Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de debitoarea - - SRL împotriva sentinței civile nr. 2453/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - - prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat G, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul debitoarei recurente depune la dosar copia chitanței reprezentând onorariu de avocat și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei pe fond, cu cheltuieli de judecată, apreciind că cererea de deschidere a procedurii insolvenței este neîntemeiată și nelegală, fiind în esență chiar inadmisibilă pentru neîntrunirea valorii prag a debitului, motiv pentru care consideră că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a cerceta înscrisurile de la dosar. Susține că nu a fost îndeplinită procedura de citare conform art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, că în speță creanța nu este certă, că penalitățile de întârziere au fost calculate la de 6 ori valoarea debitului, ceea ce încalcă dispozițiile art. 4 din Legea 469/2002, că daunele cominatorii pretinse, și nu daune interese compensatorii, reies din textul contractului, că daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere pentru titularul unei obligații de a face și nu o întârziere, nefiind penalități sau daune interese calculate conform legii. Arată că sunt de fapt daune cominatorii, că în conformitate cu art. 16 pct. 2 alin. 3, plata se face la cursul valutar din ziua efectuării plății, astfel că nu este vorba despre o creanță în sumă certă, lichidă și exigibilă, că atât creanța, cât și penalitățile de întârziere au fost calculate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2453/03.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis excepția tardivității formulării contestației; a respins contestația formulată de debitoarea - SRL la cererea de deschidere a procedurii, și în consecință: a admis cererea formulată de creditoarea - - prin mandatar ales LL Consultanță & Recuperări SRL împotriva debitoarei - SRL.
De asemenea, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL; a numit administrator judiciar provizoriu pe A pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege; a stabilit la 60 de zile termenul maxim al perioadei de observație și un termen de 15 zile de la data comunicării notificării pentru formularea eventualelor obiecțiuni; a dispus publicarea acestei sentințe și a actelor de procedură ulterioare în Buletinul Insolvenței, precum și comunicarea acesteia la Judecătoria Arad, ORC de pe lângă Tribunalul Arad, băncilor la care debitoarea are conturi deschise.
S-a mai dispus băncilor la care debitoarea are conturi deschise să permită administratorului judiciar desemnat să dispună de sumele de bani din aceste conturi; a ridicat debitoarei dreptul de administrare a activității sale; a obligat debitoarea prin reprezentanții legali să depună la dosarul cauzei și la sediul administratorului judiciar desemnat actele și informațiile prevăzute la art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006, dispunând totodată și indisponibilizarea acțiunilor / părților sociale ale debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, creditoarea - prin mandatar ales LL Consultanță & Recuperări SRL B a chemat în judecată debitoarea - SRL solicitând în baza Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii prevăzută de această lege.
În motivarea acestei cereri, creditoarea a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor de servicii de telecomunicații și debitoare s-a încheiat la 29.08.2005 contractul de abonament la serviciul seria I nr. 48146, debitoarei atribuindu-se contul de client -.
Arată că, în baza acestui contract s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea lor la scadență, însă debitoarea nu și-a respectat această obligație, fapt pentru care debitoarei i-au fost emise facturile fiscale asumate la plată din momentul emiterii lor, îndeplinindu-se în acest fel cerința imperativă a Legii nr. 895/2006 referitoare la caracterul cert al creanței.
Mai arată că debitoarea nu și-a respectat obligația asumată prin contract de a achita contravaloarea facturilor la scadență, trecând mai mult de 30 de zile de la încetarea oricăror plăți către creditoare, starea de insolvență fiind vădită la această dată, în condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 alin. a din legea insolvenței.
Referitor la penalitățile datorate, potrivit clauzei penale, ca urmare a depășirii datei de scadență a facturilor debitoarea s-a obligat la plata penalităților de 1% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului, iar penalitățile însumează suma de 6210,62 lei și sunt certe, lichide și exigibile.
De asemenea, creditoarea a arătat că, potrivit unei alte clauze penale stabilite la art. 16.2.2 din contract, au fost stabilite și penalități pentru nerespectarea duratei inițiale sau prelungite a contractului și pentru că debitoarea nu a respectat perioada contractuală agreată, fiind dezactivată din rețea la 01.06.2007, au fost calculate penalități de 2200 USD respectiv 5528,3 lei la cursul BNR de la data introducerii acțiunii în instanță.
Concluzionând, creditoarea arată că, debitoarea îi datorează o creanță certă, lichidă și exigibilă de 12547,30 lei și că a încetat mai mult de 30 de zile plățile către creditoare, astfel că solicită deschiderea procedurii și prin cererea de la fila 44 dosar fond a solicitat numirea în calitate de administrator judiciar a
La filele 59-60 dosar fond, debitoarea a formulat întâmpinare la cererea de deschidere a procedurii, prin care a solicitat respingerea cererii introductive. Această întâmpinare a fost calificată de către Judecătorul sindic ca și contestație la cererea de deschidere a procedurii în ședința publică din 23.07.2008 când s-a dispus timbrarea acestei contestații cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, reprezentantul debitoarei arătând că înțelege să își susțină întâmpinarea ca și contestație.
În susținerea contestației s-a arătat că, deși conform art. 33 al. 2 erau obligați să depună contestație în termen de 10 zile de la primirea copiei acțiunii, recunoaște că este decăzută din dreptul de a formula contestație, fapt pentru care a formulat întâmpinare solicitând recalificarea ca și pe o contestație și de asemenea solicită repunerea în termenul prevăzut de art. 33 al. 2.
că în fapt creanța pretinsă de către creditoare nu îndeplinește valoarea prag pentru a putea fi admisă procedura insolvenței, atâta timp cât nu recunoaște creanța iar aceasta se află sub cuantumul de 10.000 lei. Faptul că nu a achitat în totalitate așa zisa creanță, nu se prezumă ca fiind vădită, atâta timp cât în raport cu alți creditori continuă să își respecte obligațiile de plată, astfel că societatea nu se află în insolvență. Solicită de asemenea potrivit art. 33 pct. 3 din legea insolvenței să fie obligată creditoarea la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței pretinse.
S-a mai susținut că, între aceasta și creditoare sunt probleme litigioase privind o parte din facturile neachitate, pe care aceasta din motive obiective nu le-a plătit, creditoarea fiind notificată în acest sens și ca atare, a solicitat dezactivarea permanentă din rețea iar temeiul de drept al notificării acesteia către creditoare l-a constituit art. 23 pct. 2 din contract. Arată că, a solicitat dezactivarea unui număr atât de mare de numere de telefon întrucât a fost nemulțumit de anumite sericii ale creditoarei și în special de aria de acoperire și dacă creditoarea ar fi avut pretenții față de aceasta, avea posibilitatea să o acționeze în judecată pe calea dreptului comun sau pe calea specială a somației de plată, învederând că a achitat toate facturile începând cu factura nr. - / 04.10.2005 și până la factura nr. -/06.03.2007 mai puțin ultimele 4 facturi care nu i-au fost comunicate. Față de cererea debitoarei de repunere în termenul prevăzut de art. 33 alin. 2 din legea insolvenței, debitoarea nu a motivat această cerere de repunere în termen, astfel încât Judecătorul sindic a respins-o în condițiile în care dispozițiile art. 33 alin. 2 care statuează că, în termen de 10 zile de la primirea copiei debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență, sunt imperative.
Așa fiind, în baza art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția de tardivitate a formulării contestației, excepție invocată însăși de către debitoare prin înscrisul pe care l-a denumit "întâmpinare".
Judecătorul sindic, față de aceste aspecte, a reținut că în fapt între părți s-a încheiat la 29.08.2005 contractul de abonament la serviciul seria I nr. 48146, debitoarei, atribuindu-se contul de client -, iar în baza acestui contract creditoarea s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea lor la scadență.
Debitoarea nu și-a respectat această obligație, fapt pentru care i-au fost emise facturile fiscale filele 16-36 dosar fond, asumate la plată, din momentul emiterii lor, conform prevederilor contractuale.
Întrucât debitoarea nu și-a respectat obligația asumată prin contract, aceea de a achita contravaloarea facturilor la scadență, au fost calculate de către creditoare penalitățile conform clauzei penale inserate în contract, ca urmare a depășirii datei de scadență a facturilor de 1% pe zi de întârziere, iar penalitățile calculate însumează suma de 6210,62 lei.
S-a mai reținut că în plus, în contract, există o altă clauză penală inserată la art. 16.2.2 din contract, prin care au fost stabilite și penalități pentru nerespectarea duratei inițiale sau prelungite a contractului și pentru că, debitoarea nu a respectat perioada contractuală agreată, a fost dezactivată din rețea la 01.06.2007, fiind calculate penalități de 2200 USD respectiv 5528,3 lei la cursul BNR de la data introducerii acțiunii în instanță. De precizat că, și aceste ultime sume cu titlu de penalități au fost calculate potrivit clauzelor penale inserate în contractul dintre părți și modul de calcul al acestora este prezentat prin înscrisurile de la filele 37-38 dosar fond de către creditoare.
Judecătorul sindic a înlăturat apărarea pe care și-a făcut-o debitoarea, că în raport cu alți creditori a înțeles să își respecte obligațiile de plată și că pe acest motiv nu se află în insolvență, întrucât față de prezenta creditoare a încetat plățile de mai mult de 30 de zile, creditoare care este îndreptățită așadar să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
Tribunalul a considerat că facturile fiscale în discuție, au fost emise în baza contractului dintre părți, care poartă semnătura și ștampila debitoarei, fiind deci, creanța creditoarei certă, lichidă și exigibilă. Apreciind așadar că în fapt, creditoarea are calitatea de creditor îndreptățit în sensul art. 3 punctul 6 din Legea 85/2006 să solicite deschiderea procedurii, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă.
Judecătorul sindic a constatat că de fapt creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului de 12.547,30 lei, mai veche de 30 de zile și în cuantum superior creanței minime de 10.000 lei impusă la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și în baza art. 33 (4) din Legea nr. 85/2006, a respins ca tardivă contestația formulată de către debitoare și pe cale de consecință, a admis cererea creditoarei de deschidere a procedurii împotriva acestei debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând în principal, admiterea recursului și, pe fond, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ca netemeinică și nelegală, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, conform art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, pe considerentul că hotărârea atacată a fost dată fără a se fi intrat în cercetarea fondului, pe de o parte iar, pentru modificarea hotărârii atacate, ar fi necesară administrarea de probe noi, pe de altă parte.
În motivarea în fapt a recursului, s-a arătat că prin sentința atacată s-a admis excepția tardivității formulării contestației, a respins contestația formulată, a admis cererea creditoarei și, în consecință, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva Arată că instanța de fond a soluționat procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului cauzei, deoarece nu a sesizat și reținut: neregularitatea actelor de procedură la citarea debitoarei, în sensul că s-au încălcat prevederile art. 86 alin. 1 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedură nefăcându-se prin agenții procedurali ai instanței; că s-au încălcat prevederile art. 92 alin. 1 și 3 teza ultimă Cod procedură civilă, citația nefiind semnată de reprezentantul legal al debitoarei, pe de o parte și lipsind procesul-verbal al agentului procedural, act care să certifice identitatea și semnătura persoanei care a semnat de primire,pe de altă parte; că s-au încălcat prevederile art. 7 alin.3 teza I din Legea nr. 85/2006, raportate la prevederile art. 86 alin. 3, art. 87 alin. 2 și ale art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, nefăcându-se comunicarea actelor de procedură conform prevederilor Codului d e procedură civilă. Coroborând cele de mai sus, consideră că s-a intrat sub incidența prevederilor art. 105!in. 2 Cod procedură civilă, urmând a se constata nulitatea actelor procedurale efectuate cu ".neobservarea formelor legale", întrucât s-a cauzat o "vătămare" gravă societății recurente, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestor acte nelegale.
De asemenea, recurenta consideră nu au fost îndeplinite cerințele art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, în sensul că: la calcularea penalităților de întârziere s-au avut în vedere prevederile art. 16.2.1 din contract, atât în ceea ce privește mărimea acestora (1%), cât și întinderea lor (".vor putea depăși cuantumul sumelor asupra cărora acestea sunt calculate"). Consideră că instanța de fond trebuia să rețină faptul că această clauză este lovită de nulitate, fiind contrară art. 4 din Legea nr. 469/2002, care le limitează la nivelul sumei asupra căreia sunt calculate, iar pe de altă parte, cele stipulate de art. 969 cod civil sunt condiționate, în sensul că doar "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", motiv pentru care apreciază că o astfel de convenție poate fi considerată ca fiind legal făcută.
Se mai susține că penalitățile de întârziere, reale, sunt de 1.108,38, la nivelul creanței, că penalitățile de întârziere au fost achitate împreună cu creanța, fiind calculate în baza unei clauze lovite de nulitate, nu sunt certe și nici exigibile, în cuantumul cerut, iar la calcularea așa-ziselor daune cominatorii s-au avut în vedere prevederile art. 16.2.2 din contract, echivalarea lor în lei fiind făcută: la cursul BNR din data de 08.04.2008 - o valoare; la cursul BNR din data de 02.04.2008 - altă valoare; deși conform prevederilor art. 16.2.2 alin. iii) din contract, echivalentul în lei al sumei de 200 USD ar fi trebuit calculat: ".la cursul valutar din ziua efectuării plății. Consideră că este vorba despre daune cominatorii și nu despre penalități, deoarece la art. 16.2.3. din același contract se face vorbire despre "alte daune cominatorii", fiind astfel menționate în cererea introductivă de instanță. Arată că daunele cominatorii reprezintă sume de bani pe care debitorul unei obligații de "a face" sau "a nu face" este obligat prin hotărâre judecătorească a le plăti creditorului său, pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării în natură a prestației pe care o datorează. Sub aspectul naturii juridice a acestora, este de reținut faptul că ele nu constituie un mijloc de reparare a unui prejudiciu, nefiind despăgubiri, ci doar un mijloc de constrângere al debitorului, aplicat pentru executarea în natură a obligației sale. Astfel, consideră că a confundat daunele cominatorii cu daunele-interese compensatorii.
Debitoarea recurentă nu consideră că este normal să fie declarată în insolvență, în baza unei confuzii cu privire la natura juridică a unor pretenții ale creditoarei, invocând, cu privire la stabilirea clauzelor de încetare ale contractului, art. 23.1, care prevede că " duratei - Contractul încetează la expirarea duratei contractuale inițiale sau prelungită, cu condiția transmiterii unei notificări scrise din partea cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea acesteia", notificare care a fost transmisă de abonat, fapt recunoscut de către, dar ignorat cu bună știință, emiterea de facturi continuând pe adresa societății recurente.
Conform art. 23.3 din contract: "încetarea de plin drept - Contractul se desființează de plin drept, fără punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecată, în următoarele cazuri: - 23.3.2 în cazul neplății, în termen de 75 de zile de la data emiterii facturii de servicii.". Continuând să emită facturi, creditoarea și-a încălcat clauzele propriului contract, iar prim conduita sa, a intrat sub incidența prevederilor art. 966 Cod civil raportat la prevederile art. 968 din același cod, așezând la baza obligațiilor instituite prin contractul său, o cauză nelicită. Ori, o obligație fondată pe o cauză nelicită este lipsită de orice efect juridic.
Debitoarea mai susține că hotărârea atacată este nelegală, pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că: s-au încălcat prevederile art. 86 alin. 1 Cod procedură civilă; s-au încălcat prevederile art. 92 alin. 1 și 3, teza ultimă Cod procedură civilă; s-au încălcat prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr.85/2006, raportate Ia prevederile art. 86 alin. 3, ale art. 87 alin.2 și ale art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă; s-au încălcat prevederile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, această încălcare atrăgând nulitatea actului procedural astfel îndeplinit; s-au încălcat prevederile art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, în sensul că s-a considerat certă și exigibilă o creanță care nu îndeplinea respectivele cerințe legale; s-au încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 496/2002, luându-se în considerare penalități de întârziere al căror cuantum depășea de 5 (cinci) ori valoarea creanței; s-au încălcat prevederile art. 969 Cod civil, raportate la prevederile art. 966 și art. 968 din același cod, în sensul că s-a dat forță juridică unei convenții având la bază o cauză nelicită, asigurând astfel, premise ale unei îmbogățiri fără just temei pentru creditoare. Arată că în fapt, consecința celor de mai sus o constituie nerealizarea valorii prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, ceea ce transformă cererea creditoarei într-o cerere inadmisibilă.
Se asemenea, consideră că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât: s-a făcut o greșită aplicare a legii atunci când nu s-au luat în considerare viciile procedurale care au stat la baza admiterii cererii creditoarei; s-a făcut o greșită aplicare a legii atunci când s-au luat în considerare penalitățile de întârziere, în cuantumul stabilit conform clauzei contractuale, cu încălcarea unei prevederi legale imperative; s-a făcut o greșită aplicare a legii atunci când s-a dat forță juridică unei clauze contractuale care a avut la bază o confuzie cu privire la natura juridică a daunelor cominatorii calculate și pretinse de creditoare; s-a făcut o greșită aplicare a legii - a contractului, ca lege a părților atunci când nu au fost luate în considerare clauzele cu privire la încetarea contractului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304, art. 304 pct. 9, art. 86 alin. 1 și 3, art. 87 alin. 2, art. 90 alin. 1, art. 92 alin. 1 și 3, teza ultimă, art. 105 alin. 2, art. 312 alin. 1 și 3, art. 379 alin. 3 și 4, precum și art.274 alin. 1 Cod procedură civilă, art.7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și art. 4 din Legea nr.469/2002.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
La pct. 3 din acțiune, creditoarea a invocat o creanță în valoare de 5228,30 lei, echivalentul în lei a sumei de 2200 USD, reprezentând penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii convenită de părți conform art. 16.2.2 raportat la art. 7.1 din Contractul abonament încheiat între părți, iar art. 16.2.2 din condițiile generale de furnizare a serviciilor de telecomunicații stipulează "daune cominatorii pentru nerespectarea durate contractuale în cazul încetării contractului". Pe de altă parte, la alin. 1 și 2 din același articol, condițiile generale prevăd două cazuri ale încetării contractului: (1) înainte de expirarea duratei inițiale sau prelungite; sau (2) fără respectarea termenului de preaviz.
Însă, daunele cominatorii ca temei legal, nu pot fi stipulate de părți în clauzele contractuale având ca obiect obligație de a da, că acestea sunt o pedeapsă civilă ce o aplică judecătorul la cererea creditorului unei obligații de a face, a cărei executare depinde exclusiv de fapta personală a debitorului, deci care nu poate fi executată silit, sau prin echivalent.
Ele sunt o instituție juridică ce provine din dreptul R, ce nu este reglementată în Codul Civil sau prin legi speciale. Din lectura celor două modalități de încetare a contractului (subliniate de creditoare și invocate în cererea formulată) s-ar înțelege că debitoarea fie a încetat contractul înainte de expirarea duratei inițiale de 12 luni stabilită la art. 21.1 din Condițiile generale, fie fără respectarea termenului de preaviz prevăzută la art. 23.1, deși în motivarea în fapt a cererii, creditoarea nu a arătat în care din cele două modalități a încetat imputabil debitoarea contractul, și cu atât mai puțin s-o dovedească.
Totodată, cererea de abonament nr. 48146 este formulată la data de 29.08.2005 și, de la această dată, s-a întâlnit acordul de voință și s-a încheiat contractul între părți, pe termenul minim prevăzut la art. 21.1 din Condițiile generale, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost depusă la Tribunalului Timiș la data de 8.04.2008, deci după expirarea duratei minime a contractului prevăzută la art. 21.1 din Condițiile generale.
Potrivit art. 1169 Cod Civil cel care face o afirmație în fața judecății trebuie să o dovedească, dar creditoarea nu a făcut dovada că a fost prelungită tacit durata contractului abonament încheiat între părți și pe ce perioadă anume, având în vedere că de la data depunerii cererii abonament, până la data formulării cererii pentru deschiderea procedurii termenul de 12 luni a fost cu mult depășit, și nici că debitoarea a încetat contractul și în ce modalitate anume.
În plus, pe cererea de abonament depusă la fila 6 dosar de fond la rubrica "durata inițială a contractului" nu este trecută nicio perioadă.
S-a mai reținut că neplata serviciilor de telefonie nu reprezintă o denunțare unilaterală a contractului, ci doar neexecutarea obligației asumate, care este sancționată, conform Condițiilor generale, cu penalități.
Constatăm că suma de 1108,38 lei reprezintă o creanță certă, iar suma de 6210,62 lei penalități calculate la facturile indicate la dosar, nu este consemnate pe niciuna dintre facturile emise ulterior către debitoare. Astfel, fiecare factură, deși se pretinde a fi plătită cu întârziere nu poartă mențiuni și sume de plată privitoare la penalități de întârziere față de plățile efectuate în luna anterioară.
Ca urmare, aceste sume nu au fost aduse la cunoștința clientului în timpul derulării contractului de furnizare servicii ci doar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin anexa 3 depusă la dosarul de fond.
De asemenea, la 1/7 din "condițiile generale" se arată la "contract" faptul că în această noțiune intră: cerere de abonament, condiții generale, se consideră încheiat pentru fiecare număr în parte.
O astfel de mențiune privind obligațiile contractuale încheiate pentru fiecare număr în parte, costuri, drepturi și obligații, nu există în prezentul dosar deși din actele dosarului rezultă că debitoarea a utilizat mai mult decât un număr.
Astfel, se constată că nu este întrunită condiția prevăzută de art. 3 pct. 12 din aceeași lege privind valoarea prag de 10.000 lei ce constituie cuantumul minim al creanței creditorului ce formulează o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, deoarece creanța certă este în cuantum de 1.108,38 lei, deci mai mică decât minimum prevăzut în text.
Astfel fiind, în baza considerentelor mai sus exprimate, va admite recursul formulat de pârâta - - SRL împotriva sentinței civile nr. 2435/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, pe care o va modifica, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta - -.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și reținând culpa procesuală a reclamantei, o va obligă pe aceasta la plata sumei de 2000 cheltuieli de judecată către pârâta - - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - - SRL împotriva sentinței civile nr. 2435/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, pe care o modifică și respinge acțiunea formulată de reclamanta - -.
Obligă reclamanta la plata sumei de 2000 cheltuieli de judecată pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./30.03.2009
Dact./30.03.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
