Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.232/R/COM
Ședința publică din 12 februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1791/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată & T prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency T, creditoarea intimată T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1791/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- s-a respins obiecțiunile formulate de creditoarea B împotriva raportului cu propunerea de închidere a procedurii.
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței față de debitorul & T, s-a dispus radierea acestuia, în temeiul art. 136 din Legea insolvenței a descărcat lichidatorul judiciar TI & KV Insolvency T de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitorul și averea lui, creditorii, titularii de garanții, acționarii sau asociații; în temeiul art. 135 dispus notificarea sentinței părților interesate.
Împotriva sentinței civile mai sus enunțate a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății instanței de fond.
În motivare recurenta a arătat că judecătorul sindic nu a analizat cererea formulată de către creditoarea B prin care s-a solicitat convocarea comitetului creditorilor și autorizarea acestui comitet de către judecătorul sindic pentru a introduce acțiunea în răspundere patrimonială personală a membrilor organelor de conducere. În drept a invocat dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Mai arată că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit. c) din Legea nr.85/2006.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr.64/1995 și ulterior art.27 alin.1 și alin.) situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 co civil: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea a mandatarului". De asemenea potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatarul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Că, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din legea nr.85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falite este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din legea nr.85/2006 republicată.
Apreciază incidente în speță și prevederile artr.138 alin.1 lit. d și lit. e din legea nr. 85/2006. Astfel consideră că pârâtul s-a sustras obligației de a supune controlului instanței și lichidatorului evidența contabilă a societății și prin acest fapt a prejudiciat întreaga procedură și pe creditorii înscriși, aceștia nefiind în măsură a identifica activul falitei și a-și îndestula creanțele în cadrul procedurii deschise în acest scop.
Consideră că în speță supusă judecății operează în deplin drept prezumția că pârâtul "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea" și nu ar fi conform voinței legiuitorului ca fapta sa, cauzatoare de insolvență, să rămână nesancționată, nesancționare care ar încuraja pe viitor și pe alți conducători de societăți să se sustragă controlului instanței și lichidatorului înregistrările contabile.
Examinând recursul astfel declarat de către creditoarea AVAS prin prisma motivelor invocate precum și potrivit art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Astfel, critica recurentei creditoare este neîntemeiată întrucât în fața judecătorului sindic prin însăși raportul de închidere a procedurii lichidatorul judiciar a arătat că nu solicită atragerea răspunderii administratorului societății debitoare.
Creditoarea recurentă prezentă la termenul de judecată la care s-a soluționat cauza s-a opus acestei mențiuni din raport și a arătat că solicită în nume propriu autorizarea pentru introducerea acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale.
Asupra acestei probleme judecătorul sindic s-a pronunțat pe temeiul de drept prevăzut de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respingând cererea de autorizare a creditoarei, reținând în mod judicios că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele legale prevăzute de dispozițiile mai sus enunțate, și anume: omisiunea lichidatorului judiciar cu privire la cauzele, împrejurările și persoanele ce au cauzat starea de insolvență a debitoarei; - iminența intervenirii prescripției extinctive asupra cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea în stare de insolvență a debitoarei.
Curtea de Apel statuează că pe de o parte tribunalul s-a pronunțat asupra cererii de autorizare a creditoarei în mod legal, iar pe de altă parte că într-adevăr temeiurile unei astfel de cereri nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, deoarece lichidatorul judiciar nu a omis să menționeze în raport cauzele și împrejurările ce au condus la starea de insolvență, nu a omis să menționeze persoana administratorului social și a indicat expres că nu are motive să formuleze cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a acestuia. De asemenea nu este îndeplinită nici condiția amenințării cu prescripția extinctivă a unei astfel cereri.
Criticile aduse de creditoare referitoare la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include printre titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței Curtea constată că recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu poate fi primit, urmând a fi respins.
Referitor la invocarea de către recurenta AVAS Bar ăspunderii contractuale a administratorului, răspundere izvorând din dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, completate cu dispozițiile art.1540 Cod civil, cu referire la răspunderea mandatarului pentru dol, Curtea relevă că, o atare răspundere nu se află în conexiune juridică cu răspunderea patrimonială personală reglementată de art.138 din Legea 85/2006, aceasta din urmă având un caracter special cu un regim juridic special. Cele două categorii ale răspunderii juridice ale administratorului societății comerciale pot coexista, însă, mijlocul juridic de accesare a fiecăreia dintre ele este deosebit, în sensul că, răspunderea socială a administratorului întemeiată pe contractul de mandat se dispută vizavi de societatea comercială însăși, care în acest context are calitatea de mandant, iar cadrul judiciar de promovare a unei acțiuni în atragerea unei astfel de răspunderi excede procedurii judiciare concursuale prevăzute de legea insolvenței. În concret, o atare răspundere urmează calea dreptului comun. În schimb, răspunderea personală patrimonială a administratorului, în calitate de membru al organelor de conducere a societății comerciale ajunsă în insolvență, dispune de un cadru judiciar special care se referă la titularul acțiunii în răspundere (administratorul/lichidatorul judiciar sau, după caz, Comitetul creditorilor), exercitarea acestei acțiuni în cadrul procedurii speciale a insolvenței în fața judecătorului sindic, demonstrarea faptelor limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea unei astfel de răspunderi. Prin consecință, cele două categorii de acțiuni în răspundere nu pot fi reunite în același cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1791/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.26.02.2009
Tehnored 2 ex.26.02.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
