Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.366
Ședința publică de la 20.03.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.4759/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 16 dosar, lipsind intimata debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta creditoare prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar mobil și declarația de însușire a recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.4759/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- se admite contestația debitorului - SRL și se respinge ca nefondată cererea creditorului - SRL în contradictoriu cu debitorul - SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că s-a dovedit de creditor că deține disponibilități în conturi, răsturnând astfel prezumția de insolvență, iar pe altă parte creanța în cuantum de 80.682 lei nu întrunește cerințele prevăzute de articolul 3 alin. 1 pct.6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și contestată de debitor, atât în ce privește existența cât și întinderea sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs - SRL, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de deschiderea procedurii insolvenței și trimiterea dosarului la judecătorul-sindic pentru continuarea procedurii.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit judecătorul-sindic a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile articolului 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Astfel legea insolvenței cât și practica judiciară a Tribunalului București și Curții de APEL BUCUREȘTI au statornicit că este suficient ca debitorul să nu își achite datoriile către un creditor pe o perioadă mai mare de 30 de zile pentru ca acel creditor să se poată folosi de procedura ce îi este pusă la dispoziție de actul normativ. În speță debitorul nu și-a achitat datoria de peste 240 de zile de la scadență la data introducerii cererii. Se mai susține că nerecunoașterea creanței de către debitor, nu înseamnă că această creanță nu este certă ci dimpotrivă judecătorul-sindic avea competența verificării creanței sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de articolul 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, articolului 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea recurenta critică sentința ca fiind motivată superficial, în practica sau considerente, neregăsindu-se argumentele sau textele de lege invocate de aceasta, anexându-se ca practică judiciară decizia nr. 93 R/22.01.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
Analizând motivele de recurs în raport de actele dosarului rezultă următoarele:
Creditoarea SRL a solicitat în baza legii nr. 85/2006 deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 80.682 lei, reprezentând contravaloarea marfă și se află în stare de insolvență. Conform articolului 31, articolului 3 alin. 1 pct. 1 lit. a pct.6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță de cel puțin 10.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă la care va anexe documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Din actele depuse la dosar, extrase de cont, rezultă că debitoarea avea fonduri bănești disponibile la data scadenței facturilor în cont precum și la data formulării cererii de deschiderea procedurii în cuantum ce depășeau cu mult creanța, situație în care în mod corect a reținut tribunalul că prezumția de insolvență a fost răsturnată.
facturilor, afirmă debitorul, s-a datorat neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de creditor prin contractul de execuție încheiat la 1.02.2007, anexând înscrisuri în sprijinul susținerilor sale.
Pe calea procedurii insolvenței, această apărare a debitorului nu poate fi examinată, ci numai pe dreptul comun. De altfel creanța a fost și contestată atât în ce privește existența cât și întinderea acesteia, susțineri care nu pot fi verificate, decât prin administrarea probelor pe calea dreptului comun.
Motivul neplății debitului refuz pe excepția de neexecutare a contractului nu constituie stare de insolvență cerințele prevăzute de articolul 3 pct. 1 Cod procedură civilă din Legea nr. 85/2006 care o definesc, nefiind întrunite.
Și sub acest aspect critica adusă sentinței este nefondată.
Recurentul creditor nu a făcut dovada că debitorul se află în insolvență și nici că această creanță de 80.682 lei îndeplinește cerințele articolului 3 alin. 1 pct. 6 și pct. 2 din Legea nr. 85/2006, nefiind certă, lichidă și exigibilă. Sarcina probei revine conform articolului 1169 Cod civil, celui ce face propunerea înaintea judecății, respectiv creditorului și nu judecătorului-sindic care și-a exercitat în cauză rolul activ în ce privește stabilirea situației reale de fapt și de drept și a raporturilor juridice dintre părți.
Sentința pronunțată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dezvoltate amplu, în considerente. Faptul că judecătorul-sindic nu a îmbrățișat opinia recurentei și nu a reprodus argumentele acesteia nu poate conduce la aprecierea că motivarea sentinței este superficială. Recurentul a susținut fără a proba că judecătorul-sindic într-o altă speță "asemănătoare" pronunțat o soluție diferită decât cea menționată în cauza de față, denotând astfel "inconsecvența de raționament", concluzia greșită și nerelevantă în cauză.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate și pe cale de consecință, conform articolului 312 Cod procedură civilă recursul este nefondat și va fi respins, sentința recurată fiind legală și temeinică și în urma examinării cauzei sub toate aspectele conform articolului 3041Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.4759/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.N/ex.2
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci, Georgeta Guranda
