Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 320/R-
Ședința publică din 14 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, domiciliată în Rm.V, str. G-ral, nr.11, -.B,.4, județul V, în calitate de lichidator al SC SRL Rm., împotriva sentinței nr.1185 din 03 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimții-creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la data de 26 noiembrie 2007, lichidatorul -, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului. Râmnicu V, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute.
Prin sentința nr.1185 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială a admis cererea și în temeiul art.132 alin.2 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului Râmnicu V, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în Registrul Comerțului J -, precum și radierea debitorului din Registrul Comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus escărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, iar în baza art.135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
A fost respinsă cererea lichidatorului privind plata cheltuielilor administrative din fondul de lichidare.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul constatat că la data de 21 noiembrie 2005 s-a depus la dosar raportul final de lichidare, iar împotriva acestor operațiuni nu s-au formulat obiecțiuni; că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzare bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Ca atare, n temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului, iar în baza art.136 din aceeași lege a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Cererea lichidatorului privind plata cheltuielilor administrative din fondul de lichidare a fost respinsă, întrucât onorariul fixat de adunarea creditorilor și acceptat de lichidator a fost achitat din fondurile obținute din valorificarea bunurilor. S-a mai reținut că o altă cerere în același sens a mai fost respinsă prin sentința nr.263/C/10.04.2006 (478).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs -, în calitate de lichidator al Râmnicu V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.În fapt, lichidatorul a îndeplinit atribuțiile din mandatul legal prevăzute în Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, precum și toate celelalte atribuții stabilite de judecătorul sindic pe parcursul derulării procedurii - perioada: 2002 - 2007, fără a fi recompensat pentru serviciul de specialitate în mod corespunzător în perioada ulterioară întocmirii și depunerii Raportului final și a situațiilor financiare.
2.Lichidatorul contestă motivarea instanței, potrivit căreia "onorariul fixat de adunarea creditorilor și acceptat de lichidator a fost achitat din fondurile obținute din valorificarea bunurilor", întrucât cererea sa adresată tribunalului nu s-a referit la onorariul fixat de creditorul majoritar BCR - Sucursala V, ci la respectarea dreptului de plată a serviciului prin activitatea desfășurată de lichidator după ce a întocmit Raportul final în anul 2005, când bunurile din averea debitoarei fuseseră valorificate, iar judecătorul sindic a hotărât continuarea procedurii falimentului, fără să facă aplicarea dispozițiilor art.128 din Legea nr.64/1995 privind convocarea adunării creditorilor.
3.În ce privește absența fondurilor din averea debitoarei, se susține că nu este imputabilă lichidatorului, care a finalizat operațiunea de distribuire a sumelor încă din anul 2003, la cea de-a doua distribuție a fondurilor obținute din lichidarea averii debitoarei, fapt adus la cunoștința participanților la procedură prin Raportul final depus la termenul de judecată din data de 21.11.2005.
În situația descrisă, aceea că lichidatorul a îndeplinit atribuțiile stabilite de judecătorul sindic în perioada ulterioară depunerii Raportului final, pentru activitatea desfășurată, recurenta solicită plata drepturilor estimate la suma de 4.800 lei din fondul de lichidare, în conformitate cu dispozițiile art.4 (4) din Legea nr.85/2006, potrivit cărora "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare"
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, care urmează a fi examinate grupat, Curtea constată că recursul este nefondat.
În primul rând, Curtea reține că o altă cerere a lichidatorului în același sens a mai fost respinsă prin sentința nr.263/C/10.04.2006 (478), respingere rămasă irevocabilă, astfel încât autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe împiedică repunerea în discuție a considerentelor avute în vede de către judecătorul sindic la acel moment, o nouă cerere putând fi formulată de către lichidator numai cu privire la cheltuieli ce nu au format obiectul acestei sentințe.
Analizând considerentele sentinței nr.263/C/10.04.2006, Curtea reține că Tribunalul a apreciat că lichidatorul a fost desemnat în cauză la cererea creditorului majoritar BCR SA - Sucursala V, care a fixat și onorariul procentual de 10% din valoarea sumelor încasate ca urmare a vânzării bunurilor și că onorariul fixat de adunarea creditorilor și acceptat de lichidator a fost achitat din fondurile obținute din valorificarea bunurilor, din vânzarea bunurilor lichidatorul obținând cu titlul de onorariu suma de 50.376.170 lei și suma de 50.356.000 lei la repartiția din 5 decembrie 2003.
Tribunalul a apreciat că: "retribuția fixată conform art. 23 și 28 din Legea nr. 64/1995 și acceptată de către lichidator reprezintă plata tuturor operațiunilor falimentuluipână la închiderea procedurii. Lichidatorul nu a fost desemnat numai pentru vânzarea bunurilor, ci pentru îndeplinirea tuturor atribuțiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995. În speță, lichidatorul consideră, fără temei, că sumele alocate până în prezent i se cuvin numai ca urmare a vânzării bunurilor și distribuției sumelor, iar celelalte operațiuni ulterioare trebuie plătite din fondul de lichidare."
Față de aceste considerente, este evident că judecătorul sindic a avut în vedere plata tuturor operațiunilor falimentuluipână la închiderea procedurii, în integralitatea lor, astfel încât prezenta cerere nu este una distinctă, pentru cheltuieli ulterioare, ci reiterarea unei cereri deja respinse în mod irevocabil.
Pe de altă parte, în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, referitor la utilizarea fondului de lichidare, Curtea reiterează argumentul judecătorului sindic, potrivit căruia fondul de lichidare este folosit numai în cazul lipsei sau insuficienței fondurilor proprii ale debitoarei pentru acoperirea cheltuielilor administrative conform art. 4 din Legea nr. 64/1995, situație care nu se regăsește în speță, dat fiind că fondurile obținute din vânzări au depășit cu mult nivelul cheltuielilor administrative, din moment ce s-au făcut repartiții către creditori.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către judecătorul sindic, faptul că lichidatorul nu a rezervat un provizion din sumele obținute pentru eventualele cheltuieli ulterioare ale procedurii nu presupune acoperirea acestora din fondul de lichidare, pentru că s-ar ajunge, pe o cale indirectă, la plata creanțelor creditorilor din acest fond, cu nerespectarea destinației sale.
Pentru aceste motive, în baza art.312 proc.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de, domiciliată în Râmnicu V, str.G-ral, nr.11, -.B,.4, județul V, în calitate de lichidator al Râmnicu, împotriva sentinței nr.1185 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/18.03.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu
