Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:389
Sedința publică din 26 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Dana Arjoca
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea c contestației în anulare, formulată de contestatorii și împotriva deciziei comerciale nr.1557/12.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a V-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SA - CREDIT BANK B prin lichidator judiciar SC Insolvency.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorii personal și asistați de dl. avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Contestatorii personal, se legitimează în fața instanței și declară că își însușesc contestația formulată de avocat. cu CI seria - nr.- și cu CI seria - nr.-.
Apărătorul contestatorilor, învederează că la termenul pronunțării sentinței au fost prezente și părțile personal și au luat cunoștință de soluția pronunțată, în cursul lunii octombrie.
Curtea în raport de aceste precizări, pune în discuție tardivitatea introducerii contestației în raport de 319 al.2 teza a II-a pr.civ.
Apărătorul contestatorilor, apreciază că nu este tardiv formulată contestația, legea prevede un termen de până la 1 an.
Curtea reține cauza în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin Decizia comercială nr.1557 din 12.10.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții și, împotriva sentinței comerciale nr. 793/7.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimata Creditului Românesc SA - Credit Bank.
Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare, recurenții și, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că, prin decizia comercială nr. 1557 din 12.10.2007, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 793/7.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială.
Prin contestația la executare, care a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului București, au chemat în judecată, pârâta Creditului Românesc SA - Credit Bank, contestând titlul executoriu, reprezentat de sentința comercială nr. 1820 din 17.11.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, și a actului de executare - somația de plată din 15.06.2006, emisă în dosarul de executare nr. 141/2005 al.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că, la 29.05.1995, între Banca Creditului Românesc SA - Credit Bank - Agenția și SC - SRL, reprezentată de administrator, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 78, având ca obiect un împrumut în sumă de 50.000.000 rol, pe un termen de 12 luni, urmând a fi utilizat de societate, pentru activități comerciale.
Împrumutul a fost garantat printr-un contract de garanție imobiliară, nr. 130/25.05.1995, încheiat între fidejusoarea SC SRL, reprezentată de administrator și creditoarea Banca Creditului Românesc SA - Credit Bank - Agenția, bunul adus ca garanție fiind un magazin metalic, aflat în B, Calea, cu str. -, în valoare de 86.636.363 lei.
Creditul a fost folosit conform celor menționate în contract, respectiv -pentru achiziționarea de utilaje necesare desfășurării activității debitoarei SC - SRL, așa cum se dovedește prin înscrisurile depuse de recurenți, din care rezulta că, au fost achiziționate diferite obiecte necesare funcționării societății (dozator, cuptor cu microunde, etc). De asemenea, a fost dovedit faptul că, debitoarea SC - SRL, nu a funcționat, întrucât, recurenții au avut grave probleme de sănătate.
Întrucât, la expirarea termenului de un an, creditul nu a fost restituit, deoarece, nu au avut posibilități, întrucât, societatea nu a funcționat și astfel nu au obținut venituri, la 19.05.1997 creditoarea a solicitat instanței vânzarea gajului comercial. Prin ordonanța nr.2216/29.05.1997, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr. 3386/1997, cererea fiind admisă și încuviințată vânzarea, de către creditoare, a gajului comercial, fără deposedare, reprezentat de Magazinul metalic, situat în B, ce făcea obiectul contractului de garanție nr. 130/22.05.1995, proprietatea SC SRL.
Recurenții au făcut opoziție, în termen de 3 zile, de la data notificării ordonanței, fiind de bună credință și, întrutotul de acord, să fie vândut gajul comercial pentru acoperirea creanței.
S-a început executarea silită, prin fixarea termenului de vânzare la licitație publică a magazinului metalic, la 7.09.1997, ora 8,30 la Tribunalul București, așa cum rezultă din notificarea nr. 3598/1997.
Cu toate că s-a fixat acest termen pentru vânzarea bunului la licitație, publică, din culpa exclusivă a creditoarei, nu s-a finalizat executarea silită a garanției, reprezentanții creditoarei neprezentându-se și nemanifestând nici un interes pentru executarea gajului, acesta fiind lăsat, în nelucrare, iar executarea silită perimându-se.
Aceasta a fost principala apărare a recurenților atât în cauza pronunțată în sentința comercială nr. 1820/17.11.2002, cât și cu ocazia judecării contestației, la titlul executoriu, în care s-a pronunțat sentința nr. 793/7.03.2007, neluate în seamă de instanță.
Motivul principal al recursului declarat împotriva sentinței a fost tocmai acela că, în conformitate cu dispozițiile articolului 405 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie, în termen de 3 ani, de la nașterea acestui drept.
Conform articolului 2, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, acest drept născându-se la 29.05.1996,când termenul de achitare a debitului, a devenit scadent, și s-a împlinit la 29.05.1999.
Astfel, conform dispozițiilor articolului 6 din Decretul 167/1958, dreptul creditoarei de a cere executarea silită a creanței este prescris, deoarece, însuși titlul executoriu, contractul de împrumut nr. 785/29.05.1995, este prescris.
La data de 30.04.2002, când s-a promovat acțiunea și apoi la 17.11.2003, cînd s-a pronunțat sentința comercială nr. 1820, a cărei executare o solicită intimata, titlul executoriu - contractul de împrumut nr.785/29.-, era prescris, astfel, în mod nelegal, instanța i-a obligat la plata sumei de 294.386.625 lei, reprezentând credit și dobânzi restante, la 30.04.2002, precum și pentru dobânzile ce se vor calcula, până la achitarea integrală a creditului.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la cele precizate mai sus, mulțumindu-se să menționeze doar faptul că, la 19.05.1997, creditoarea a solicitat vânzarea gajului comercial, întrucât, creditul nu a fost rambursat.
S-au ignorat toate argumentele, probele administrate, din care reiesea și faptul că, prin dispoziția nr. 592/17.05.2001 nelegală, abuzivă, care nu le-a fost comunicată, emisă de Primarul Sectorului 5 -, la 3.07.2001, s-a dispus și executat, în prezența primarului, demolarea celor două construcții, ce reprezentau gajul comercial, edificate legal, în baza autorizației emisă de Primăria Municipiului B și nu de cea a Sectorului 5, distrugându-se și toate utilajele și bunurile ce se aflau în cele două magazine.
Recurenții au considerat executarea închisă, din moment ce Credit Bank nu a insistat, atâta timp, în executarea silită, însă, în anul 2001 aceștia au solicitat, în temeiul articolului 31 alineat 7 din Legea nr.64/1995, republicată, să fie deschisă procedura falimentului împotriva debitoarei.
S-a ajuns, astfel, la acea sentință civilă nr. 1820 din 17.11.2003, privind somația de plata din 15.06.2006, emisă de și, ulterior, somația în baza cererii creditorului cesionar, s-a dispus declanșarea executării silite, asupra imobilului situat în B,-, -6,.1,.1. 8 sector 6, proprietatea debitoarei, până la concurența sumei de 78.193,16 ron.
În susținerea contestației, s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Contestația în anulare este tardiv introdusă.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 319 alineat 2 teza a II Cod procedură civilă, împotriva hotărârilor, irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, așa cum este și cazul în speță, contestația în anulare poate fi introdusă, în termen de 15 zile, de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an, de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speță, Curtea constată că, la data la care s-a pronunțat decizia atacată, respectiv 12.10.2007, contestatorii au fost prezenți, prin reprezentantul lor, avocat.
De asemenea, Curtea constată, din declarația avocatului părților, reținută în practica, că contestatorii au luat cunoștință de soluția pronunțată, prin decizia atacată, în cursul lunii octombrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile articolului 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac sau neîndeplinirea oricărui act de procedură, în termenul legal, atrage decăderea.
În cauză, Curtea constată că, termenul de 15 zile, pentru introducerea contestației în anulare, s-a împlinit în cursul lunii noiembrie 2007, iar aceasta a fost depusă, potrivit ștampilei Registraturii acestei instanțe, aplicată pe cerere, la data de 14.01.2008.
În aceste condiții, Curtea constată că, termenul de 15 zile, pentru introducerea contestației în anulare, calculat potrivit dispozițiilor articolului 101 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 15.11.2007, astfel că, depunerea sa, după această dată, atrage sancțiunea legală menționată mai sus.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, formulată împotriva deciziei comerciale atacate, ca tardiv introdusă, în temeiul articolului 319 alineat 2 teza a II a Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile articolelor 101 și 103 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv introdusă, contestația în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei comerciale nr.1557 din 12.10.2007 Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a V-a Comercială, în contradictoriu cu intimata SA - CREDIT BANK, reprezentată prin lichidator judiciar SC Insolvency.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Dana Arjoca
