Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 406/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.414
Ședința publică de la 7.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimata - IMPORT EXPORT SRL, împotriva sentinței comerciale nr.595/8.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, fiind anulate de
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat susține verbal motivele de recurs dezvoltate în scris, solicitând admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, învederând că hotărârea s-a executat parțial conform procesului verbal de executare din 17.08.2005, fiind recuperată doar suma de 125.198 lei, rămânând de recuperat suma de 61.067 USD.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 595/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată, cererea formulată de creditorul - pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - IMPORT EXPORT SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că deși creditorul în calitate de asociat al debitoarei, afgirmă că a acordat un împrumut debitoarei, în valoare de 100.000 USD, acesta nu a făcut dovada înregistrării sumelor în contabilitatea debitorului și nici că viramentul sumelor avansate s-a efectuat prin conturi bancare. Din chitanța de la fila 18, Tribunalul a reținut că Dl, iar nu debitorul - IMPORT EXPORT SRL a primit la data de 17.12.1998, suma de 574,40 USD, reprezentând contravaloarea părților sociale cesionate de către -, iar din chitanța de la fila 15 din dosar rezultă că Dl a primit suma de 13.000 USD de la, iar nu de la creditoare, pentru cumpărarea unui autovehicul cisternă pentru transportul laptelui. Chiar dacă în ședința AGA din 04.07.2001, Dl a propus - - să preia părțile sociale pe care le deține la societate ( 60%) și să restituie contravaloarea împrumutului, aceasta nu poate avea valoarea unei recunoașteri a datoriei de către debitor, ci de către persoana fizică. De asemenea, din cererea de depunere numerar aflată la fila 26 și din chitanța de la fila 27, rezultă că o persoană fizică, iar nu debitorul - IMPORT EXPORT SRL a restituit la data de 21.12.2005, către - suma de 305,55 lei, astfel că nici această plată nu a fost considerată de Tribunal, drept recunoaștere a datoriei. Nici înscrisurl intitulat Raport, existent la fila 14 nu a fost considerat recunoaștere a datoriei, deoarece nu rezultă cine a virat sumele indicate.
În aceste condiții, judecătorul sindic a concluzionat că nu s-a făcut dovada de către creditoare a unei creanțe certe, lichide și exigibile, cu privire la suma de 96.077 USD, așa cum se arată în art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, astfel că a respins cererea creditoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - A, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din pr. civ.
Astfel, creditoarea este titulara unei creanțe certe, lochide și exigibile, cuprinse într-o hotărâre judecătorească, ce a și fost pusă în executare parțial. Însă, deoarece nu s-a recuperat în întregime debitul, aceasta a formulat și cerere de declanșare a procedurii falimentului conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
De asemenea, judecătorul sindic a schimbat înțelesul vădit al raporturilor juridice dintre părți și a aplicat greșit dispozițiile art. 26 și următoarele din Legea nr. 85/2006 raportate la art. 379 din pr. civ.
În cursul anului 1998, societatea creditoare a acceptat să crediteze pe debitoare cu suma de 100.000 USD și, în plus, a cumpărat și pachetul majoritar de acțiuni, de 60% din capitalul social, dobândind astfel calitatea de asociat la debitoare. Dl a săvârșit actele menționate de judecătorul sindic, în calitatea sa de asociat cu 40% la debitoare și de administrator cu puteri depline, acționând în numele societății.
Prin sentința civilă nr. 5072/09.04.2002 definitivă și irevocabilă a fost admisă cererea creditoarei și s-a dispus somarea debitoarei să plătească în termen de 20 de zile de la comunicare, suma de 100.000 USD, reprezentând contravaloare împrumut nerestituit.
În mod greșit instanța a înlăturat înțelesul actelor de creditare și a reținut că nu s-a dovedit înregistrarea acestora în contabilitatea debitoarei, mai ales că în AGA din 04.07.2001, debitoarea recunoaște sub semnătura ambilor asociați și a administratorului, că datorează suma, fiind precizat expres cuantumul și scadența datoriei.
Pe de altă parte, instanța a omis să aplice dispozițiile art. 197 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc că societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, numiți prin actul constitutiv sau adunare generală și dispozițiile art. 11 pct. 1 din Actul constitutiv al - IMPORT EXPORT SRL, care stabilesc că actele semnate de directorul general și/sau alt director al societății sunt actele societății, angajând-o în mod corespunzător în relațiile juridice, economice sau comerciale cu terții.
Judecătorul sindic a aplicat greșit prin omisiune totală și art. 132 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc caracterul obligatoriu al hotărârilor luate de adunarea generală.
În fine, în cursul anului 2006, debitoarea recunoaște datoria către creditoare, chiar prin noul său administrator, dl, care dispune, în calitate de reprezentant legal al societății, restituirea în tranșe, atât a creditului către aceasta cât și dobânda legală, mandatând în acest sens pe să aducă la îndeplinire decizia sa.
Intimata-debitoare, deși a fost legal citată în faza de judecată a recursului, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a-și susține apărarea.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, precum și a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Creditoarea - a solicitat Tribunalului București la data de 06.11.2007, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei sale - IMPORT EXPORT SRL, pentru neplata creanței sale în cuantum de 96.077 USD, precum și atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Dl.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, printre altele, că este titulara unei creanțe în cuantum total de 100.000 USD, al cărei caracter cert, lichid și exigibil rezultă din sentința civilă nr. 5072/09.04.2002 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr. 6860/2002.
După învestirea cu formulă executorie a acestei hotărâri, creditoarea a procedat la declanșarea procedurii executării silite împotriva debitoarei sale, în cadrul acesteia fiind recuperată parțial creanța, respectiv numai 125,198 RON, rămânând de recuperat 61.067 USD. La această sumă se adaugă și 35.129 USD, ce reprezintă dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000. Tocmai pentru neplata de către debitoare a acestei sume de bani a solicitat creditoarea deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Soluția pronunțată de judecătorul sindic în atare condițiuni, este nelegală și netemeinică, deoarece, deși există o hotărâre judecătorească în care este stabilită cert, creanța creditoarei, hotărâre ce constituie titlu executoriu în sensul art. 372 și art. 374 din pr. civ. cu toate acestea, instanța face abstracție de caracterul irevocabil al acestei hotărâri, trecând la analiza raporturilor fundamentale dintre părți, care au mai fost analizate însă de o instanță ( care a pronunțat sentința civilă nr. 5072/09.04.2002-fila 22 din dosarul Tribunalului).
Cum această hotărâre atestă indiscutabil existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul art. 379 alin. 3 și 4 din pr.civ. și art. 3 alin. 1 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, concluzia reținută în sens contrar de către Tribunal este vădit netemeinică.
Chiar dacă această hotărâre este pronunțată în cadrul procedurii speciale a somației de plată prevăzute de OG nr. 5/2001 și nu se bucură de putere de lucru judecat în raport cu judecata fondului, aceasta are caracterul unuititlu executoriu, ce poate sta la baza declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006. În acest sens, judecătorul sindic nu are competența de a pune în discuție din nou raporturile juridice fundamentale ce au stat la baza pronunțării titlului executoriu, deoarece procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 nu constituie o procedură în care se supune judecății în fond pe calea dreptului comun, aceeași creanță, ci în acest cadru procesual se analizează numai caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor. Acest lucru rezultă și din dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc expres că:" Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii."Din conținutul clar al acestui text de lege rezultă că judecătorul sindic nu se confundă cu judecătorul de drept comun investit cu soluționarea unei pretenții în fond cu privire la aceeași creanță ce a fost anterior stabilită printr-o ordonanță care să conțină somația de plată a aceluiași debitor.
Ca atare, având în vedere că titlul de creanță exhibat de creditoare pentru dovedirea creanței sale în cuantum inițial de 100.000 USD îl constituie o hotărâre judecătorească, precum și împrejurarea că, anterior formulării cererii în temeiul Legii nr. 85/2006, aceasta a recuperat parțial creanța cuprinsă în acesta ( doar suma de 125,198 RON), rămânând de recuperat o diferență ce depășește pragul minim de 10.000 RON, prevăzut de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că, în mod greșit s-a respins cererea creditoarei, aceasta fiind întemeiată.
De aceea, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 8 și 9 din pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite cererea creditoarei de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
O dată cu deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va stabili exact diferența rămasă de recuperat de către creditoare, având în vedere atât dobânda legală ce curge în fiecare moment, precum și cursul leu/dolar din ziua stabilirii cuantumului creanței în lei, precum și faptul că a fost recuperată doar suma de 125, 198 RON ( a se vedea actul de adjudecare nr. 153/17.08.2005 emis de BEJ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-creditoare - împotriva sentinței comerciale nr. 595/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea - IMPORT EXPORT SRL.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Admite cererea creditoarei -
Dispune trimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei - IMPORT EXPORT SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 07.04.2008 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/ 2 EX./02.05.2008
Sent. com. nr. 595/08.02.2008
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud.fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
