Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 413
Ședința publică de la 13 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Traian Șfabu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului împotriva sentinței nr. 199/S din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Părțile au fost citate, prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare, asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 199/S/ 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic s-a dispus:
Respinge cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în mun. I, str. - nr.26, jud. I, în calitate de președinte al comitetului creditorilor debitoarei, având ca obiect autorizarea sa în vederea introducerii și susținerii cererii în stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei SC SRL, cu sediul în mun. I,-, jud. I, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilorart.132 alin. 2din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ispune închiderea procedurii insolvenței debitoruluiSC SRL, cu sediul în mun. I,-, jud., nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de identificare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilorart.136din Legea privind procedura insolvenței, escarcă lichidatorul judiciar Lichidator 2003, cu sediul în mun. I,-, - scara A,. 1, parter, jud. I, cod de identificare fiscală RO -, număr de ordine în 201, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0057 de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul dispozițiilorart.135din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu mai deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, cererea creditorului bugetar fiind lipsită de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat.
Cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat comitetului creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere iar lichidatorul judiciar a precizat expres atât în raportul depus cât și în concluziile formulate că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, ajungerea debitorului în stare de insolvență datorându-se managementului defectuos și unor împrejurări nefavorabile activității acestuia. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, judecătorul-sindic va respinge cererea de autorizare și va dispune potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - I, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că, hotărârea judecătorului sindic de respingere a cererii vizând autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a introduce acțiunea pentru stabilirea răspunderii personale nu este nici legală, nici temeinică. Apreciază că această soluție contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006. S-a reținut în motivarea instanței de fond că "cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiunea în răspundere, iar lichidatorul judiciar a precizat expres în raportul depus că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului. Cum unui creditor instanța îi poate recunoaște, în mod excepțional, calitate procesuală activă, pentru garantarea dreptului de acces la justiție, într-o acțiune în stabilirea răspunderii personale, o astfel de cerere poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanelor culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie.
. instanței de recurs că, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, în calitate de creditor bugetar, a dat dovadă de un rol activ în recuperarea creanțelor de la debitoarea în cauză, sens în care a întreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de Codul d e procedură fiscală. Și în cadrul procedurii insolvenței recurenta a avut un rol activ, respectiv formularea cererii de admitere a creanței, participarea la adunarea creditorilor și, nu în ultimul rând, introducerea cererii de autorizare pentru formularea acțiunii în răspundere patrimonială.
În susținerea acestei cereri, a depus o serie de înscrisuri (procese-verbale de control, note de constatare), din care rezultă că administratorii societății se fac vinovați de intrarea în incapacitate de plată a debitoarei " "
Astfel, debitoarea a avut bunuri în patrimoniu, dar la data deschiderii procedurii, mare parte dintre acestea nu s-au mai găsit. Prin nota de constatare din 15.04.2003, organele de control au reținut că la punctul de lucru din - unde societatea își desfășura activitatea de producție, nu s-au găsit următoarele obiecte de inventar și mijloace fixe: tâmplărie aluminiu, în sumă de 3.140,03 lei; combină frigorifică în sumă de 848,65 lei; fotoliu extensibil (2.), în sumă de 745 lei; aspirator ( 1.), în sumă de 302,43 lei, cuptor cu microunde în sumă de 219,90 lei; hotă în sumă de 235,71 lei; aragaz în sumă de 588,15 lei. Rezultă că veniturile din suma au fost folosite în scopul achiziționării unor bunuri de interes personal.
Debitoarea a avut ca obiect de activitate producția de confecții, realizând operațiuni de expert, motiv pentru care a fost verificată de mai multe ori de către inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Prin toate actele de control încheiate au fost evidențiate datoriile societății către bugetul de stat, precum și numeroase nereguli financiar contabile.
Astfel, prin procesul-verbal de control din 26.06.2001, s-a reținut că SC " " înregistrează datorii către bugetul de stat în sumă totală de 19.507 lei. S-a constatat că debitoarea nu a respectat prevederile nr.OG 17/2000, referitoare la încasarea valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de, fapt ce atrage obligația plății taxei pe valoare adăugată prin aplicarea cotei corespunzătoare livrărilor la intern, prestărilor la intern și a majorărilor de întârziere aferente. Ca urmare, a fost stabilită suplimentar în suma de 5.723, 3 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 1.685,99 lei.
Procesul-verbal de control din 29.03.2002 a reținut abateri de la dispozițiile legale care reglementau impozitul pe profit, respectiv HG nr. 401/2000. Controlul a stabilit cheltuieli nedeductibile fiscal în sumă de 89.836,58 lei, sumă ce nu se justifică a fi deductibilă fiscal, întrucât nu a fost aducătoare de venituri pentru anul 2001.
Conform balanței de verificare la 31.12.2001, societatea înregistra datorii către bugetul de stat în sumă totală de 36.927,51 lei. Prin actul de control mai sus indicat s-au stabilit și obligații suplimentare în sumă de 6.975, 31 lei.
Organele de control au constatat prin procesul-verbal de sancționare a contravențiilor nr. 5373/ 28.06.2002 nerespectarea prevederilor nr.OG 18/1994, în sensul neîncasării în termen, nerepatrierii valutei aferente exporturilor de mărfuri și compensării nelegale fără licență aprobată de Ministerul Comerțului, a unor sume de bani în valută, fapt pentru care societatea a fost sancționată contravențional.
Aceleași abateri au fost sancționate contravențional și prin procesul-verbal încheiat în data de 30.10.2002.
Procesul-verbal de control din 10.06.2003 a reținut că societatea înregistrează o pierdere contabilă în sumă de 292.296 lei, reprezentând cheltuieli nedeductibile fiscal: cheltuieli cu amenzi și penalități, cheltuieli de protocol, cheltuieli cu piese de schimb efectuate pentru autoturismul care nu este în proprietatea societății, cheltuieli de deplasare (bilete de avion) efectuate în favoarea asociaților, cheltuieli de deplasare nejustificate, cheltuieli cu obiecte de inventar care nu se regăsesc la punctul de lucru din - (așa după cum s-a reținut în nota de constatare nr. 45/ 15.04.2003).
Societatea nu și-a îndeplinit obligațiile financiar-fiscale prevăzute de Legea nr. 82/1991 și nici evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Astfel, așa după cum s-a reținut prin actele de control sus-menționate, debitoarea a depus ultimul bilanț contabil la organul fiscal la 30.06.2004.
Prin procesul-verbal din 10.06.2003 s-a reținut că societatea nu a respectat prevederile Legii nr. 81/1991 urmare a faptului că nu a înregistrat documentele în ordine cronologică, nu a întocmit registru de casă zilnic, nu a întocmit decont de cheltuieli cu ocazia deplasării în străinătate a salariaților.
Consecința directă a acestor nereguli o reprezintă denaturarea rezultatelor financiare și diminuarea cuantumului impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Această situație este rezultanta culpei celor doi administratori, care printr-un management necorespunzător a condus societatea în incapacitate de plată și la acumularea obligațiilor bugetare.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8, 9; art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă; art. 2, art. 138 alin. 1 lit. c și d, alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
Analizând motivele de recurs și conținutul dosarului de fond atașat în contextul dispozițiilor legale invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că textul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevede expres și clar din punct de vedere juridic că numai "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de alin. 1 (de atragere a răspunderii personale a administratorilor în cazurile prev. de lit. a - g), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 2 amenința să se prescrie".
Recurentul nu se află în nici una din aceste situații, nefiind îndeplinită nici condiția ce se referă la omisiunea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar și nici cea referitoare la amenințarea prescrierii acțiunii în răspundere personală a administratorilor.
Atâta timp cât nu s-a dovedit dreptul recurentei de a formula acțiunea prev. de alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, în condițiile prevăzute de alin. 3 al aceluiași articol, soluția primei instanțe fiind în acest sens, nu se poate discuta despre culpa administratorilor și răspunderea lor pentru insolvența debitoarei, cu referire la faptele de la lit. c și d ale art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel soluția primei instanțe apare legală și temeinică, urmând a fi respins recursul și menținută sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de I - a municipiului I împotriva sentinței nr. 199/S din 22.04.2008 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.10.2008.
Președinte
Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
2 exemp.
10.11.2008
Tribunalul Iași - Judecător Sindic: -
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu, Traian Șfabu
