Retragere asociat. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 201/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr. 977/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și cu pârâții intimați SC SRL și Oficiul Registrului Comerțului T, având ca obiect retragere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâții recurenți avocat, pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de la data de 04.02.2009, precizare formulată de către intimatul Oficiul Registrului Comerțului T, prin care se arată că în speță calea de atac incidentă este recursul; iar la data de 06.02.2008, recurenții au depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, copie convocator și copia Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 24.04.2008.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța nr. 053/09.02.2009 reprezentând onorariu de avocat.
Curtea pune în discuția părților calea de atac incidentă în speță.
Reprezentantul pârâților recurenți consideră că în speță calea de atac incidentă este recursul.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că în speță calea de atac incidentă este recursul.
Curtea, cu privire la calea de atac incidentă în speță, văzând dispozițiile art. 226 alin. 1 lit. c din Legea 31/1990 republicată, precum și poziția părților, apreciază că aceasta este recursul, deși prin hotărârea atacată în mod eronat calea de atac indicată a fost cea a apelului.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că deși nu i-au fost comunicate convocatorul și Hotărârea Adunării Generale - înscrisuri depuse pentru acest termen la dosar, are cunoștință de conținutul acestora și nu solicită acordarea unui termen pentru studiu.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate conform notelor de ședință depuse, cu cheltuieli de judecată. Solicită să se țină cont de prevederile legale, menționând că recurenții sunt de acord cu retragerea din societate a reclamantului, dar reclamantul trebuie să participe la plată, să justifice banii luați din societate, iar părțile sociale ale reclamantului să fie distribuite în mod egal asociaților rămași.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, arătând că partea la care se referă recursul nu a făcut obiectul în fața instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 977/22.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții G, SC SRL și T; a încuviințat retragerea reclamantului din SC SRL; a dispus revocarea reclamantului din funcția de administrator al societății; a dispus ca părțile sociale ale reclamantului să fie preluate în mod egal de cei doi asociați rămași în societate, care vor deține câte 50% din capitalul social; a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind radierea sediului social și a obligat pârâții Gh. și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 563 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții G, a solicitat a se încuviința retragerea din calitatea de asociat și administrator al SC SRL T și a se dispune înregistrarea acestor mențiuni la ORC T, cu motivarea că societatea a fost constituită la începutul anului 2007, având ca obiect principal de activitate transport rutier de mărfuri însă până la sfârșitul aceluiași an ceilalți asociați nu au înțeles să se implice financiar în achiziționarea mijloacelor fixe necesare realizării obiectului de activitate, situație în care a fost nevoit să închirieze un mijloc de transport rutier de mărfuri, iar coasociații au manifestat în continuare lipsă de interes față de activitatea societății.
În aceste condiții reclamantul a arătat că i-a notificat pe cei doi coasociați, exprimându-și intenția de a-și cesiona părțile sociale și de a se retrage din societate.
Prin Hotărârea nr. 2 AGA toți asociații au fost de acord cu renunțarea reclamantului la mandatul de administrator și cu retragerea acestuia din societate prin cesionarea părților sociale.
Hotărârea mai sus amintită nu a fost însă pusă în executare în sensul că nu s-a solicitat a se efectua mențiunile la. reclamantul fiind astfel obligat să se adreseze instanței.
Prin precizarea acțiunii depusă la dosar în data de 17.06.2008 reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâtă și SC SRL T cât și
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, ORC Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că instituția are în atribuții prestarea unui serviciu public și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, fără a avea un interes propriu în cauze asemenea celei aflate în curs de judecată.
Pârâții Gh. și au învederat instanței că sunt de acord cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, condiționând însă acceptul lor de plata serviciului telefonic angajat de reclamant fără a avea acordul coasociaților.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 8.10.2008 reclamantul a înțeles să renunțe la judecarea capătului de cerere privind radierea sediului social al SC SRL de la adresa din T, nr.6,.1.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că reclamantul împreună cu pârâții Gh. și au fost coasociați în SC SRL, reclamantul deținând un număr de 34 de părți sociale, ceea ce reprezenta 34% din întregul capital, iar pârâții câte 33 de părți sociale, ceea ce reprezenta 33% din capitalul social.
Potrivit art. 12 din actul constitutiv societatea era administrată de către reclamantul, mandatul acestuia fiind pe durată nelimitată.
Între cei 3 coasociați au apărut neînțelegeri și ca urmare reclamantul a înțeles să se retragă atât din calitatea de asociat cât și din calitatea de administrator al societății, convocând în acest scop o adunare generală a asociaților în care cei doi pârâți au aprobat retragerea reclamantului din societate, fără însă a înregistra hotărârea la. și fără a solicita operarea mențiunilor privind retragerea reclamantului din societate.
De altfel, și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei pârâții au fost de acord cu cererea reclamantului, condiționată de plata unor datorii pe care societatea le-ar avea și la achitarea cărora reclamantul are obligația să participe, fără însă a formula o cerere reconvențională prin care să solicite obligarea expresă a reclamantului la plata unor debite în situația în care acestea există în realitate. Pârâții au posibilitatea de a se adresa instanței pe cale separată pentru obligarea reclamantului la plata unor eventuale datorii în situația în care acesta nu înțelege să-și îndeplinească de bună voie obligațiile.
Astfel, văzând și dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990 instanța de fond a constatat că cererea este întemeiată și a admis-o în sensul că a încuviințat retragerea reclamantului din SC SRL și a dispus revocarea reclamantului din funcția de administrator al societății, dispunând ca părțile sociale ale reclamantului să fie preluate în mod egal de cei doi asociați rămași în societate, care vor deține câte 50% din capitalul social.
Instanța de fond a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind radierea sediului social.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții G și, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării numitului la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloare servicii, la plata a 1/3 din datoriile către stat ale societății SRL (aprox. 900 lei), solicitând totodată ca acesta să justifice față suma de 650 lei ce lipsesc din societate; compensarea cheltuielilor de judecată față de faptul că recurenții nu se află în culpă procesuală. S-a mai solicitat menținerea în rest a dispozițiilor sentinței civile referitoare la retragerea și revocarea reclamantului intimat din societate, precum și la preluarea părților sociale în mod egal de către recurenți, cu cheltuieli de judecată în calea de atac.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică, că au condiționat acordul cu privire la cererea reclamantului intimat de plata unor datorii ale societății la care acesta avea obligația să participe în calitate de asociat, dar instanța nu a luat în considerare aceste solicitări și nu s-a pronunțat asupra lor, menționând în cuprinsul hotărârii atacate doar că recurenții aveau posibilitatea de a se adresa instanței pe cale separată pentru obligarea reclamantului la plata unor eventuale datorii în situația în care acesta nu înțelege să-și îndeplinească de bună voie obligațiile. Astfel, se apreciază ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond cu privire la acest aspect întrucât pe de o parte potrivit dispozițiilor art. 84 Cod procedură civilă, instanța trebuia să aprecieze ca valabile solicitările pârâților formulate pe calea întâmpinării și în cuprinsul notelor de ședință aflate la dosarul cauzei, și să se pronunțe asupra lor, calificând aceste înscrisuri drept cerere reconvențională cu toată că purtau o denumire greșită.
Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, instanța avea îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând să ceară părților să prezinte explicații precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică si legală a sentinței civile nr. 977 pronunțata de Tribunalul Timiș la data de 22.10.2008, cu cheltuieli de judecata.
Se susține de către reclamant că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinica si legala, reținând in mod corect aspectele deduse judecații, că prin cererea de recurs nu se aduce nicio critica sentinței atacate, ci se insista în continuare în formularea unor pretenții ce nu au făcut obiectul cauzei nici la prima instanța. Astfel, obiectul cererii de chemare in judecata asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat prin sentința atacată, a fost retragerea din societate a intimatului reclamant cu preluarea părților sociale în cote egale de către asociații ramași în societate (apelanții) și revocarea din funcția de administrator al societății a reclamantului, axând la bază Hotărârea Adunării generale a asociaților nr. 2/08.04.2008, statutara si legal constituită, semnată de toți asociații.
Se mai arată că recurenții au fost de acord cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si precizata, condiționata însă de plata unor datorii pe care intimatul se pretinde a le avea, fără insa a formula o cerere reconvenționala în acest sens. Chiar si prin cererea de recurs, solicitând doar modificarea în parte a sentinței apelate, apelanții arata ca sunt de acord cu menținerea dispozițiilor instanței referitoare la retragerea si revocarea intimatului din societate cu preluarea părților sociale în mod egal de către recurenți, adică cu admiterea tuturor capetelor de cerere ce au format obiectul acțiunii promovate de către reclamant. Se susține că deși se face referire în cererea de apel la dispozițiile art. 84 si 129 Cod procedură civilă, acestea nu sunt aplicabile în speță deoarece pretențiile recurenților au fost menționate prin înscrisurile depuse la dosar de către aceștia doar cu titlu de apărări, acestea neîmbrăcând forma unor capete de cerere materializate printr-o cerere reconvenționala. În aceasta situație, instanța de fond nu putea sa le califice în vreun fel și nici să dispună cu privire la acestea (pretențiile apelanților nu s-au aflat pe ordinea de zi nici a adunării generale a cărei hotărâre sta la baza promovării acestui litigiu), ele nefăcând obiectul litigiului dedus judecații, mai ales ca apelanții au fost reprezentați în cauza de apărător ales.
Reclamantul intimat apreciază că recurenții ori au fost în eroare de la începutul judecării litigiului si nu au înțeles care a fost de fapt motivul promovării acestuia, ori au înțeles de la început ca nu au motive si dovezi întemeiate pentru respingerea acțiunii și doresc tergiversarea soluționării litigiului.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurenți și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, obiectul cererii de chemare in judecată, asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat prin sentința atacată, a fost retragerea din societate a reclamantului cu preluarea părților sociale în cote egale de către recurenți, ca asociați ramași în societate, precum și revocarea din funcția de administrator al societății a reclamantului, având la bază Hotărârea Adunării generale a asociaților nr. 2/08.04.2008, statutară si legal constituită, hotărâre semnată de toți asociații.
Potrivit art. 226 din Legea nr. 31/1990 "asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați".
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și chiar prin cererea de recurs pârâții au fost de acord cu cererea reclamantului, condiționată însă de plata unor datorii pe care societatea le-ar avea și la achitarea cărora reclamantul ar avea obligația să participe, fără însă a fi formulată o cerere reconvențională prin care să se solicite obligarea a reclamantului la plata unor debite în situația în care acestea există în realitate.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, pârâții au posibilitatea de a se adresa instanței pe cale separată pentru obligarea reclamantului la plata unor eventuale datorii în situația în care acesta nu înțelege să-și îndeplinească de bună voie obligațiile, neputându-se ca instanța să se pronunțe asupra unor petite cu care nu a fost investită în mod legal.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G și.
Reținând culpa procesuală a pârâților recurenți, în baza art. 274. pr. civ. Curtea îi va obliga la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr. 977/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./17.02.2009
Dact./18.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
