Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 418

Ședința publică din 17 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz

JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: -

S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea, cu sediul în A,- împotriva sentinței civile nr. 2.464 din 8 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe creditoarea, cu sediul în A,-,. 3 și administratorul judiciar Casa de Insolvență, cu sediul în A,-,. 3A,. 2.

La apelul nominal se prezintă avocat din Baroul Arad, pentru creditoarea intimată, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul creditoarei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în întâmpinare.

CURTEA

Constatând că prin sentința civilă 2.464 din 8 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a admis cererea creditoarei, s‑a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei, a fost desemnat ca administrator judiciar al societății debitoare Casa de Insolvență, s‑a stabilit obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din aceeași lege, cu mențiunea de a conduce integral, activitatea debitoarei și de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din același act normativ, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă, dar și prin publicarea acesteia într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență, s-a pus în vedere fostului administrator al societății debitoare, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la comunicarea notificării și, totodată, s-a atras atenția acestuia asupra obligației respectării prevederilor art. 42 și 44 din aceeași lege, s-a ordonat ridicarea, în tot, a dreptului de administrare a societății debitoare, urmând ca toate prerogativele în acest sens să fie ale administratorului judiciar, s‑a notificat A și băncile la care debitoare are disponibilități bănești, precum și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni și luarea măsurilor ce se impun față de bunurile din patrimoniul debitoarei,

Având în vedere că societatea debitoare, declarând recurs, a solicitat în temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedură civilă, suspendarea executării hotărârii atacate, admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței recurate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, cu motivarea că:

Prin respingerea cererii de amânare înregistrată la dosarul cauzei la data de 5 decembrie 2008, i s-a încălcat dreptul la o echitabilă apărare iar aprecierea instanței de fond în sensul că lipsa din țară a administratorului societății debitoare nu poate constitui motiv care să determine amânarea, este neconformă cu realitatea întrucât atâta timp cât societatea debitoare nu are jurist și câtă vreme numai administratorul societății conduce și coordonează întreaga activitate din firmă, numai aceasta este în măsură să angajeze avocați, să pună la dispoziția instanței toate probele în apărare;

Chiar dacă există datoria pretinsă de creditoare, recurenta apreciază că nu se află în stare de insolvență întrucât a efectuat plăți către toți furnizorii și partenerii, neavând datorii la stat și și-a arătat disponibilitatea față de creditoare de a face eforturi considerabile pentru a achita această datorie, sens în care a și achitat o sumă de aproximativ 10.000 EURO, singura solicitare față de aceasta fiind de a îi mai arăta puțină clemență în sensul eșalonării acestui debit;

În privința susținerii că ar fi un debitor rău platnic, recurenta solicită instanței să rețină că în toamna acestui anului 2008 administratorul societății a descoperit că, cel puțin din anul 2006, doi dintre angajații societății, respectiv, directorul economic și directorul societății, soții, au fraudat grav societatea, sens în care împotriva acestora a depus o plângere penală pentru comiterea infracțiunilor de delapidare, gestiune frauduloasă, bancrută frauduloasă, creanța din anul 2006 pe care a avut‑o față de creditoare fiind datorată tot activității celor doi;

Nu urmărește cu rea credință neachitarea acestei creanțe ci luptă pentru a evita pagubele produse de cei care au comis infracțiunile pentru care a depus plângere penală și a rămas fidelă clienților care au avut încredere în ea, onorându‑și toate comenzile și contractele și încercând încet să aducă firma la nivel de profit care să permită derularea în bune condiții a tuturor relațiilor comerciale în care sunt parteneri;

În motivarea cererii de suspendare, arată că există riscul producerii unor consecințe grave în sensul blocării activității, deteriorării relațiilor cu clienții față de care a avut angajamente ferme, în această perioadă foarte dificilă pentru toți comercianții din întreaga lume care sunt afectați de criza financiară, astfel încât interesul său este să mențină activitatea societății în vederea producerii de profit pentru ca în acest fel să poată cât mai repede să achite întreaga datorie.

Văzând că intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală precum și respingerea cererii de suspendare a executării sentinței atacate, având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora, prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul d e procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs, neexistând nici una din situațiile prevăzute la art. 8 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, deoarece deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei este procedura generală prevăzută la art. 1. alin. 1. pct. 1 (societățile comerciale) din același act normativ,

Că de asemenea motivele invocate de debitoarea recurentă sunt nefondate, atât în ceea ce privește respingerea de către Tribunalul Arada cererii de amânare din data de 5 decembrie 2008, cât și în ceea ce privește inexistența stării de insolvabilitate și a disponibilității de a achita creanța, precum și în ceea ce privește onorarea la plată a comenzilor și contractelor întrucât cererea de amânare a fost respinsă în mod corect și legal deoarece nu erau incidente dispozițiile art. 155 Cod procedură civilă, intimata nefiind de acord cu cererea și nici cele ale art. 156, raportat la art. 1141din Codul d e procedură civilă, câtă vreme debitoarea nu a depus probe în susținerea cererii de amânare iar pe de altă parte, debitoarea a fost citată la data de 24 octombrie 2008, cu mai mult de 30 de zile înaintea termenului de judecată, lipsa administratorului din țară, respectiv lipsa unui jurist, neconstituind un motiv care să determine amânarea judecării cauzei și, de altfel, citația poartă ștampila societății și semnătura unui reprezentant al societății iar debitoarea nu a formulat contestație în condițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii prin care societatea noastră a solicitat deschiderea procedurii insolvenței;

Că debitoarea nu avut niciodată disponibilitatea față de creditoarea intimată de a-i achita creanța, ci dimpotrivă, a refuzat în mod repetat să achite contravaloarea facturilor reprezentând chirie, motiv pentru care la momentul actual creanța totală este în valoare de 176.598,6 lei pentru perioada decembrie 2007 - octombrie 2008, la care se mai adaugă și suma de 35.891,47 lei, creanță suplimentară pentru lunile noiembrie 2008 și decembrie 2008 iar plata sumei de "aproximativ" 10.000 euro nu este reală, ea nu acoperă nici măcar chiria pe două luni;

Că problemele interne ale societății debitoare îi sunt străine și nu o interesează câtă vreme suma datorată este de 212.490,07 lei, societatea sa fiind la rându-i ținută să achite către terțe persoane datorii scadente și prin neplata sumelor datorate se creează un veritabil blocaj financiar;

Că susținerile debitoarei că a rămas fidelă clienților și că și-a onorat toate comenzile și contractele nu poate fi primită ca pertinentă, în condițiile în care, așa cum a demonstrat, debitoarea a fost întotdeauna rău-platnică, înregistrând restanțe foarte mari la plata chiriei, intimata fiind nevoită să apeleze și anterior la instanțele judecătorești pentru recuperarea chiriei datorate de aceasta în derularea relațiilor contractuale.

Reținând că asupra cereri de suspendare a executării hotărârii atacate instanța s‑a pronunțat prin încheierea de la termenul de judecată din data de 3 martie 2009,

Considerând că în condițiile în care debitoarea recurentă a fost legal citată în primă instanță, în mod necontestat, pentru termenul de judecată din 8.12.2008, la care cauza a fost soluționată, încă de la data de 24.10.2008 iar lipsa din țară a administratorului societății debitoare nu poate constitui un motiv legal de amânare a judecării, dată fiind și opoziția părții adverse la cererea de amânare, respingerea acestei cereri nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii,

Că, pe de altă parte, prin chiar susținerile recurentei este confirmată starea de insolvență în situația în care se admite imposibilitatea de plată a datoriei a cărei existență nu este negată și că motivele acesteia nu sunt relevante, instanța nefiind în măsură să dispună în sensul celor susținute de către recurentă cu privire la prorogarea plății, măsură care ar fi echivalentă cu acordarea unui termen de grație, contrar dispozițiilor exprese ale art. 44 Cod comercial,

Că, în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul fiind neîntemeiat, trebuie respins,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de debitoarea, cu sediul în A,- împotriva sentinței civile nr. 2.464 din 8 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe creditoarea, cu sediul în A,-,. 3 și administratorul judiciar Casa de Insolvență, cu sediul în A,-,. 3A,. 2.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 17 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red. /Dact.

2 ex./30.04.2009

Primă instanță: Tribunalul Arad

Judecător

Președinte:Csaba Bela Nasz
Judecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Timisoara