Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.393R
Ședința publică de la 27 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3692/10.10.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, recurenta, reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire la dosar și intimata, reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe. Consideră că instanța de fond nu a aplicat în mod corect art.31 alin.1 raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006. De asemenea, debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență, deși susține că își desfășoară în continuare activitatea. Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală și de asemenea instanța să nu țină cont de raportul de expertiză extrajudiciară depus de recurentă la dosar la termenul anterior. Susține că pentru primul contract încheiat cu recurenta a achitat prețul integral însă pentru celelalte două contracte încheiate între părți nu a achitat nimic, deoarece marfa nu a fost livrată, invocând excepția de neexecutare a contractului. Susține că prezumția legală de insolvență a fost răsturnată, datoria neexistând, iar la instanța de fond a depus dovezi în susținerea faptului că își desfășoară în continuare activitatea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.3692/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, judecătorul sindic a admis contestația formulată de către debitoarea Business împotriva cererii formulate de creditoarea și, în consecință, a respins ca nefondată cererea creditoarei de declanșare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.31 alin.1 raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, are calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței cel a cărui creanță împotriva debitorului este certă, lichidă și exigibilă de peste 30 de zile și se situează peste valoarea prag de 10.000 lei.
În contextul normelor de drept evocate, judecătorul sindic a relevat că între părțile litigiului s-au derulat relații comerciale în baza contractelor de vânzare-cumpărare de mărfuri cu nr.112/02.04.2004, nr.144/10.05.2004 și nr.193/17.06.2004, convenții în care debitoarea a avut calitatea de cumpărător și pentru care au fost emise facturile fiscale nr.-/25.04.2004, nr.-/13.05.2004 și nr.-/17.06.2004. S-a mai reținut că în baza contractului de prestări servicii nr.45A/08.06.2004 s-a emis factura fiscală nr.-/10.11.2004.
Deși în titlurile amintite suma rezultantă depășește valoarea prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, instanța de fond a subliniat că probele administrate nu conduc la concluzia certitudinii creanței.
Reținând că o parte a contractelor de vânzare-cumpărare a fost achitată prin plăți directe și compensări, dar și că debitoarea ridică excepții de neexecutare a contractelor punând în discuție executarea defectuoasă a obligațiilor, judecătorul sindic a subliniat că, în cauză, este necesară administrarea unui probatoriu elaborat, incompatibil cu procedura reglementată de Legea nr.85/2006. Subsidiar, instanța de fond a subliniat că, chiar și după promovarea cererii debitoarea a efectuat o serie importantă de plăți, de natură a infirma starea de insolvență pretinsă de către cealaltă parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, iar prin rejudecare, respingerea contestației Business și admiterea cererii creditoarei cu consecința deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii atunci când a considerat că nu deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
S-a arătat că din totalul rulajului debitor înregistrat de Business, de 4.075.000 lei, debitoarea a achitat doar 2.920.500 lei, diferența de 1.154.500 lei reprezentând o creanță caracterizată prin certitudine.
Recurenta înțelege că simpla contestare a creanței de către debitoare nu poate fi de natură să infirme în fața instanței proba certitudinii, judecătorul urmând să analizeze temeinica acestei apărări, apărări care se pot face în procesul reglementat de Legea nr.85/2006.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare debitoarea Business, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare, potrivit art.3021alin.1 și art.306 Cod procedură civilă, iar subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că, deși recurenta face referire la sume restante la plată corespunzătoare a trei facturi emise în baza contractelor de vânzare-cumpărare, încercând să impună că plata parțială reprezintă recunoaștere de natură a certifica pretinsele creanțe, în fapt, plățile nu sunt direcționate către o anumită factură, motiv pentru care instanța trebuie să aplice regulile imputației plății.
Se arată că în condițiile art.1113 cod civil s-ar putea considera neexecutate exclusiv contractele nr.144/2004 și nr.193/2004, contracte în care înțelege să se apere prin invocarea excepției de neexecutare determinată de neîndeplinirea obligației de predare a mărfurilor de către
A doua apărare pe fond a intimatei tinde la infirmarea stării de insolvență, arătând că în mod corect prima instanță a arătat că efectuarea de plăți continue de către debitoare este de natură a infirma starea de insolvență a acesteia.
În dovedirea motivelor de recurs recurenta a administrat probe cu înscrisuri, consemnând la dosar un raport de expertiză extrajudiciară care centralizează situația datoriilor Business, copiile contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de părți și copia contractului de prestări servicii, corespondență a părților, dovezi ale plăților parțiale, ordine de plată și ordine de compensare.
Asupra excepției nulității recursului, Curtea s-a pronunțat în condițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă în ședința publică din 27.03.2008, în sensul respingerii sale ca nefondată, pentru considerentele regăsite în practicaua acestei decizii.
Analizand recursul, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Potrivit art. 26 si art. 31 din Legea nr. 85/2006, procedura insolventei impotriva unui debitor, asa cum acesta este definit de art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 poate fi declansata la cererea unui creditor care detine o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 zile, a carei valoare depaseste pragul de 10.000 lei. Desigur, detinerea de catre un creditor a unei creante indeplinind aceste conditii impotriva debitorului si neplatita de catre cel din urma, prezuma iuris tantum (legal, simplu) starea de insolventa in care debitorul de afla, conform dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Curtea subliniaza ca analiza de temeinicie a unei cereri de declansare a procedurii insolventei formulate de catre creditor, presupune doua directii principale: analiza creantei debitorului din perspectiva conditiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 si, in cazul in care aceasta conditie este implinita, sub forta prezumtiei de insolventa instituita prin lege, cercetarea apararilor debitorului de natura a infirma puterea acesteia.
In cauza, cercetarile factuale ale instantei de fond s-au oprit la verificarea creantei creditorului, autor al cererii de deschidere a procedurii, concluzia judecatorului sindic fiind aceea ca pretentia afirmata de creditor nu este certa si lichida, dar si ca potrivit dispozitiilor speciale ale Legii nr. 85/2006 analiza detaliata a probelor cauzei in raport cu apararile debitorului face necesara administrarea unor probe mai ample care exced cadrului deschiderii procedurii insolventei.
Aceste considerente nu sunt justificate.
Curtea considera ca analiza creantei din perspectiva conditiilor impuse de lege cade in mod necesar in cercetarea de temeinicie a judecatorului-sindic, in cadrul unor verificari de fapt care se circumscriu unui litigiu obisnuit, chiar daca legea care guverneaza procedurile generale ale insolventei este o lege speciala.
Nu se poate retine ca necesitatea unui probatoriu complex sau cu valente speciale, cum ar putea fi analiza unei exceptii de neexecutare opuse de catre debitor - aparare care tinde la infirmarea certitudinii creantei -, sau faptul ca cercetarea valorii prag a creantei este dincolo de un simplu calcul matematic si poate presupune chiar o expertiza evaluatori, justifica solutia judecatorului sindic de a-si respinge de plano, competenta acestor verificari de fapt.
A confirma rationamentul prezentat de prima instanta in justificarea solutiei pronuntate, inseamna a accepta ca orice aparare a debitorului paralizeazasine dieanaliza unei cereri deschidere a procedurii, a carei cercetare de temeinicie nu mai poate fi realizata. Apoi, daca in tot cursul procedurii JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă l-sindic poate analiza, potrivit art. 66 din Legea nr.85/2006, toate creantele inscrise in tabelul preliminar, daca nu sunt prezentante prin titluri executorii - analiza care presupune verificarea tuturor conditiilor, implicand certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea - cu atat mai mult aceste verificari pot fi facute asupra creantei in temeiul careia actioneaza creditorul indreptatit sa ceara deschiderea procedurii.
Astfel, in masura in care principala aparare a debitoarei Business a vizat infirmarea caracterului cert al creantei prin invocarea unei exceptii de neexecutare (exceptie care, prin natura sa are valenta unei aparari care tinde la infirmarea existentei obligatiei debitorului), judecatorul-sindic avea obligatia, ca subiect al probelor aduse de parti in sustinerea/combaterea acestei aparari, de a verifica greutatea de adevar a acesteia si de a stabili pe de-o parte existenta creantei, iar ulterior de a verifica lichiditatea ei la limita valorii prag prevazute de lege.
Or, judecatorul sindic, respingand aceste analize nu a facut o cercetarea a procesului in fond, ci a considerat ca procedura devine astfel inadmisibila doar derivat din contestatia debitorului, contestatie pe care, la randul sau, nu a analizat-o sub aspectul temeiniciei.
In consecinta, evocand si dispozitiile art. 379 alin. 2 si 3 Cod procedură civilă texte care definesc conceptul creantei certe si lichide, apreciem ca judecatorul- sindic are atributul si competenta verificarii acestor conditii ale creantei.
Curtea subliniaza ca, de nercercetarea in fond a cauzei, judecatorul-sindic are dreptul si obligatia sa supuna analizei de temeinicie indeplinirea conditiilor creantei afirmate de catre creditor prin administrarea oricarei probe, ceea ce nu prespune transformarea procesului intr-o procedura obisnuita care sa aiba ca rezultat pronuntarea unei hotarari ca titlu executor pentru creditor.
Instanta de recurs arata ca, in succesiunea analizelor pe care judecatorul sindic le realizeaza la deschiderea procedurii insolventei, aprecierile sale asupra starii de insolventa a debitorului sunt conditionate de constatarea indeplinirii conditiilor art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr.85/2006, or in hotararea criticata, se ajunge, in mod nelegal la analiza starii de insolventa, chiar si in situatia in care, premergator, creanta a fost infirmata sub aspectul certitudini si lichiditatii.
de toate considerentele de fapt si de drept prezentate in aceasta devizie, recursul urmeaza sa fie admis, iar hotararea casata in totalitate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, in condormitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 si 6 si art. 315 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta,impotriva sentinței comerciale nr.3692/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimate Business
Casează sentința atacată și trimite cauza primei instanțe spre rejudecare.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 27.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
I - - -
GREFIER,
- -
Red jud. VD/2 ex/31.03.2008
Jud fond:, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
