Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.250
Ședința Publică de la 25.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2189 din 8.10.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2189/ 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă a fost respinsă cererea creditorului de declanșare a procedurii insolvenței debitorului Antar Plastics
În considerentele hotărârii s-a arătat că, prin cererea formulată la 24 august 2007, creditorul a solicitat declanșarea procedurii insolvenței față de debitorul Antar Plastics motivat de incapacitatea de plată a sumei de 13.728,44 lei datorie comercială mai veche de 30 de zile, reprezentând diferența neachitată din suma de 17.278,44 lei preț al vânzării produsului folie. Debitorul a contestat starea de insolvență, susținând că nu se află în stare de incapacitate de plată și că întârzierea la plată se datorează unei înțelegeri verbale de amânare la plată și de eșalonare, dovadă fiind plățile efectuate deja la: 2000 lei la 8 iulie 2007, 2000 lei la 24 iulie 2007, 2000 lei la 21 august 2007, 4000 lei la 14 septembrie 2007, diferența la momentul contestării fiind de 7.728,44 lei.
Din analiza probelor dosarului, instanța a reținut că în baza relațiilor comerciale, creditorul a livrat către debitor produsul în valoare totală de 17.278 lei, situație necontestată de debitor. Debitorul a făcut plata prețului numai pentru suma de 13.728,44 lei, după care a mai plătit încă 6000 lei, suma neachitată fiind de 7.728,44 lei.
Față de prevederile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, care impun un cuantum minim al creanței de 10.000 lei pentru deschiderea procedurii insolvenței, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste text de lege, cuantumul debitului fiind inferior cuantumului minim legal. S-a apreciat că acest cuantum trebuie apreciat la momentul la care se soluționează cererea de deschidere a procedurii și nu la data introducerii ei, avându-se în vedere că între timp debitorul a mai făcut plăți parțiale.
S-a arătat că nu este îndeplinită nici condiția incapacității de plată, deoarece cu mult înainte de înregistrarea cererii de față debitorul dispunea de 20.187 lei din care a efectuat plăți și din care putea face plata în cauză.
S-a mai reținut că, deși debitorul a invocat înțelegerea privitoare la amânarea plății, nu a dovedit-
Față de cele expuse, a fost admisă contestația debitorului și a fost respinsă cererea creditorului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 2189/ 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă a declarat recurs în termen legal creditoarea Aceasta a criticat-o pentru următoarele motive redate în esență:
1) instanța a apreciat greșit că debitoarea nu se află în stare de insolvență. Având în vedere plățile parțiale efectuate, rezultă că aceasta nu are disponibilități bănești suficiente încât să achite întregul debit, ceea ce înseamnă că se află în stare de insolvență;
2) la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței era îndeplinită condiția valorii prag de 10.000 lei pentru admiterea cererii, iar debitoarea, cu rea credință a achitat parțial debitul pentru a scădea suma datorată sub această valoare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care se referă la dispozițiile art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, așa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006, debitorul este prezumat în stare de insolvență dacă nu achită datoriile restante mai mult de 30 de zile de la scadență.
În cauză, debitorul a contestat starea sa de insolvență, arătând că a achitat din datoria față de recurenta-creditoare, rămânând de achitat suma de 7728,44 lei.
Achitarea parțială a datoriei nu este o probă de natură să răstoarne prezumția relativă de insolvență a debitorului, starea de insolvență raportându-se la capacitatea debitorului de a achita toate datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Totuși, cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, condiția valorii prag de 10.000 lei trebuie să existe nu numai la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ci și la data deschiderii acestei proceduri, pentru că la acel moment se apreciază îndeplinirea condițiilor legale.
Cum însă această condiție nu mai era îndeplinită la data pronunțării hotărârii atacate, deoarece fusese achitată o parte importantă din datorie, în mod întemeiat a decis judecătorul sindic respingerea cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenței.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2189 din 8.10.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
