Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.231/COM
Ședința publică din 12 februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.727/JS/25.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar IP Grup Reșița, creditorul intimat Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe" și pârâții intimați Reșița, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea creditorului intimat Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe, pârâtul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta creditorului intimat, Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe, solicită admiterea recursurilor formulate.
Pârâtul intimat, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor formulate în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.727/JS/25.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C S în dosarul nr- s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta " GRUP", cu sediul în municipiul Reșița, str.-, - parter, județul C-S, în calitate de lichidator-judiciar, împotriva pârâtului, domiciliat în comuna, -.2, apart.11, județul C-S, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social pentru acoperirea pasivului al debitoarei "", cu sediul în municipiul Reșița,-, județul C-S, în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1), din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
În temeiul art.129 alin.(2) din legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a aprobat Raportul final nr.1374 din data de 02 iulie 2008 întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei "" Reșița, județul C-
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei "", cu sediul în municipiul Reșița,-, județul C-S, având - și înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J-.
A dispus radierea debitoarei "" Reșița, județul C-S, din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, de sub numărul de înmatriculare J-, acordat la data de 21 octombrie1991.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul-judiciar " GRUP", cu sediul în municipiul Reșița, str.-, - parter, județul C-S, înregistrată în Registrul societăților profesionale al sub nr. 0227/2006, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea "" Reșița, județul C-S și de averea sa, de creditori și de asociatul unic al debitoarei societate comercială.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
dispus notificarea prezentei sentințe comerciale debitoarei "" Reșița, județul C-S, lichidatorului-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, creditorilor: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, cu sediul în municipiul Reșița,-, județul C-S; AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul procesual ales în municipiul B,--11, sector 1, și CONSILIUL LOCAL REȘIȚA Serviciul Public "DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE", cu sediul în municipiul Reșița, 1 2. nr.9, județul C-S și cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, cu sediul în municipiul Reșița,-, județul C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin sentința civilă nr.981/JS din data de 07 2006, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă cererea introductivă formulată de către debitoarea "" Reșița, județul C-S, precum s-a admis și cererea formulată de către reclamanta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, Reșița, județul C-S și cum s-a constatat că petenta debitoare societate comercială se află în stare de insolvență împotriva sa s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura generală -, instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin aceiași sentință civilă mai sus-menționată, pentru administrarea procedurii insolvenței, pe perioada de observație, a fost desemnat în cauză în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență " GRUP" Reșița, județul C-
Cum însă nici una dintre persoanele prevăzute de art.94 alin.(1) din legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței nu au propus un plan de reorganizare a activității debitoarei societate comercială, prin raportul de activitate nr.706 din data de 09 iunie 2007 întocmit de către administratorul judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, prin care a constatat că nu există nici o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activității debitoarei societate comercială. S-a propus intrarea debitoarei societate comercială în procedura falimentului, propunere care a fost aprobată de către adunarea creditorilor a debitoarei societate comercială, ce a avut loc la data de 22 iunie 2007.
Urmare a acestei situații, prin încheierea nr.1052/JS din data de 12 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, de către judecătorul sindic desemnat în cauză s-a dispus intrarea în faliment din procedura generală, instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a debitoarei "" Reșița, județul C-
Prin aceiași încheiere comercială mai sus-menționată, pentru administrarea procedurii falimentului a debitoarei "" Reșița, județul C-S, a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență IP " GRUP" Reșița, județul C-S, care a avut calitatea și de administrator-judiciar pe perioada de observație.
Sub durata desfășurării procedurii falimentului a debitoarei societate comercială. De către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, s-a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, în calitatea sa de administrator social, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei "" Reșița, județul C-S, în faliment, în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În susținerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale de către reclamantul lichidator judiciar se învederează, în esență, că pârâtul, în calitatea sa de administrator social, se face vinovat de situația creată - starea de insolvență a debitoarei societate comercială, având în vedere că acesta la data de 10 mai 2007 deci după deschiderea procedurii insolvenței, a dispus scoaterea din averea debitoarei societate comercială a unor bunuri și predarea acestora, în custodie, unei terțe persoane juridice și anume "" Reșița, județul C-S, fără ca această predare de bunuri să fi fost aprobată sau adusă la cunoștință fostului administrator judiciar desemnat în cauză.
Prin aceiași cerere de chemare în judecată, de către reclamantul lichidator-judiciar s-a considerat că administratorul social al debitoarei societate comercială a săvârșit faptele prevăzute la lit.a) și e) de la art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile societății în interesul altei persoane, respectiv "" Reșița, județul C-S, și, în același timp, a ascuns nu doar în parte, ci întreg activul persoanei juridice.
Este corect că membrii organelor de conducere din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană juridică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate, în mod limitativ, la alin.(1) al art.138 din Legea nr.85/2006, și care au avut ca consecință ajungerea respectivei persoane juridice în starea de insolvență în sensul prevederilor Legii privind procedura insolvenței.
Cum însă răspunderea prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale speciale, se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator-judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ a condițiilor unei asemenea răspunderi civile delictuale, respectiv: - prejudiciul cauzat creditorilor care sau înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în insolvență; - fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; - raportul de cauzalitate între faptele ilicite în prevederile lit.a) și e) al alin.(1) din art.138 din legea mai sus-citată și prejudiciul cauzat creditorilor și vinovăția pârâtului cu privire la faptele ilicite pe care le-a săvârșit și care le-au cauzat creditorilor prejudiciul și că aceste fapte ilicite să fi fost săvârșite de către pârât în calitatea sa de administrator social, anterior dadei deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială și că aceste fapte au cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Este corect că pârâtul, în calitatea sa de administrator social la data de 10 mai 2007, predat în custodie "" Reșița, județul C-S, o parte din bunurile din averea debitoarei "" Reșița, județul C-S, bunuri care nu au mai fost restituite debitoarei societate comercială. Astfel că, în condițiile în care deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială s-a dispus la data de 07 2006, predarea respectivelor bunuri proprietatea debitoarei societate comercială către terța persoană juridică - societate comercială făcându-se la data de 10 mai 2007, deci ulterior deschiderii procedurii insolvenței, această faptă, nu se încadrează în categoria faptelor prevăzute la art.138 alin.(1) lit.a) și e) din Legea nr.85/2006, și nici prin săvârșirea acestei fapte s-a cauzat starea de insolvență a debitoarei societate comercială.
În raport de considerentele de mai sus, se constată că în sarcina pârâtului, în calitatea sa de administrator social, nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art.138 alin.(1), lit.-a) și e) din Legea nr.85/2006, de natură să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei "" Reșița, județul C-S, care se află în procedura falimentului și, în consecință, se va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul lichidator-judiciar, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei societate comercială, în faliment.
În ceea ce privesc bunurile mobile în cauză, prin sentința civilă nr.317/JS din data de 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admisă cererea reclamantei " GRUP" Reșița, județul C-S, în calitate de lichidator-judiciar, împotriva pârâților "" Reșița, județul C-S, în faliment, și "" Reșița, județul C-S, în sensul că s-a constatat ca fiind nul procesul- verbal de predare-primire în custodie încheiat la data de 10 mai 2007, între pârâta 1 societate comercială, în faliment, în calitate de proprietar predător și pârâta 2 societate comercială, în calitate de custode și s-a dispus obligarea pârâtei 2 societate comercială, în calitate de custode, să restituie în natură și integralitatea lor către pârâta1 societate comercială, în faliment, în calitate de proprietară, prin reclamantul lichidator-judiciar, a tuturor bunurilor mobile prevăzute în acest proces-verbal de predare-primire în custodie încheiat între pârâte la data de 10 mai 2007.
Această sentință civilă mai sus-menționată a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin Raportul final nr.1374 din data de 02 iulie 2007, privind pe debitoarea "" Reșița, județul C-S, de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială, în condițiile prevăzute la art.131, teza a 2-a, din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
De către lichidatorul judiciar, prin raportul final mai sus-citat se menționează că valoarea contabilă a bunurilor din patrimoniul debitoarei, după amortizarea lor, este de aproximativ 2000 lei, valoare care nu justifică efectuarea de noi cheltuieli, deoarece recuperarea și valorificarea bunurilor nu acoperă nici valoarea cheltuielilor de administrare efectuate de lichidatorul-judiciar în etapele de lichidare a societății debitoare. Lichidatorul-judiciar mai arată că până la data întocmirii prezentului raport nici unul dintre creditorii înscriși în creditorilor nu și-au exprimat disponibilitatea de a înainta sumele necesare susținerii procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006.
Se constată că împotriva Raportului final nr.1374 din data de 02 iulie 2008 întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei "" Reșița, județul C-S, nu s-au formulat obiecțiuni de către cei trei creditori bugetari care s-au înscris la masa credală a acestei debitoare societate comercială și în consecință, urmează a se constata ca fiind aprobat acest raport final.
Astfel fiind, s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2005, privind procedura insolvenței, și în consecință, s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială, precum și radierea acestei debitoare societate comercială din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, lichidatorul-judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități iar în conformitate cu prevederile art.135 din aceeași lege s-a dispus notificarea prezentei sentințe comerciale și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva sentinței civile nr.727/JS/25.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C S în dosarul nr- a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice CSs olicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru a se acorda posibilitatea comitetului Creditorilor de a solicita judecătorului sindic avizarea cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali și în subsidiar modificarea sentinței, în sensul dispunerii antrenării acestei răspunderi, și obligarea la plata sumei de 126.248 lei reprezentând creanțe bugetare.
Creditoarea consideră sentința nelegală și netemeinică sub acest aspect al respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale întrucât are o creanță certă față de pârâta debitoare, și prin aplicarea art.138 alin1 lit. d din Legea nr.85/2006, art.73 din Legea nr.31/1990 republicată și art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991 republicată, administratorii răspund pentru menținerea contabilității în conformitate cu legea.
Se susține că, prin aplicarea art.138 alin.3 din legea insolvenței acțiunea în răspundere materială poate fi promovată și de comitetul creditorilor deși lichidatorul judiciar a formulat o astfel de acțiune și din acest punct de vedere procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitări avizului în acest sens.
De asemenea a declarat recurs creditoarea B solicitând casarea sentinței civile recurate în baza art.312 pct.5 proc.civ. sau modificarea sa în baza art.312 pct.3 în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului administrator și a dispune obligarea lui la suportarea întregului pasiv al debitoarei falite. În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041proc.civ.
În motive se arată în primul rând că lipsește cu desăvârșire motivarea instanței de fond ce este un element necesar al oricărei hotărârii judecătorești, o garanței a imparțialității
Cu privire la cererea de antrenarea răspunderii patrimoniale, motivarea instanței de fond este inexistenta in opinia noastră, lipsind cu desăvârșire. Considerentele sau motivele de fapt si de drept reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătorești. Motivarea este o puternica garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului justiției si ar trebui sa ofere posibilitatea pârtilor de a cunoaște conținutul motivelor ce au determinat pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ceea ce nu s-a întâmplat si in speța de fata.
Doctrina a considerat in mod constant ca motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei.
Codul d e procedura civila nu instituie condiții particulare in legătura cu forma sau conținutul considerentelor. Art.261 alin. 1 pct.5 Cod procedura civila se refera doar la necesitatea redactării motivelor de fapt si de drept "care au format convingerea instanței" precum si a celor "pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor". Doctrina a reținut faptul ca motivarea trebuie sa indeplineasca anumite condiții, apreciindu-se ca trebuie sa fie pertinenta, completa, intemeiata, omogena, concreta, convingătoare si accesibila, intr-un cuvânt sa aiba putere de convingere. Motivarea trebuie sa fie, precisa si necontradictorie, astfel incat din ea sa rezulte justețea soluției pronunțate. O motivare corecta presupune: cunoașterea dosarului; răspunsuri precise la toate capetele de cerere si la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate in cauza, ceea ce in speța de fata se poate observa ca nu s-a întâmplat.
Din considerentele hotărârii criticate nu rezulta sub nici un aspect motivele care au constituit baza luării acestei hotărâri, fiind o simpla concluzie a instanței de fond, exprimata in dispozitiv (de altfel nu este precizat daca cererea este netemeinica, nefondata etc;). înalta Curte de Casație si Justiție a admis constant ca motiv de casare "insuficienta" motivare. Astfel, insuficienta motivare este echivalenta cu lipsa motivării in sine, simpla afirmare a unor fapte sau concluzii expuse doar de părți, neputând ține loc analizei pe care instanța de fond este obligata să o facă înainte de a da o hotărâre. Analiza întregului probatoriu reprezintă efectiv arătarea in scris a rațiunilor ce au determinat instanța de judecata sa admită sau sa respingă o cerere, fiind o lucrare subiectiva care cuprinde tot meritul instanței de judecata si aportul acesteia la aflarea adevărului.
. de a motiva hotărârea, convingător si pertinent, reprezintă o reala garanție pentru părți prin care se da posibilitatea de a putea exercita un real control judiciar, prin pronunțarea unei hotărâri care se întemeiază atât pe considerentele de fapt, cat si pe cele de drept care au format convingerea instanței.
In ceea ce privește celelalte doua motive de recurs invocate (art. 304, pct. 7 si 9 pr.civ.), învederează următoarele:
Hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, iar motivele pe care se sprijină sunt contradictorii (art. 304 pct. 7 si pct. 9.pr.civ.).
Judecătorul sindic se limitează sec la faptul ca aceasta fapta nu se incadreaza in categoria faptelor prevăzute la art.138, netinand seama de regulile speciale ale răspunderii instituite de art. 138 si urm. din Legea nr.85/2006, norme juridice ce definesc si caracterizează răspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Unul dintre principiile răspunderii civile delictuale consta in recuperarea integrala a prejudiciului. Aceste valori reflectate in evidenta contabila nu reprezintă insa decât debitul propriu-zis, așa cum a fost acesta înregistrat, actualizat.
Solicită ca instanța de recurs să observe faptul ca aceste bunuri predate in custodie încă din cadrul procedurii nerecuperate, nu au fost valorificate in cadrul procedurii de insolvența in vederea diminuării pasivului debitoarei si acoperirii parțiale a creanțelor creditorilor. Astfel, paratul, pe lângă faptul ca a dispus scoaterea din averea personala a unor bunuri, a nesocotit însăși dispozițiile legii insolvenței instituite de art.46 si 47, neaducând nici măcar la cunoștința organului abilitat sa administreze procedura debitoarei, in speța administratorul judiciar.
Consideră ca instanța de fond a aplicat in mod greșit dispozițiile legale referitoare la răspunderea administratorilor considerând ca aceasta fapta (fără a exista si o motivare in acest sens) nu este de natura a antrena răspunderea si nici nu a cauzat starea de insolvență.
. alături de ceilalți creditori a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului. " - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului in procedura insolvenței.
După constatarea săvârșirii acestor fapte, judecătorul sindic nu putea decât sa facă aplicarea prevederilor art. 138 si sa oblige persoanele vinovate la acoperirea prejudiciului produs creditorilor, cel puțin in cuantumul bunurilor înstrăinate. *
Este evident ca aceasta fapta trebuie privita in contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau o condiție care a dus sau a favorizat ajungerea societății in încetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca a fost administrata cu rea-credință sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată sa-si acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cat si in ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu,
Examinând căile de atac ale creditoarelor, prin prisma motivelor invocate de către acestea și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea reține ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre în conformitate cu legea, prin aplicarea corectă a dispozițiilor ce reglementează instituția răspunderii materiale din legea insolvenței, ce este exclusivă vizată de către recurente, prin criticile aduse în cuprinsul căilor de atac promovate.
În principiu, se reține că în condițiile în care titularul principal al acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale, calitate conferită de art.138 alin.1 din lege, lichidatorului judiciar, a promovat la judecătorul sindic o astfel de cerere, creditorii sunt lipsiți de calitatea de a formula o cale de atac care să se refere exclusiv la această acțiune, chiar dacă soluția în primă instanță este de respingere a acestei cereri, și ei sunt creditorii în procedura de insolvență.
Lichidatorul judiciar din speță, nu a înțeles a formula cerere de recurs la soluția judecătorului sindic, circumstanță în care cei doi creditori cărora legea nu le conferă în situația dată posibilitatea de a promova o acțiune în răspundere patrimonială nu pot solicita acesta nici prin calea de atac.
Această concluzie reiese cu evidență din interpretarea dispozițiilor art.138 alin.3 din legea insolvenței, care oferă posibilitatea comitetului creditorilor să ceară judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii de la alin.1 doar în ipotezele limitativ stabilite, care în speță, în mod evident nu sunt îndeplinite, întrucât o astfel de cerere, așa cum s-a arătat a fost promovată de către lichidatorul judiciar.
Prin urmare, interpretarea recurentei C S în acest sens nu este întemeiată pe textul de lege, iar în altă ordine de idei cu referire la motivul de recurs al B prevăzut de art.304 pct.7 proc.civ. nici acesta nu poate fi reținut în condițiile în care, în considerentele hotărârii judecătorului sindic se regăsesc mai multe paragrafe în care se regăsesc motivele de fapt și de drept ce au stat la baza respingerii cererii de antrenare a răspunderii, fiind eronată susținerea recurentei că simpla concluzie a instanței de fond este exprimată doar în dispozitiv.
În concret judecătorul sindic s-a referit la natura răspunderii civile delictuale speciale, necesitatea întrunirii cumulative a unor condiții, ce au fost enumerate, la faptele presupuse a fi săvârșite de administratorul social al debitoarei și motivația pentru care acestea nu pot fi reținute în categoria celor prevăzute de art.138 din lege.
Pe cale de consecință, motivele recurentelor nu pot fi reținute ca fondate, iar pentru o parte din acestea nu au calitatea de a le reitera cu ocazia căii de atac a recursului, astfel încât văzând art.312 din proc.civ. și art.8 din Legea nr.85/2006 se vor respinge recursurile creditoarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.727/JS/25.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.23.02.2009
Tehnored 2 ex.23.02.2009
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
