Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 31
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 2000/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL A, prin lichidator judiciar Activ Grup A, creditoarele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Primăria Municipiului A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, din partea lichidatorului judiciar, pentru debitoarea intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul reprezentantului lichidatorului judiciar cu privire la recursurile de față, acesta solicitând respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2000/08.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL și radierea acesteia; descărcarea lichidatorului judiciar Activ Grup de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați; aprobarea onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 2000 lei pentru întreaga procedură și cheltuielile de lichidare în sumă de 86,4 lei și eliberarea acestuia și a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare; precum și notificarea hotărârii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința comercială nr. 997/18.06.2008 s-a admis cererea formulată de către creditorul Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, s-a deschis procedura simplificată de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL A și s-a numit lichidator judiciar Activ Grup
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar Activ Grup A privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din rapoartele de activitate prezentate de către lichidatorul judiciar în ședințele din data de 30.07.2008 și din data de 8.10.2008; constatând că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării, iar creditorii nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii; apreciind că în această situație desemnarea comitetului creditorilor în condițiile art. 16 al. 1-3 din Legea nr. 85/2006 și a administratorului special nu este necesară; judecătorul sindic a considerat că în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006 și a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea acțiunii pentru atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, s-a arătat că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de această lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la acest acte și operațiuni.
Potrivit art. 4 din Legea 85/2008: "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic."
Recurenta consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, apreciind că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se în imposibilitatea realizării scopului declarat al legii enunțat în art. 2.
Se susține că neprimirea actelor societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, că nu s-au făcut cercetări la OCPI privind eventualele bunuri imobile, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare sau la bănci. Se mai arată că potrivit doctrinei, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, astfel că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primire, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Această creditoare consideră că în aplicarea art. 147 din Legea 85/2006, se impunea o plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, dovedind rea-credință și o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență. Arată că prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse, fiind inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri, întrucât evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, iar lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, cu atât mai mult cu cât lipsa de documente are doar o valoare declarativă și nu una probantă.
De asemenea, a declarat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, pentru continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana Ia recuperarea tuturor datoriilor pe care SRL Ie are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința atacata instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar desemnat pentru realizarea procedurii debitoarei si, pe cale de consecința, a dispus închiderea procedurii de lichidare a debitoarei, reținând că lipsa bunurilor valorificabile din patrimoniul debitoarei și lipsa fondurilor necesare continuării procedurii, sume care nu au fost avansate de către creditori.
AVAS consideră ca instanța a apreciat in mod eronat asupra pricinii supusa judecații in raport de dispozițiile legale aplicabile in speța, deoarece fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, modificata, care prevăd in mod explicit ca "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic". Se arată că în condițiile in care această recurentă ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS, a cărei recuperare se dovedește dificila si la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind si mai greu de recuperat.
Recurenta AVAS învederează instanței că lichidatorul ar fi trebuit sa facă aplicarea dispozițiilor art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, in scopul formulării cererii de chemare in judecata, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plați cat mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori. că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006, considerând că aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolvența a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in încetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca, probabil, a fost administrata cu rea-credința sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la indemna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată sa-si acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cat si in ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Dar acest aspect legat de vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori, trebuie stabilit de către instanța, iar lichidatorul are calitatea conferita de lege de a investi instanța cu o cerere de chemare in judecata.
De asemenea, creditoarea recurentă apreciază că lichidatorul trebuia sa menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest Casa de Asigurări de Sănătate, instituție de la care AVAS a preluat creanța neachitata si in locul căreia se subroga in drepturi. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Astfel, în art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului consta in "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvența, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", aceasta analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul R, reprezentat in cauza de fata prin a suferit un prejudiciu, a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului. Mai mult, consideră că lichidatorul a evitat atât sa precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei in încetare de plați cat si sa formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiata pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, persoanele nominalizate excluzându-le vina.
În drept, AVAS își întemeiază prezentul pe dispozițiile art. 304, pct. 5, coroborat cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, precum si pe dispozițiile art. 2, art. 4 alin. 4, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140, precum si art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursurile creditoarelor conform motivelor invocate în scris de acestea, și din oficiu pentru cele de ordine publică, art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea reține ca nefondate căile de atac, pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a reținut corect că ipoteza normei juridice din art. 131 al legii nr. 85/2006, care permite închiderea procedurii insolvenței se referă la două situații, împrejurării îndeplinite cumulativ, respectiv constatarea inexistenței bunurilor în averea debitorului (sau insuficiența acestora) și neavansarea unor sume de către creditor, pentru a acoperi cheltuielile administrative din procedură.
Ori acestea au fost dovedite ca îndeplinite în speță, iar pe de altă parte, acest text nu mai prevede și altă cerință cum este cea invocată de recurenta A în calea de atac, pentru închiderea procedurii, adică să se constate cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le poată fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență.
Acest motiv nu poate fi admis, fiind o adăugare la lege, iar aspectul cu privire la persoanele care pot răspunde patrimonial în procedură este analizat de lichidator pe parcursul procedurii, având calitatea principală de a promova o cerere distinctă în acest sens, ori în subsidiar creditorii pot face aceasta.
În speță nu s-a formulat o astfel de cerere, iar mai mult creditorii nici nu s-au prezentat la adunarea convocată la 03.08.2008, de lichidator, așa cum rezultă din raportul de la fila 219 dosar.
Scopul principal a procedurii este acoperirea pasivului debitorului, însă în lipsa unor bunuri de orice fel, creanțe de recuperat, disponibilități bănești, ori alte sume de încasat, se poate închide procedura pentru acest motiv, cum de altfel a procedat judecătorul sindic.
În aceste condiții nu se impune o acțiune oblică de recuperare a unor creanțe a căror existență nu s-a dovedit, iar problema de drept a mandatului și implicit a unei răspunderi patrimoniale nu are relevanță a fi analizată în lipsa unei cereri exprese în acest sens formulată de titularii stabiliți de lege.
Critica recurentei cu privire la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență nu este întemeiată, acest raport final este depus la fila 221 dosar de către lichidatorul judiciar, unde s-a arătat că acesta nu este în poziția de a formula acțiuni în temeiul art. 138 din lege.
Recurenta nu poate invoca propria culpă pentru neformularea unei plângeri penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 147 din lege în motivele de recurs, fără a preciza dacă au fost motive care să o împiedice în acest demers.
Cu privire la motivele recurentei B, pe lângă considerentele anterioare mai trebuie arătat că nu lipsa fondurilor necesare cheltuielilor administrative a fost principalul motiv de închidere a procedurii, ci lipsa bunurilor din averea debitoarei, ea fiind doar încă o condiție cerută de lege, și îndeplinită în dosar, pentru măsurile dispuse prin sentința atacată.
Aprecierile și argumentele din același recurs al creditoarei cu privire la aprecierea corectă a art. 138 din lege, nu-și au relevanță în lipsa unei sesizări a judecătorului sindic cu o astfel de cerere, așa cum s-a arătat și mai sus în considerente.
Existența unui prejudiciu este o stare certă în speță, însă nu este suficientă pentru a se atrage răspunderea materială a persoanelor vinovate de insolvență, fiind necesară îndeplinirea și a altor condiții de fond, dar mai ales de formă, adică sesizarea judecătorului sindic cu această instituție juridică reglementată de lege.
Nu se relevă alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, care să impună modificarea ori casarea sa, astfel încât văzând art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 se vor respinge recursurile creditoarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 2000 din 08.10.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - Dr. - - - -
În concediu medical
Semnează Vicepreședinte
C de Apel
GREFIER,
Red. /02.02.2009
Tehnored /04.02.2009
Instanță fond: Tribunal UL Arad
Judecător -
2 ex.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Dorin Ilie
