Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.217 R
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr.761/F/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu intimata SC S prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, Administrația Finanțelor Publice S și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.150/F/17.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Ialomițaa dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC S la cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice S, iar prin sentința comercială nr.356/F/10.07.2009 a dispus trecerea la procedura falimentului debitoarei.
La data de 21.09.2009 creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus obiecțiuni la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență .
Prin sentința civilă nr.761/F/16.10.2009 Tribunalul Ialomițaa respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița, aplicarea art.136 din Legea nr.85/2006 și achitarea către lichidatorul judiciar a sumei de 1500 lei, onorariu lichidator, din contul deschis potrivit art.4 din Legea nr. 85/2006 și administrat de către UNPIR - Filiala I, iar în baza art.135 din Legea nr.85/2006 a dispus notificarea hotărârii creditorilor, debitoarei, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița și DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS în legătură cu reflectarea în rapoartele lichidatorului judiciar a cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei au un caracter general, că nu se poate reține că lichidatorul judiciar nu a verificat și analizat împrejurările în care debitoarea a ajuns în insolvență și dacă în funcție de cele constatate se impun măsuri de angajare a răspunderii vreunei persoane în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, că din conținutul raportului lichidatorului judiciar din 25.08.2009 rezultă că acesta, în baza documentelor puse la dispoziție, deși insuficiente, consideră că principala cauză care a dus la insolvență este nerealizarea veniturilor urmare a stopării activității și în lipsa evidenței contabile nu a putut identifica persoane vinovate de această situație, făcând trimitere la dispozițiile art.3 alin.2 din Legea nr.31/1990.
S-a mai arătat că lichidatorul judiciar propunând închiderea procedurii în condițiile art.131 din Legea nr.85/2006 și neformulând o acțiune în baza art.138 din aceeași lege, creditorii nemulțumiți puteau apela la dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, cale pe care, însă, nu au urmat-o, că în ceea ce privește observația formulată de AVAS în sensul că nu ar fi primit copie după raportul final în condițiile art.129 din Legea nr.85/2006 și că raportul nu a fost afișat la ușa tribunalului, față de înscrisurile aflate la fila 150 dosar, urmează a fi respinsă, că la data de 28.08.2009 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei și a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din lege
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, creditoarea AVAS, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit, pentru a se pronunța asupra obiecțiunilor AVAS formulate împotriva raportului final întocmit în cauză.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că după lichidarea bunurilor din averea debitoarei, lichidatorul judiciar avea obligația de a prezenta judecătorului sindic un raport final împreună cu un bilanț general, ale căror copii trebuiau comunicate creditorilor și debitorului, conform art.129 pct.1 din Legea nr.85/2006, iar prin închiderea procedurii fără comunicarea raportului final a fost obstrucționat dreptul AVAS de control asupra activității lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapă a procedurii, în care creditorii puteau formula cereri de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei.
S-a mai arătat că lichidatorul judiciar nu a verificat cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății din vina cărora nu au fost plătite aceste contribuții, că s-a propus închiderea procedurii falimentului cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 și sub aspectul neparcurgerii în totalitate a etapelor de lichidare judiciare prevăzute de lege.
S-a mai susținut că față de prevederile art.138 din Legea 85/2006, în cazul în care s-a omis formularea cererii de atragere a răspunderii de către administratorul sau lichidatorul judiciar, creditorii pot fi autorizați să formuleze cererea, din faptul că legiuitorul specifică în mod expres " omisiunea" ca singura condiție de admisibilitate a cererii de autorizare a creditorilor pentru formularea cererii, rezultând obligația în formularea acestei cereri, ca parte componentă a întregii proceduri de lichidare judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Dispozițiile alin.2 al art.131 din lege prevăd că în cazul închiderii procedurii pentru lipsa bunurilor în averea debitoarei nu sunt aplicabile prevederile art.129 din lege. Prin urmare, în cauză nu se impunea întocmirea unui un raport final de către lichidatorul judiciar.
Conform art.138 alin.3 din lege, comitetul creditorilor ori creditorii care dețin mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor pot solicita judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Din acest text de lege rezultă că două sunt situațiile în care se poate formula cererea de atragere a răspunderii patrimoniale de către comitetul creditorilor, respectiv de către creditori.
Prima se referă la ipoteza în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, iar cea de-a doua vizează ipoteza în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Tocmai această omisiune despre care face vorbire textul legii, precum și acordarea dreptului de a formula cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, în condițiile menționate la art.138 alin.3 teza a 2-a din lege, comitetului creditorilor și creditorilor, conduc la concluzia că formularea cererii de către administratorul judiciar nu este o etapă obligatorie, astfel cum susține recurenta. Prin urmare, nefondat se susține că închiderea procedurii se poate dispune numai după formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138.
Nu în ultimul rând, în cuprinsul raportului din 25.08.2009, lichidatorul judiciar menționează că în baza documentelor puse la dispoziție, apreciază că principala cauză care a dus la insolvență este nerealizarea veniturilor urmare a stopării activității. Așadar, nu se poate reține că lichidatorul judiciar nu s-a pronunțat asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr.761/F/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu intimata SC S prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, Administrația Finanțelor Publice S și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător, jud.dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 03.03.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Aurică Avram
