Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 206

Ședința publică din 10 februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Mircea Boar

JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz

JUDECĂTOR 3: Maria

GREFIER: -

S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, în nume propriu și în reprezentarea cu sediul în A,- și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2.065 din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe debitoarea, cu sediul în L,-, jud. A, prin lichidator judiciar, cu sediul A,-,. 1.

La apelul nominal nu se prezintă părțile.

Procedura este completă.

Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus întâmpinare din partea, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,

CURTEA

Constatând că prin sentința comercială nr. 2.065 din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, radierea acesteia din registrul comerțului, notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și de pe lângă Tribunalul Arad, că a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedură, debitor, averea lui și creditori, etc. și s-a dispus afișarea sentinței la sediul Tribunalului Arad și publicarea acesteia în Buletinul Insolvenței Comerciale, precum și plata din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură avansate de către lichidatorul judiciar și a onorariului acestuia,

Având în vedere că împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în nume propriu cât și în reprezentarea solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii de lichidare față de debitoare, în sensul continuării procedurii insolvenței, cu motivarea că:

Conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic pronunțând o sentință prin care închide procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispune și radierea acestora;

În speță nu există situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare întrucât nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei și deși instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt incidente dispozițiile acestui articol, invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă și art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,

Având în vedere că și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună în condițiile dispozițiilor art. 304 pct. 5, coroborate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, pentru continuarea procedurii de lichidare până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor, cu motivarea că:

Instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță deoarece fondurile necesare continuării procedurii puteau fi obținute prin aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, modificată ce prevăd în mod explicit că în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic;

sumelor necesare continuării lichidării de către creditoare ar duce la mărirea cuantumului creanței deținute de creditorul care a avansat sumele;

Lichidatorul judiciar ar fi trebuit să facă aplicarea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 în scopul formulării cererii de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori;

Lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în incapacitate de plăți, astfel debitoarea fiind lipsită de lichidități pentru că probabil a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii ne mai putându‑și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ce privește judecarea acestora cât și probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu;

Acest aspect legat de vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori, trebuie stabilit de către instanță iar lichidatorul are calitatea conferită de lege de aoi nvesti cu o cerere de chemare în judecată;

De asemenea, lichidatorul judiciar trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la Casa de Asigurări de Sănătate, instituție de la care a preluat creanța neachitată și în locul căreia se în drepturi, nefiind un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunurile aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe, nu întâmplător prima dintre atribuțiile lichidatorului constând, potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006 în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le‑ar fi imputabilă, această analiză constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006;

Statul român, reprezentat în cauză prin a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului;

Mai mult, lichidatorul a evitat să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele nominalizate excluzându‑le vina.

Văzând că, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, ca netemeinic și nefondat, arătând că:

În condițiile în care averea debitoarei nu există nici disponibil bănesc, nici bunuri de valorificat, nu se justifică continuarea procedurii și utilizarea fondului de lichidare pentru acoperirea cheltuielilor administrative, motiv pentru care atât lichidatorul judiciar cât și judecătorul sindic a apreciat oportună închiderea procedurii, în sprijinul acestor susținerii fiind prevederile art. 131;

Este evident, din modul în care este formulat acest text de lege, că închiderea procedurii în temeiul său nu este condiționată decât de lipsa bunurilor care să poată fi valorificate, coroborată cu neavansarea de către nici un creditor a sumelor necesare continuării procedurii;

Neavând documentele contabile ale societății pe care să își întemeieze o cerere de atragere a răspunderii a decis să nu o introducă, însă Legea 85/2006 dă posibilitatea comitetului creditorilor, al cărui membru este și recurenta, de aof ormula;

Lichidatorul judiciar a întocmit raportul în cauză în baza documentelor existente la dosarul cauzei, în lipsa documentelor contabile, fiind în imposibilitate efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei deși a făcut toate demersurile în vederea intrării în posesia documentelor societății, trimițând în acest sens mai multe notificări fostului administrator, inclusiv a formulat și plângere penală în temeiul art. 147, care s-a soluționat cu scoaterea de sub urmărire penală a fostului administrator.

Reținând în fapt că, potrivit mențiunilor din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, societatea debitoare nu deține bunuri care să poată fi valorificate, documentele contabile nu i‑au fost predate iar creditorii nu au oferit avansarea sumelor necesare continuării procedurii,

Că în ce privește recursul formulat de către creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, aceasta nu a contestat împrejurările de fapt stabilite de lichidator și nu a indicat alte măsuri ce ar fi putut fi întreprinse pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei,

Reținând de asemenea, în ce privește recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în principal, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin această lege vor fi suportate din averea debitorului și în conformitate cu alin. 4 al articolului de lege menționat, numai n lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit potrivit alin. 6,

Considerând că prin aceste dispoziții legale s-a reglementat posibilitatea utilizării unor sume din fondul de lichidare, în vederea suportării cheltuielilor aferente procedurii, limitat la situațiile în care se constată o lipsă temporară a disponibilităților în contul debitorului, sub rezerva implicită a reconstituirii acestui fond prin distribuirea sumelor corespunzătoare rezultate din lichidarea unor bunuri din averea debitorului, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 9 al legii,

Că însă, posibilitatea de a se recurge la acest fond nu este justificată atunci când se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, situație care ar face, potrivit aprecierii judecătorului sindic, inutile alte cheltuieli, cu consecința închiderii procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006,

Că, sub un alt aspect, potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sau în cazul în care acesta nu ar putea fi constituit, creditorii înșiși, pot cere judecătorului-sindic autorizarea în vederea introducerii acțiunii pentru a se dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele expres menționate, în sensul dispozițiilor alin. 1 al articolului de lege respectiv, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie,

Că astfel și creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, avea posibilitatea de a efectua demersuri în acest sens, în măsura în care considera că sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv că lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie, o obligație, a lichidatorului de a formula acțiunea sau a judecătorului sindic de a impune formularea unei cereri cu atare obiect, nefiind prevăzută de lege,

Că, pe de altă parte, în măsura în care prima instanță nu a fost sesizată cu o cerere privind suportarea unei părți a pasivului societății de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în mod justificat a procedat la închiderea procedurii fără a se pronunța cu privire la acest aspect și în consecință, că motivele invocate în recurs cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 precum și dispozițiilor generale și speciale referitoare la regulile aplicabile răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată nu sunt concludente și pertinente cauzei,

Că, în consecință, ambele recursuri fiind neîntemeiate, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, acestea trebuie respinse,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, în nume propriu și în reprezentarea cu sediul în A,- și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2.065 din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe debitoarea, cu sediul în L,-, jud. A, prin lichidator judiciar, cu sediul A,-,. 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 10 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER



Red. /Dact.

2 ex./11.03.2009

Primă instanță: Tribunalul Arad

Judecător

Președinte:Mircea Boar
Judecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Timisoara