Spete contestatie la executare comercial. Decizia 218/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 218
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva încheierii din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul - în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin cu împuternicirea avocațială nr.- /2009, aflată la fila 9 din dosarul Judecătoriei Lehliu Gară, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata a depus întâmpinare prin serviciul registratură, în două exemplare.
Curtea comunică recurentei o copie a întâmpinării.
Recurenta prin avocat depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr.-/1/1.02.2010, a timbrului judiciar de 0,15 lei și arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei, pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 13.07.2009 la Judecătoria Lehliu - Gară, contestatoarea - SRL a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu emis în dosarul de executare 1/25.06.2009 precum și împotriva formelor de executare începute în dosarul 372/2009, solicitând ca în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L G să se dispună: 1) anularea formelor de executare prin poprire a conturilor începute în dosarele de executare 1/25.06.2009 și 372/2009; 2) anularea deciziei 94/22.05.2009 și 160/15.04.2009 precum și a titlului executoriu din data de 25.06.2009; 3) suspendarea executării silite.
Prin cererea formulată în cauză la 05.08.2009 contestatoarea - SRL a solicitat să se dispună în temeiul art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. suspendarea judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei constituind obiectul dosarului - aflată pe rolul Tribunalului Călărași, privind contestația împotriva deciziei de rambursare a TVA.
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr- al aceleiași instanțe, în care s-a pronunțat încheierea de la 31.07.2009 prin care s-a respins cererea contestatoarei de suspendare provizorie a executării silite pornită în dosarele de executare nr.1/25.06.2009 și 372/2009 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în contestația la executare.
Prin încheierea pronunțată la 05.08.2009 în dosarul - Judecătoria Lehliu - Gară a admis cererea contestatoarei și a dispus suspendarea executării silite pornită în baza titlului executoriu emis în dosarul fiscal de executare nr.1/25.06.2009 întocmit de intimata Administrația Finanțelor Publice a orașului L - Gară, până la soluționarea contestației la executare, dispunând, de asemenea și suspendarea judecății pricinii până la soluționarea irevocabilă a dosarului, nr.- al Tribunalului Călărași, în baza art.244 alin.1 pct.1 pr.civ.
Împotriva acestei încheieri intimata Administrația Finanțelor Publice a orașului L - Gară a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite precum și a cererii de suspendare a judecării cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat în primul rând că dispoziția privind suspendarea executării silite este greșită deoarece achitarea unei cauțiuni nu este singura condiție necesară, mai trebuind ca cererea de suspendare să fie temeinică și legală. Prima instanță a interpretat greșit prevederile art.215 din Codul fiscal.
Recurenta a mai susținut ca prima instanță a dispus în mod greșit și suspendarea judecății pricinii, din moment ce nu s-a dovedit că soluția ce se va pronunța în dosarul - ar putea influența soluționarea contestației la executare.
Prin cererea formulată în cauză de către intimata - SRL la 20.10.2009 s-a solicitat suspendarea judecății recursului în baza art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva deciziei de rambursare a TVA constituind obiectul dosarului - al Tribunalului Călărași. La același termen, Tribunalul Călărașia respins cererea de suspendare formulată în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civ. reținând că nu sunt îndeplinite condițiile în acest sens.
În continuare, la termenul menționat instanța a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2441alin.1 și 2.pr.civ. prin raportare la art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.
Deliberând, prin încheierea din data de 20.10.2009 în dosarul -, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins ca nefondată cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând în acest sens că potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor de judecată privind neconstituționalitatea unor legi sau a unor dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia. Din economia textului de lege menționat rezultă că sesizarea Curții Constituționale se poate face doar în ipoteza în care dispoziția legală cu privire la care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea litigiului. Or, în speță, dispozițiile art.2441alin.1 și 2.pr.civ. nu au legătură cu soluționarea cererii de recurs pe fondul motivelor formulate, mai ales că reglementează întreruperea procesului și nu soluționarea acestuia.
Împotriva acestei încheieri intimata - SRL a formulat recurs, în termen legal.
În motivarea recursului s-a arătat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu fondul cauzei, de soluționarea acesteia depinzând în mod direct corecta aplicare a legii. Împrejurarea că recurenta nu poate ataca pe calea recursului o încheiere prin care s-a dispus respingerea cererii de suspendare formulată este de natură să o prejudicieze, impunându-se controlul judiciar și în această situație. În plus recurenta a arătat că înțelege să reitereze și motivele de fapt pe care s-a întemeiat cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a orașului L - Gară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și judecata în lipsă.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform prevederilor art.29 alin.1 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională poate fi sesizată pentru a dispune cu privire la excepțiile privind neconstituționalitatea unor legi sau a unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care au legătură, în orice fază a litigiului și indiferent de obiectul acestuia, cu soluționarea cauzei, în înțelesul acesteia din urmă determinat de obiectul și motivarea cererii formulate în instanță, distinct de procedura de judecată în sine. În speță soluționarea cauzei implică soluționarea recursului, astfel cum a fost determinat acesta în concret prin obiectul și motivele recursului care se referă la greșita suspendare a executării silite și, respectiv, a judecării pricinii. Prevederile art.2441alin.1 și 2 Cod pr.civ. vizate prin excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea recursului, în înțelesul arătat, ci doar cu procedura de judecată derulată, la care însă nu se referă art.29 alin.1 din Legea 47/1992. Pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art.2441alin.1 și 2 se raportează la un incident de judecată, iar nu la soluționarea cauzei și, prin urmare, cerința legăturii prevăzută de art.29 alin.1 nu este îndeplinită, ceea ce a avut în vedere și instanța de recurs, anterioară încheierea dată de aceasta sub aspectul respingerii sesizării Curții Constituționale fiind temeinică și legală.
Nepunându-se problema efectuării sesizării, nu se mai justifică nici analiza celorlalte motive formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - SRL, împotriva încheierii din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul -, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Jud.dr.
Grefier
Red.Jud. - 18.02.2010
Tehnored. - 18.02.2010
2 ex.
Fond: Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Președinte -
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Aurică Avram
