Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 410
Ședința publică din 08 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 765/8.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, SC SRL, SC SRL PRIN LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL, intimat ORC T, intimat, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și văzând că recurenta a solicitat judecarea și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 765/08.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, s-a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL T,
s-a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC T și notificarea prezentei sentințe și a fost încuviințată cererea lichidatorului Cabinet Individual de Insolvență precum privind plata cheltuielilor de procedură în cauză privind pe debitoarea SC t SRL, dispunându-se achitarea sumei de 5000 RON conform art.4 alin.4 din Legea 85/2006, din fondul special de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 217/09.03.2006 pronunțată în dosar nr. 979/com/S/2006, la cererea creditoarei T s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea SC SRL, fiind numit ca lichidator (ulterior Cabinet Individual de Insolvență), care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și a constatat, din verificări efectuate pe teren că debitoarea nu mai desfășoară nici o activitate la sediul declarat.
În urma notificărilor efectuate a fost depusă la dosar declarație de creanță și a fost întocmit tabelul preliminar și definitiv al datoriilor debitoarei, în care figurează T cu o creanță admisă în cuantum de 31.774 lei, lichidatorul notificând totodată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, administratorul debitoarei comunicând pe această cale rapoartele întocmite în cauză.
La data de 30.03.2007 creditoarea a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului, întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit.a) din Legea nr. 85/2006, arătând că din rapoartele lichidatorului rezultă că ajungerea societății în stare de insolvență se datorează unor acte și fapte săvârșite în interes personal sub acoperirea persoanei juridice de către administratorul societății: neîncasarea clienților restanți, lucrări efectuate și nefacturate, datorii înregistrate către furnizorii de materie primă și servicii, precizând că ținerea unei contabilități fictive este asociată cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea la plată a unor creanțe, care a generat dobânzi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, întrucât din documentele aflate la dosar și din rapoartele lichidatorului nu rezultă încălcarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar de la preluarea părților sociale nu s-a mai efectuat nici o activitate, eventual impunându-se atragerea răspunderii administratorului anterior.
Analizând cererea de atragere a răspunderii prin prisma probelor administrate și a prevederilor legale incidente în cauză, judecătorul sindic a reținut că răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, în raport de acesta aplicându-se principiile prevăzute în dispozițiile art. 998.civ. conform cărora trebuie întrunite cumulativ condițiile privind fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, sub forma dolului.
Fapta ilicită este determinată prin dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 și din conținutul acestora rezultă că ea constă dintr-o acțiune sau inacțiune referitoare la bunurile și creditele societății, precum și la alte activități de natură a conduce la încetarea plăților, prin urmărirea unor interese personale, defavorizarea unor creditori, falsificarea rezultatelor ori imposibilitatea constatării situației reale a societății.
Potrivit datelor din certificatul constatator emis de ORC T, administratorul pârât, a cărui răspundere solicită creditoarea T a fi atrasă, a dobândit această calitate la 06.03.2002.
Lichidatorul judiciar desemnat a constatat că activitatea societății s-a înrăutățit treptat până în aprilie 2002, cu consecința înregistrării de pierderi tot mai mari, ce au culminat cu încetarea activității din lipsă de mijloace fixe și faliment.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că, față de datele arătate, nu îi este imputabilă pârâtului ajungerea în insolvență a debitoarei, câtă vreme acesta a devenit asociat și administrator al societății după valorificarea mijloacelor fixe ce i-au aparținut și cu ajutorul cărora își desfășura activitatea, iar conduita acestuia nu se regăsește nici una din faptele ilicite arătate mai sus, astfel că a respins cererea creditoarei de aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, arătând că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 proc.civ. art. 304 pct.5 proc.civ. că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct.9 proc.civ. și că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304.proc.civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind.1 proc.civ.
În motivare se arată că potrivit prevederilor OUG nr. 95/2003 privind preluarea de către AVAS a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată de Legea nr. 557/2003, AVAS a preluat de la Casa de Asigurări de Sănătate T, prin Protocolul nr. 16/25.02.2004, creanța față de SRL în cuantum de 2508 RON.
Având în vedere că dosarul -, având ca obiect aplicarea procedurii prevăzută de Legea 85/2006, față de debitoarea SRL a fost soluționat fără citarea creditorului AVAS (căreia nu i-a fost comunicată notificarea privind deschiderea procedurii, și nici un act procedural subsecvent acesteia), solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței nr. 765/08.11.2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că potrivit art. 7 alin.1 din Legea 64/1995 - în vigoare la data deschiderii procedurii față de debitoare - citarea părților, precum și comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură se fac, de regulă, în condițiile prevăzute de art. 85-94.proc.civ.
2 al aceluiași text de lege dispunea ca, prin excepție, îndeplinirea acestor acte se va face prin publicitate, în cazurile expres prevăzute de lege. Art. 75 din același act normativ obligă pe administratorul judiciar să notifice deschiderea procedurii și termenele indicate de norma art. 76 fiecare creditor și deopotrivă, să publice notificarea într-un ziar de largă circulație. 1 și 3 ale art. 75 impuneau, așadar în mod cumulativ, cele două modalități de notificare, notificarea individuală neputând fi înlocuită cu notificarea prin publicitate.
În drept invocă art. 299-316.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 3041.proc.civ. Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins în baza următoarelor considerente:
Principalul motiv de recurs invocat de creditoarea AVAS B este acela că nu i-a fost comunicată notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței și nici un act subsecvent acesteia, astfel că s-au încălcat dispozițiile art.7 alin.1 din Legea falimentului nr. 64/1995 în vigoare la data deschiderii procedurii precum și art. 75 și 76 din aceeași lege.
Aceste susțineri sunt nefondate deoarece așa cum a arătat lichidatorul judiciar desemnat în cauză, creditoarea recurentă AVAS Baf ost notificată despre deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL așa cum rezultă din actele depuse la fila 35 dosar reprezentând notificarea precum și confirmarea de primire a acesteia ce poartă ștampila recurentei AVAS B și semnătura reprezentantului său.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 765/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
RED. /03.06.2008
TEHNORED./2 EX/03.06.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Petruța Micu
