Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 397/ DOSAR nr-
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 196/SIND din 11 martie 2008, pronunțate de Tribunalului Brașov în dosarul nr-, cază repusă pe rol la cererea intimatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 16 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 196/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească din averea personală suma de 17.276 lei ce va fi adusă la masa credală a debitoarei
A reținut judecătorul-sindic că în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, depus la filele 303-304 din dosarul de faliment de lichidatorul judiciar s-a reținut că pârâtul i-a predat acestuia actele și informațiile prevăzute de art. 28 din Lege. Din analiza situațiilor financiare a rezultat că aceștia nu au justificat nici un element patrimonial din activ, respectiv sumele ridicate cu titlu de avans din trezorerie, disponibilitățile bănești ridicate din casă și conturile bancare și nu a depus nici o diligență pentru a încasa creanțele datorate societății de partenerii comerciali.
Deși citat la interogatoriu, acesta nu s-a prezentat și nu a produs nici o dovadă care să confirme constatările lichidatorului judiciar, situația patrimonială a societății fiind redată de balanța de verificare sintetică întocmită de societate la data de 31.07.2006.
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului societății debitoare să fie suportată de către membrii organelor de conducere: administratori, directori, cenzori și de alte persoane care au contribuit la ajungerea societății în această situație prin folosirea bunurilor sau creditelor societății în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.
Pasivul debitoarei cuprinde toate datoriile care se găsesc în patrimoniul societății, fiind egal cu totalitatea capitalurilor de care dispune societatea, indiferent de originea acestora și care se găsesc înscrise în posturile pasivului bilanțier.
În temeiul art. 138 din lege, partea din pasiv la suportarea cărora pot fi obligați conducătorii societății este egală cu valoarea prejudiciului produs prin faptele culpabile ale acestora.
În condițiile unei contabilități riguroase, acest prejudiciu se regăsește în activul societății, sub forma unei creanțe care în pasiv are un corespondent echivalent. Rezultă că suma de plată căreia poate fi obligat administratorul poate fi inferioară sau cel mult egală cu valoarea pasivului, însă poate fi superioară valorii totale a creanțelor înscrise în creanțelor.
În cauză, valoarea prejudiciului produs societății de către pârât este egală cu cea a activelor a căror lipsă nu a putut să o justifice, aceasta neproducând nici o dovadă care să-l exonereze de răspundere.
S-a reținut totodată, că prin nerecuperarea sumelor datorate de partenerii comerciali bunurile se prezumă că bunurile că bunurile societății au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție, fapta prin omisiune încadrându-se în cazul reglementat de art. 138 lit.e din Legea nr. 85/2006.
Textul art. 138 din lege impune condiția ca fapta administratorului să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și, indirect creditorii sau să fi constituit numai o cauză favorabilă pentru apariția stării de insolvență.
Față de aceste considerente, constatându-se că cererea reclamantei este întemeiată în raport de prevederile art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 s-a admis astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului la plată, din patrimoniul personal a sumei de 5 000 lei.
În expunerea motivelor de recurs, se arată că, greșit s-a apreciat, urmare a analizei situațiilor financiare a societății că, nu a justificat nici un element patrimonial din activ și s-a depus vreo diligență pentru a încasa creanțele datorate societății de partenerii comerciali.
Totodată, se arată că, greșit s-a prezumat că, prin nerecuperarea sumelor datorate de partenerii comerciali s-a prezumat că au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție, fapta prin omisiune încadrându-se la art. 138 lit.e din Legea nr. 85/2006.
Se conchide că, suma datorată este de aproximativ 5.000 lei și nu 17.276 lei, nefiind real că, ar fi operat o recunoaștere a pretențiilor din partea pârâtului.
În fine, se mai arată că, nu a stat în pasivitate față de recuperarea creanțelor de la parteneri comerciali, soluția fiind greșită, și din această perspectivă.
Recursul este neîntemeiat.
Raportul privind analiza cauzelor și împrejurărilor ce-au dus la încetarea de plăți a RL. efectuat de lichidatorul judiciar (filele 303-304 dosar -) a evidențiat, potrivit balanței de verificare încheiată la 31.07.2006, existența mijloacelor fixe în sumă de 11.879 lei, creanțe neîncasate - 6325 lei, disponibilități bănești - 619 lei și avansuri trezorerie - 10.332 lei.
Nici în fața instanței de fond și nici în recurs în condițiile art. 305 Cod procedură civilă, nu s-au exhibat probe care să justifice lipsa elementelor patrimoniale din activ, respectiv sumele ridicate cu titlu avans din trezorerie, respectiv disponibilitățile bănești ridicate din casă și conturi bancare.
Se susțin astfel motivele judecătorului - sindic ce-a apreciat că în speță devin aplicabile dispozițiile art. 138, pârâtul fiind ținut la plata prejudiciului produs prin fapta culpabilă. Încadrarea juridică corectă o reprezintă însă cea de la art. 138 lit.e deturnarea elementelor de activ justificând atragerea conducătorilor societății la plata unei părți din pasivul societății egală cu valoarea fondurilor deturnate, în speță (11.879 lei + 619 + 10.332 lei). Cu respectarea principiului disponibilității cuantumul prejudiciului va fi stabilit la valoarea de 17.276 lei.
Nu se susțin rațiunile judecătorului-sindic privitoare la aplicarea art. 138 lit.e în ceea ce privește nerecuperarea creanțelor de la parteneri comerciali în sumă de 6.325 lei, în condițiile în care aceste creanțe se constituie în active circulante corect înregistrate în contabilitate.
De altfel, modul de evidențiere a creanțelor nu s-a contestat, astfel încât nu se poate invoca deturnarea sau ascunderea acestor active.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.196/11.03.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 196/11.03.2008 pronunțată de judecătorul -sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./1.10.2008
Tehnored:.C/1.10.2008/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
