Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 286/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:286
Sedința publică din 05 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Dana Arjoca
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.3620/04.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar SC SPPI B și intimatele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.3620 din 4.10.2007 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a admis cererea lichidatorului judiciar SPPI, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, împotriva debitoarei SC SRL, comunicarea sentinței, tuturor creditorilor: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și INSPECTORATUL TERIRORIAL DE MUNCĂ B, debitorului, Direcției Generale a Finanțelor Publice, lichidatorului, Registrului comerțului, pentru efectuarea mențiunii de radiere, și s-a descărcat lichidatorul judiciar, de orice îndatorire, cu privire la procedură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare, prevăzute de art. 304 pr.civ, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza, sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind. 1.pr. civ.
Principalul motiv de recurs, rezidă în faptul că, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 pr.civ. și a dispozițiilor Legii nr. 85/2006, care instituie obligativitatea judecătorului sindic să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
În fapt, lichidatorul judiciar a convocat, la data de 21.09.2007, Adunarea creditorilor, având ca ordine de zi: "Stabilirea modalităților de acțiune, pentru angajarea răspunderi patrimoniale, a organelor de conducere ale debitoarei SC SRL".
Apreciind că, în cauză, sunt incidente dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006, a comunicat, cu adresa nr. 24198/24.09.2007, lichidatorului judiciar și instanței de judecată, punctul său de vedere, privind necesitatea formulării unei acțiuni, întemeiată pe dispozițiile articolului, mai sus menționat. Prin aceeași adresă, s-a solicitat ca, în situația în care, lichidatorul judiciar omite să își exercite dreptul, prevăzut de acest articol, să fie autorizat Comitetul creditorilor să promoveze o astfel de acțiune.
Cu toate acestea, la termenul de judecată din 4.10.2007, Judecătorul sindic nu a acordat, la solicitarea Comitetului creditorilor, termen, pentru formularea cererii de autorizare și de angajare a răspunderii patrimoniale, deși acesta se impunea, având în vedere faptul că, lichidatorul judiciar a adus, la acest termen, la cunoștința creditorilor, faptul că nu intenționează să formuleze o astfel de cerere.
Recurenta a mai arătat că, legiuitorul a stabilit, expres, această posibilitate, în sensul, de a se permite oricărui creditor, cu autorizarea judecătorului sindic, să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, tocmai, pentru a nu se omite, o parcurgere a unei etape importante, în lichidarea judiciară a debitorilor, supuși dispozițiilor insolvenței.
Deși în cauza de față, sunt îndeplinite condițiile legale, lichidatorul judiciar, nepromovând o astfel de cerere, în virtutea rolului activ, pe care trebuia să-I aibă instanța de judecată, ar fi trebuit să pună în discuție, ex officio, aspectul atragerii răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Prin neparcurgerea acestei etape, esențiale, în cadrul unei lichidări judiciare, au fost grav prejudiciate drepturile și interesele creditorilor, apreciind în acest sens că, a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței, cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum și a spiritului legii, care oferă mai multe instrumente, în vederea recuperării creanțelor creditorilor, înscriși la masa credală.
Prin descărcarea lichidatorului judiciar și judecătorului sindic, de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc, asupra incidenței prevederilor art. 138 din lege, deși în cauză, sunt incidente fapte, ce fac aplicabile prevederile legale, anterior menționate.
Faptul că lichidatorul judiciar și-a exprimat un punct de vedere, respectiv -neincidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, nu poate constitui o autoritate de lucru judecat, ci reprezintă, pur și simplu, o părere personală.
Așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a înțeles să acorde lichidatorului judiciar putere de decizie, în ceea ce privește, admiterea sau nu, a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, ceea ce este neconform cu legea aplicabilă.
În exercitarea rolului activ, judecătorului îi revine obligația de a pune în dezbaterea părților, din oficiu, orice împrejurări de fapt și de drept, care ar putea duce la dezlegarea cauzei, chiar dacă acestea nu au fost formulate, expres, în cererile părților. În situația de față, instanța de fond ar fi trebuit să constate, odată cu stabilirea faptului că, debitoarea a ajuns în stare de insolvență, că această stare este urmarea activității sau inactivității organelor de conducere ale debitoarei; or, acest fapt nu se desprinde, din cuprinsul sentinței recurate.
Încălcarea acestui principiu, fundamental, de către instanța de judecată, constituie prin el însuși motiv, de atac, a hotărârii, astfel pronunțată.
Faptul că recurenta, în calitate de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei, cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă, concretă, pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile, la plată, aspect necercetat, de instanța, a cărei hotărâre o critică.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărei existență, certă, este stabilită, prin constatarea, de către instanța de judecată, a faptului că, debitoarea a ajuns în încetare de plăți, și că, împotriva acesteia, a fost deschisă procedura falimentului.
Instanța de fond, nu a aplicat, corect, regulile răspunderii, instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții, care au dus sau au favorizat, ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități, tocmai pentru că a fost administrată, cu rea - credință sau neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele. Scopul acestei dispoziții legale este, tocmai, punerea la îndemâna creditorilor, a unor proceduri speciale, prin care să-și poată acoperi creanțele, de la persoanele vinovate, de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește, judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate, între faptă și prejudiciu.
Prevederile art. 138 nu conțin în mod, explicit, cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale, ajunse în încetare de plăți. Această omisiune, așa cum este apreciată de literatura de specialitate ( - "Regimul juridic al insolvenței), nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul, agravat, al răspunderii acestor membri ai organelor de conducere.
În aceeași interpretare, "modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere, elimină posibilitatea absenței culpei, subliniind, dimpotrivă, vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept, desemnează, deopotrivă, intenția și culpa propriu -zisă.
Față de cele invocate, solicită admiterea recursului, să se constate, ca prematur închisă, procedura insolvenței, și să se dispună continuarea acesteia.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale, în materie, în vigoare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006, modificată, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, Judecătorul - sindic poate dispune ca, o parte, a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate la literele a-
Conform alineatului 3 al aceluiași articol, în cazul în care, administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său, asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alineatul 1 și răspunderea persoanelor, la care se referă alineatul 1, amenință să se prescrie, Comitetul creditorilor poate cere, Judecătorului - sindic, să fie autorizat, să introducă această acțiune.
În cauză, Curtea constată că, Comitetul creditorilor a fost constituit, încă din data de 16.11.2006, iar după ce, lichidatorul judiciar a învederat faptul că, nu sunt motive pentru incidența dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006, modificată, și a convocat creditorii, la data de 21.09.2007, în vederea împuternicirii Comitetului creditorilor să solicite, instanței, autorizarea, pentru formularea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale, a persoanelor vinovate de intrarea în insolvență a debitoarei, aceștia nu s-au prezentat și nici nu au formulat o asemenea cerere, până la data de 4.10.2007, când s-a dispus închiderea procedurii.
Faptul că recurenta creditoare, prin adresa nr. 24198 din 24.09.2007, a formulat și a comunicat lichidatorului judiciar, un punct de vedere, favorabil, pentru autorizarea Comitetului creditorilor, să introdusă cererea, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006, modificată, nu are nici o relevanță juridică, atâta vreme cât, organul de conducere al Adunării creditorilor nu și-a însușit acest punct de vedere și nu a acționat, ca atare.
În final, Curtea constată că, nu intră în atribuțiile Judecătorului - sindic, determinarea Comitetului creditorilor, de a introduce cererea, menționată mai sus, ci doar, de a se pronunța pe o astfel de cerere, dacă s-a formulat, în cazul și în condițiile legale specificate, astfel că, nu și-au aplicabilitate, în speță, dispozițiile articolului 129 Cod procedură civilă, practic, fiind culpa acestui organ de conducere, pe care recurenta creditoare nu o poate invoca, pentru câștigarea unui drept, potrivit dispozițiilor articolului 108 alineat final Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.3620 din 4.10.2007 a Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, reprezentată prin lichidator judiciar SC SPPI, și intimatele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi -5.03.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
20.03.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Dana Arjoca
