Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 1443/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL și lichidatorul judiciar - PRO MANAGEMENT, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoarea intimată - SRL consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditoarei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, considerând că instanța de fond în mod corect a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, care se află în incapacitate de plată și care nu a achitat până la acest moment creditoarei nimic din creanța în discuție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1443/04.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de debitoarea - SRL; a admis cererea formulată de creditoarea - SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL; a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL, numind administrator judiciar - - Pro Management.
De asemenea, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și a fixat: termenul pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54 din legea 85/2006 la 01.10.2008; termenul limită pentru depunerea creanțelor la 27.11.2008; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 23.12.2008; termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 10.01.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 21.01.2009; termenul pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței la data de 27.11.2008; primul termen după deschiderea procedurii la 15.01.2009; data ședinței adunării creditorilor la data de 10.01.2009, și a convocat creditorii debitorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 08.05.2008 creditoarea - SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, motivat de faptul că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 53.425, diferență de preț neachitată a mărfurilor livrate, 25.017 lei penalități de întârziere și 2.821, 40 lei, cheltuieli de judecată, precizând că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de art. 31 din Legea 85/2006.
Debitoarea a formulat și a depus la dosarul de fond contestație prin care a solicitat respingerea cererii de declanșare a procedurii insolvenței, arătând că între părți s-a derulat contractul comercial d e livrare componente electrice nr. 5840 /21.06.2004, însă creditoarea nu a respectat termenele de livrare și nu respectat obligația contractuală de a livra produse la calitatea stabilită, unele produse fiind chiar returnate pentru lipsă de calitate. Debitoarea consideră că nu are nici o obligație față de creditoare, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței este neîntemeiată, deoarece nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Față de această contestație, judecătorul sindic a constatat că ea nu este întemeiată întrucât, pe de o parte apărările pe care le conține vizează doar aspecte ce nu pot fi discutate pe calea specială a procedurii insolvenței, câtă vreme creditoarea a depus în susținerea cererii sale titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile, puse în executare silită, care îi stabilesc creanța deținută față de debitoare, iar pe de altă parte, văzând că în această contestație nu se face vorbire, așa cum pretinde alin. 2 al art. 33 din Legea nr. 85/2006, despre starea de insolvență, prezumată prin neachitarea la scadență a debitului, în care se află debitoarea.
Astfel, judecătorul sindic a respins contestația formulată de - SRL și constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 33 din Legea privind procedura insolvenței, că debitorul este în încetare de plăți, iar creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, într-un cuantum superior valorii-prag stabilită de lege, s-a deschis procedura de insolvență împotriva debitoarei cu măsurile imediate prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Timiș, în sensul de a respinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței ca prematur introdusă și, deci inadmisibilă, iar pe fond, respingerea ca netemeinică și nelegală a cererii creditoarei.
În motivarea recursului, debitoarea a arătat că în fapt, instanța de judecată a constatat în mod eronat că debitoare este în încetare de plăți, întrucât împotriva creditoarei are acțiune în justiție pentru pretenții izvorâte din aceleași contracte de furnizare care fac obiectul titlului executoriu pe care îl prezintă creditoarea ca fiind un titlu valabil, și cu care a declanșat procedura insolvenței, iar cum între părți se află in curs de soluționare divergențe izvorând din același raporturi juridice de obligații, nu poate fi vorba de procedura insolvenței, ci de procedura de drept comun, și de refuzul debitoarei de achita plăți nedatorate. Astfel, pe rolul Judecătoriei Reșița se află litigiul comercial dintre - SRL și - SRL, în dosarul nr-, iar până la soluționarea litigiului dintre părți privind creanțe reciproce, hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul Timiș, prin care se declanșează procedura insolvenței, este prematură, iar pe fond netemeinică și nelegală deoarece nu poate fi vorba de incapacitate de plăți din partea debitoarei, ci de refuzul de a plăti ceea ce nu datorează, care este de competența instanțelor de drept comun în materia comercială.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacată, respingerea cererii de declanșare a procedurii insolvenței, această procedură urmând a fi declanșată doar atunci când litigiile dintre părți se vor stinge și va exista în mod real o imposibilitate de plată din partea debitoarei, sens în care consideră abuzivă măsura luată de instanță cu privire la declanșarea procedurii insolvenței, câtă vreme nu se află în incapacitate de a efectua plăți ci, nu este de acord cu plata unei creanțe care se află încă pe rolul justiției cu privire temeinicia și legalitatea acesteia. Așadar, întrucât nu există un titlu valabil, și nu există o creanță dintre cele prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței, întrucât titlul este contestat în instanță, pentru anularea sa, sumă pe care debitoarea nu o recunoaște, solicită admiterea recursului.
Creditoarea intimată - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta debitoare - SRL T, arătând că prin sentința atacată, Tribunalul Timiș - Secția Comerciala, a respins contestația formulate de debitoarea - SRL T si a admis cererea formulate de creditoarea - SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SRL
Creditoarea intimată consideră că recursul este neîntemeiat si solicită respingerea acestuia, cu motivarea că posedă o creanța certa, lichidă si exigibilă împotriva patrimoniului debitoarei iar creanța pe care SRL Tod atorează fata de - L este cu mult superioara sumei de 10.000 RON stabilita de legiuitor pentru declararea procedurii insolvenței. Creanța a fost stabilita, prin sentința civila nr. 1270/19.04.2006. pronunțata in dosarul nr. 1272/2006, prin care Judecătoria Reșița a admis acțiunea formulata de L si a obligat pe parata SRL T sa plătească reclamantei suma de 53.425 lei RON, diferența de preț la mărfuri livrate si neachitate integral; 25.017 lei RON, penalități de întârziere si 2.821,40 lei RON cheltuieli de judecata, sentința confirmată în recurs.
Contestația în anulare și cererea de revizuire formulate cu privire la decizia pronunțată de Tribunalul C-S, au fost respinse prin decizia civila nr. 1/07.01.2008 și, respectiv decizia civilă nr. 319/R/27.03.2007, pronunțată de Tribunalul C-
Creditoarea mai arată că a depus cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc și măsurile de executare silită din dosarul execuțional nr. 97/2007 au evidențiat starea de insolvență a debitoarei, care este în incapacitate de plată. Deși recurenta invocă existenta unor raporturi juridice de obligație, în baza cărora - SRL ar avea datorii față de recurenta, reclamate in dosarul nr-, acest dosar a fost soluționat prin respingerea acțiunii la data de 10.09.2008, astfel ca nu poate schimba situația de fapt reținuta de Tribunalul Timiș la pronunțarea sentinței.
Față de aceste considerente, creditoarea intimată arată că întrucât creditoarea - SRL posedă o creanță certă, lichidă si exigibilă, constatată printr-o sentința irevocabila, consideră ca instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 31, alin. 1 si art. 33, alin. 2 si 3 din Legea nr. 85/2006 prin respingerea contestației si deschiderea procedurii insolvenței.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Având în vedere textele legale arătate mai sus, Curtea reține că Legea nr. 85/2006 instituie o procedură concursuală având scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, care reprezintă o alternativă la îndemâna creditorilor care pot solicită direct deschiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 85/2006, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor.
În prezenta cauză creditoarea posedă o creanță certă, lichidă si exigibilă împotriva debitoarei, iar această creanță este cu mult superioara sumei de 10.000 RON stabilita de legiuitor pentru declanșarea procedurii insolvenței. Creanța a fost stabilită prin sentința civila nr. 1270/19.04.2006 a Judecătoriei Reșița, pronunțata in dosarul nr. 1272/2006, rămasă irevocabilă, debitoarea fiind obligată sa plătească reclamantei suma de 53.425 lei diferența de preț la mărfuri livrate si neachitate integral; 25.017 lei penalități de întârziere si 2.821,40 lei cheltuieli de judecata.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc și măsurile de executare silită din dosarul execuțional nr. 97/2007 au evidențiat starea de insolvență a debitoarei.
Deși debitoarea recurentă invocă existenta unor raporturi juridice obligaționale, în baza cărora creditoarea ar avea la rândul său datorii față de recurentă, nu se face dovada acestor datorii. De altfel, cererea de chemare în judecată formulată de debitoare împotriva creditoarei in dosarul nr- al Judecătoriei Reșița, a fost soluționată prin respingerea acțiunii la data de 10.09.2008, astfel ca nu se poate schimba situația de fapt reținuta de prima instanță la pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 1443/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./17.02.2009
Dact./18.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
