Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 361/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 361
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea INTERNAȚIONAL împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată LEASING ROMANIA B, lichidatorul judiciar EXPERT A și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
La apelul nominal se prezintă pentru debitoarea recurentă INTERNAȚIONAL, avocat G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentantul debitoarei recurente avocat G depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare în bugetul Consiliul Local T, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentei avocat G solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate și respingerea cererii creditoarei de deschidere a procedurii falimentului față de debitoare, pentru motivele detaliate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 162 din 4 februarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis cererea formulată de creditoarea LEASING ROMANIA B împotriva debitoarei INTERNAȚIONAL
A deschis procedura generală prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei INTERNAȚIONAL A, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, sub nr. J-.
A desemnat ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei pe Societatea Profesională EXPERT A, stabilind obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
A obligat debitoarea prin administrator, ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
A dispus comunicarea hotărârii, debitoarei, Judecătoriei Arad în a cărei jurisdicție se află sediul debitoarei, precum și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de deschidere a procedurii generale de insolvență.
A ordonat ridicarea în tot a dreptului de administrare a debitoarei și a dispus tuturor băncilor la care debitoarea deține disponibilități bănești să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, obligația de înștiințare a băncilor în acest sens revenind administratorului judiciar.
A atras atenția asociatului unic al societății debitoare asupra prevederilor art. 42 din Legea nr. 85/2006 și a dispus indisponibilizarea părților sociale deținute de acesta la societatea debitoare, în registrele speciale de evidență sau în conturile înregistrate electronic.
A stabilit termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de 1 aprilie 2008, termenul de verificare a creanțelor, întocmire și afișare a tabelului preliminar al creanțelor la data de 1 mai 2008 și termenul de definitivare a tabelului creanțelor la data de 1 iunie 2008, iar data primei ședințe a Adunării generale a creditorilor la 2 mai 2008.
A amânat judecarea cauzei la data de 17 martie 2008, pentru continuarea procedurii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că debitoarea are o datorie față de creditoare, astfel cum rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și potrivit susținerilor creditoarei, în sumă totală de 18.054,93 lei, reprezentând rate de leasing restante, rate prime de asigurare CASCO restante și penalități conform Contractului de leasing nr. 4001 din 21.09.2006.
Judecătorul sindic a reținut că între părți s-a încheiat contractul de leasing nr. 4001 din 21.09.2006 având ca obiect dreptul de folosință a autovehiculului marca MERCEDES BENZ 815, serie șasiu -L- nr. de înmatriculare B-56-, închiriat în sistem leasing.
Debitoarea, în calitatea sa de utilizator, conform art. 3 pct. 3.7 din contract avea obligația să achite fiecare de leasing în termen maxim de 5 zile calendaristice de la data emiterii fiecărei facturi, conform graficului de plăți din Anexa 2.
Creanța invocată de creditoare, depășește valoarea prag, astfel cum este reglementată în art. 3 punct 12 din Legea insolvenței, adică de minim 10.000 lei.
Având în vedere această stare de fapt, în temeiul art. 31 din Legea nr. 85/2006 a fost admisă cererea creditoarei și s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal debitoarea INTERNAȚIONAL A care a solicitat în principal, să se caseze sentința atacată și pe cale de consecință să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, iar în subsidiar, să se modifice sentința atacată, în sensul respingerii cererii creditoarei LEASING ROMANIA, de deschidere a procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului se arată de către debitoarea recurentă că nu a fost legal citată pe parcursul procesului, până la pronunțarea sentinței comerciale atacate.
În altă ordine de idei, recurentă consideră că într-un astfel de proces, în care urmează să se pronunțe o sentință de care atârnă existența unei societăți și având în vedere procedura viciată de la primul termen de judecată, trebuiau depuse mai multe diligențe pentru citarea sa. Nefăcându-se acest lucru societatea sa nu a fost în măsură să-și formuleze apărările (în termenele speciale prevăzute de legea insolvenței) și a aflat despre acest proces de abia după ce se pronunțase deja sentința pe care o atacă.
S-a arătat de către societatea debitoare că nu se află și nu s-a aflat în nici un moment în insolvență.
În ceea ce privește cererea creditoarei, s-a susținut de către debitoare că a restituit societății de leasing autoturismul pe care îl achiziționase de la aceasta, încă din luna septembrie a anului 2007, neștiind despre existența unor restanțe către această societate de leasing și nu a primit nici o notificare prealabilă de la aceasta, privitoare la stingerea debitului în discuție.
Pentru a arăta faptul că societatea sa, nu s-a aflat și nu află în nici un caz în insolvență, debitoarea a depus copii după documentele contabile.
S-a arătat de către debitoarea recurentă că în data de 11 februarie 2008 achitat anticipat, în numerar societății Leasing, suma de 98.808 lei, (echivalentul în lei a sumei de 27.295 EURO) pentru achiziționarea unui autoturism marca MERCEDES ML.
S-a menționat că a efectuat această plată la șapte zile după ce s-a pronunțat deschiderea procedurii, când încă nu aflase despre acest proces. Este evident faptul că deși a achitat anticipat suma de 98.808 lei, putea plăti, dacă știa despre existența acestui debit, și suma de 18.054 lei, pentru care a promovat cererea.
Având în vedere cele arătate, debitoarea recurentă a solicitat instanței, ca în subsidiar să modifice sentința atacată, în sensul respingerii cererii creditoarei LEASING ROMANIA, de deschidere a procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2006, împotriva sa.
Prin notele depuse la dosar, creditoarea intimată a solicitat admiterea recursului declarat de societatea INTERNAȚIONAL, întrucât aceasta a achitat debitul restant de 18.054,93 lei din cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenței.
Examinând recursul declarat de debitoarea INTERNAȚIONAL prin prisma motivelor de recurs invocate a dispozițiilor art. 304, art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este întemeiat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerile debitoarei recurente în sensul că nu a fost citată pe parcursul procesului la fond, se constată că sunt neîntemeiate, având în vedere că debitoarea INTERNAȚIONAL a fost legal citată la sediul din A, Calea, ce a fost indicat de creditoarea LEASING ROMANIA prin cererea formulată, care rezultă și din înscrisul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad din 7 decembrie 2007.
Cu ocazia pronunțării hotărârii atacate, prima instanță - judecător sindic a reținut în ceea ce privește creanța invocată de creditoare, aceasta a depășit valoarea prag, astfel cum este reglementată în art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței adică de minim 10.000 lei.
S-a apreciat că astfel cum este statuat de art. 31 alin. 1 raportat la art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditoarea a deținut împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum este definită prin art. 379 Cod procedură civilă.
Se reține că prin ordinul de plată nr. 3 din 25 februarie 2008, după pronunțarea hotărârii debitoarea INTERNAȚIONAL a achitat în contul creditoarei LEASING ROMANIA debitul în sumă de 18.054,93 lei așa cum recunoaște și creditoarea intimată.
Având în vedere că debitoarea recurentă a achitat debitul în sumă de 18.054,93 lei, aceasta nu se mai află în stare de insolvență în sensul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Față de cele reținute în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de debitoarea INTERNAȚIONAL împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, să modifice hotărârea recurată și să respingă cererea formulată de creditoarea LEASING ROMANIA împotriva debitoarei INTERNAȚIONAL, având ca obiect deschiderea procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2005 privind procedura insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea INTERNAȚIONAL împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că:
Respinge cererea formulată de creditoarea LEASING ROMANIA împotriva debitoarei INTERNAȚIONAL, având ca obiect deschiderea procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2005 privind procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Cu opinie separată în sensul
respingerii recursului debitoarei.
GREFIER
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majoritară a colegilor mei consider că recursul declarat de debitoarea INTERNAȚIONAL A împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 4 februarie 2008 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad în dosarul nr- este nefondat și ar fi trebuit respins ca atare. Totodată, consider că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în cauză nefiind incidente prevederile art. 304 și 3041din Codul d e procedură civilă reținute în motivarea deciziei de admitere a recursului.
Astfel, este de necontestat că societatea recurentă datora intimatei LEASING ROMANIA, la data înregistrării cererii introductive, suma totală de 18.054,93 lei reprezentând obligații rezultate din derularea contractului de leasing nr. 4001/21.09.2006 având ca obiect dreptul de folosință a unui vehicul marca Mercedes Benz 815, serie șasiu -L-, cu nr. de înmatriculare B-56-. Însăși debitoarea a recunoscut că datorează creditoarei această sumă, pe care, de altfel, i-a și achitat-o prin ordinul de plată nr. 3/25.02.2008 (fila 27).
În aceste condiții, apreciez că nici unul dintre motivele invocate în susținerea recursului nu este întemeiat (referitor la pretinsa nelegală citare a societății debitoare în fața tribunalului fiind de acord cu opinia majoritară care a reținut că în speță nu este incident cazul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă).
În conformitate cu art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, valoarea-prag, ce reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
Consider că susținerile recurentei potrivit cărora, dat fiind faptul că în prezent societatea nu mai are nici o datorie față de intimată, în speță nu ar mai fi îndeplinite condițiile necesare pentru deschiderea procedurii de insolvență, nu pot fi primite. Aceasta, întrucât la momentul pronunțării hotărârii recurate cererea creditoarei LEASING ROMANIA B îndeplinea toate condițiile pretinse de Legea insolvenței pentru ca aceasta să fie admisă.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă -", prin creditor îndreptățit înțelegându-se "creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6). Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (art. 3 pct. 1 lit. a). Tocmai de aceea, apărările recurentei în sensul că intimata ar fi fost singurul său creditor nu sunt întemeiate și nu pot fi reținute în cauză.
Dispozițiile legale privind procedura insolvența se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate cooperatistă, o organizație cooperatistă, o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în insolvență.
Recurenta este o societate comercială cu răspundere limitată și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului.
Insolvența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților. În acest sens, sunt relevante înscrisurile depuse la dosar de creditoare care atestă existența unui debit total de 18.054,93 lei.
Potrivit Legii insolvenței creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste condiții fiind, fără nici un dubiu, îndeplinite în speță.
Împrejurarea, reală de altfel, că la data de 25 februarie 2008 INTERNAȚIONAL Aaa chitat integral creanța, în opinia mea, nu poate duce la admiterea recursului societății debitoare și la modificarea hotărârii judecătorului-sindic în sensul respingerii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii de insolvență, pe de o parte, motivat de faptul că instanța de recurs ar fi trebuit să verifice, în limitele motivelor invocate de partea recurentă, dacă la momentul pronunțării hotărârii atacate, în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca judecătorul-sindic să admită cererea creditorului și să dispună deschiderea procedurii (cerințe, care, astfel cum am arătat mai sus, erau întrunite).
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, în afară de cazurile prevăzute de art. 49 sau cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule (quod nullum est nullum producit effectum). Or, plata sumei de 18.054,93 lei a fost făcută de societatea debitoare (și nu de altcineva în contul datoriei ei) în data de 25 februarie 2008 (după 21 de zile de la data deschiderii procedurii de insolvență - 4 februarie 2008), această plată neîncadrându-se nici între cele prevăzute de art. 49 (în operațiuni sau activități curente ori plăți către creditorii cunoscuți care s-ar încadra în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente), și nici între cele autorizate de judecătorul-sindic.
JUDECĂTOR
- -
Red. /21.05.2008
Dact. /22.05.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
