul s-a angajat că va reface evidenta contabilă, însă acest lucru nu s-a întâmplat, debitorul angajând un nou contabil, respectiv, care a refăcut evidenta contabilă.
In împrejurările date, debitorul nu a efectuat plata sumelor consemnate în facturile fiscale emise de creditor, invocând neexecutarea obligațiilor contractuale.
Având în vedere că, așa cum a rezultat din contractul nr.190/17.07.2007, aceste acte în derulare au fost încheiate pe o perioadă de 3 ani, urmând să înceteze prin ajungere la termen la data de 31.01.2010, s-a reținut că între părți există un litigiu privind răspunderea contractuală, fiecare dintre acestea invocând excepția de neexecutare, respectiv debitoarea invocând neexecutarea obligației de prestare a serviciilor, iar creditorul invocând neexecutarea obligației de plată.
Litigiul dintre parți urmează a fi soluționat pe calea dreptului comun, putându-se solicita de către părți fie executarea obligației, fie desființarea contractului.
Cererea formulată de creditor privind deschiderea procedurii insolvenței este neîntemeiată, neplata datoriei de către debitor nefiind consecința stării de insolvabilitate a acestuia, nerezultând din nici o probă că debitorul nu are disponibilități bănești pentru achitarea debitului restant.
Mai mult creanța invocată de creditor nu este o creanță certă, asupra cuantumului acesteia existând un litigiu între părți, creanța nerezultând din acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, conform dispozițiilor art.379 alin.3 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat SC 2000 SRL, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
În esență, recurenta susține că instanța a constatat eronat că nu există o creanță certă, motivând că ar exista un litigiu între părți, deși nu există litigiu cu privire la executarea obligațiilor contractuale, iar invocarea dispoziției nr. 657 din 30.10.2008 întocmită de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G nu este de natură să conducă la o atare concluzie.
Constatarea neconordanței deconturilor lunare de TVA pe perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, care a fost refăcută prin întocmirea declarațiilor rectificative, nu constituie motiv de a refuza plata prevăzută în contract. Actul de creanță, generator al obligației de plată, este contractul încheiat între părți și nu refuzul debitoarei de a plăti unele facturi, fără o motivare obiectivă.
Instanța a reținut eronat că nu există probe că debitorul nu are disponibilități de plată pentru achitarea debitului restant, ignorând articolul 3 punctul 1 din Legea nr.85/2006 care prezumă starea de insolvență.
Intimata a depus note scrise solicitând respingerea recursului.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Rezultă din cererea creditoarei prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, că aceasta este întemeiată pe o creanță în sumă de 102.276,74 lei din care debit în valoare de 19497,28 lei, conform facturilor nr. -, -, -, -, - și - și majorări de întârziere în cuantum de 82779,46 lei.
Singura factură recunoscută ca fiind primită de către debitoare, este factura nr. -/31.10.2007 (fila 20 dosar fond), în sumă de 7161,35 lei, factura nr. -/31.01.2008 și -/31.10.2008 purtând semnătura de primire a aceleiași persoane care a semnat și pentru furnizor ( ) - filele 12-13 dosar fond, iar facturile nr. -/30.11.2007, nr.-/31.03.2008 și nr. -/30.04.2008 nepurtând datele de identificare ale delegatului și semnătura de primire (filele 11 și 14 dosar fond).
În aceste condiții, corect a reținut judecătorul sindic că suma solicitată de creditoare cu titlu de creanță nu este certă, întrucât nu rezultă din acte emanate de la debitor sau recunoscute de aceasta conform articolului 379(3) Cod procedură civilă.
Caracterul cert al creanței poate rezulta numai dintr-o factură acceptată de beneficiarul prestației și/sau procese verbale/avize și alte înscrisuri prin care se confirmă prestația și prețul acesteia (articolul 46 Cod comercial).
Se reține și că în sistemul codului d e procedură (articolul 379 alineat 3 ) se consideră ca fiind certe acele creanțe în care elementul probatoriu nu lasă nici o îndoială asupra existenței lor.
În fine, creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului.
Or, în cauza de față, pretențiile reclamantei recurente necesită examinarea pe calea dreptului comun unde sistemul probatoriu este mai permisiv decât cel din procedura execuțională colectivă, astfel încât să nu existe dubiu asupra existenței și cuantumului creanțe.
În plus, s-a reținut că pârâta a invocat și neexecutarea obligaților de către reclamantă (pe motivul calculării eronate a deconturilor TVA ceea ce a determinat înregistrarea de pierderi de 264.114 lei - (vezi contestație fila 16 dosar fond-) cu repercusiuni privind activitatea economică a societății.
În acest context, refuzul de a plăti unica factură recunoscută de beneficiar se află tot sub incidența exceptio non adimpleti contractus - examinarea răspunderii contractuale și analiza pretențiilor putând fi stabilită pe calea dreptului comun.
În ce privește susținerea recurentei referitoare la aprecierea eronată de judecătorul - sindic în sensul existenței unui litigiu, Curtea constată că judecătorul - sindic a avut în vedere litigiul ce face obiectul prezentului dosar și nu altă cauză (fila 21 alineatele 5 și 6), astfel că acest argument, adus în sprijinul recursului, va fi respins.
Cu aceste considerente, Curtea apreciază nefondate criticile aduse de recurentă cu privire la constatările instanței raportat la dispoziția prevăzută de articolul 3 punctul 1 și punctul 6 din Legea nr.85/2006, de vreme ce nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției cerute de articolul 379 alineat 3 Cod procedură civilă, reținându-se că în cauză nu subzistă motive de modificare/casare ale sentinței atacate în temeiul articolului 304 Cod procedură civilă sau articolului 3041Cod procedură civilă, drept pentru care în baza articolului 312(1) Cod procedură civilă recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare SC. 2000 SRL împotriva sentinței comerciale nr.181/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
4.01.2010
Tribunalul Giurgiu
Judecător fond:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
