Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 435
Ședința publică din 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, prin lichidator judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 16 martie 2009,. A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate Aad epus prin registratura instanței întâmpinare.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 28 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei A și radierea acesteia din Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad de sub nr. J-.
În baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 a dispus descărcarea lichidatorului judiciar A de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Totodată, tribunalul a dispus afișarea hotărârii în extras la sediul Tribunalului Arad și publicarea în Buletinul Insolvenței Comerciale.
De asemenea, instanța a dispus plata din fondul lichidării potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a cheltuielilor de procedură avansate de către lichidatorul judiciar în sumă de 406 lei, precum și a onorariul în cuantum de 600 lei + TVA/lună, respectiv a sumei de 4.500 lei pentru perioada cuprinsă între 28 mai 2008 - data deschiderii procedurii și până la zi - 14 ianuarie 2009 și, totodată, dispunerea plății ei din fondul de lichidare, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în contul A deschis la BANK A, astfel cum a fost aprobat și de Adunarea Generală a Creditorilor în ședința din 4 noiembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 19 noiembrie 2008, lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile de valorificat, nu au fost identificare de către lichidator drepturi de creanță de încasat și disponibilității bănești în conturile debitoarei și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura și deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în vederea avansării de sume necesare continuării procedurii, însă până la acest termen nici unul dintre aceștia nu au avansat aceste sume.
De asemenea, judecătorul sindic a constatat că, procedura a fost deschisă prin sentința civilă nr. 681 din 28 mai 2008, fiind desemnat ca și administrator judiciar
Față de aceste considerente, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a notificat părților din proces închiderea procedurii, în condițiile în care creanțele creditorilor au fost integral acoperite.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 a dispus descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitoarea și averea ei, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus radierea A din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În motivarea recursului se arată că prin hotărârea recurată s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea A, solicitând instanței de recurs continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la formularea unei cereri de atragere la răspundere a administratorului societății care se face culpabil de starea de insolvență, precum și formularea unei plângeri penale, așa cum a fost solicitat și la Adunarea Generală a Creditorilor din 4 noiembrie 2008. În condițiile neefectuării acțiunilor solicitate de către comitetul creditorilor, se consideră ca injustă acordarea unui onorariu către lichidatorul judiciar de 4.500 lei+TVA pentru o perioadă de 6 luni cât a durat procedura. creditorilor falitei societății debitoare, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii administratorului societății care se face culpabil de starea de insolvență, precum și oportunitatea formulării unei plângeri penale.
Recurenta menționează că, și la data pronunțării hotărârii atacate a făcut opoziție la opunerea lichidatorului de închiderea a procedurii, arătând aceste motive, fapt însă neconsemnat în hotărârea atacată.
Astfel, se arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006 " În lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
De asemenea, s-a susținut că trebuie analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Se consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății, se consideră că nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incubă responsabilitate pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la. privind eventualele bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventualele conturi bancare.
Se mai arată că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, astfel că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Se susține că întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății, este o cerință imperativă a legii, nu una facultativă.
De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 147 din lege, instituția recurentă consideră că impunea formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator al societății, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lista de bunuri. Evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, această solicitare pe motivul lipsei de documentare are doar o valoare decorativă și nicidecum una probantă.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și susținerile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. Recurenta susține că dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunării, avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii. Mai mult, nici comitetul creditorilor nu a fost desemnat, acesta neavând posibilitatea studierii raportului final, cu eventualele propuneri de continuare a procedurii.
Față de cele arătate, instituția recurentă solicită instanței, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în condițiile art. 147 din Legea nr. 85/2006 și, a acțiunii pentru atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 18,131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate Aad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii recurate.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Prin Raportul de activitate depus la dosar la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2008, lichidatorul judiciar Aap ropus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât societatea debitoare nu deține bunuri mobile și imobile de valorificat și nici drepturi de creanță de încasat și nici unul dintre creditori nu și-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii deși au fost notificați.
În ceea ce privește solicitarea adresată de către recurentă lichidatorului judiciar în data de 4 noiembrie 2008 cu ocazia Adunării Generale a Creditorilor, de a formula o acțiune în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a învedereat instanței împrejurarea că s-a aflat în imposibilitatea de a formula o astfel de acțiune, în condițiile în care Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a societății debitoare, a arătat că, în lipsa documentelor contabile, se află în imposibilitatea efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei. În aceeași ordine de idei, se arată, că deși dorește promovarea unei astfel de acțiuni în atragerea răspunderii, recurenta nu este de acord cu avansarea sumelor necesare punerii în mișcare a unei astfel de acțiuni, iar societatea debitoare nu deține disponibilități bănești sau bunuri de valorificat pentru acoperirea costurilor pe care acest demers le-ar fi generat, motiv pentru care, în absența resurselor financiare pentru acoperirea respectivelor cheltuieli, lichidatorul judiciar a considerat că nu este oportună promovarea unei astfel de acțiuni, care nu ar avea altă finalitate decât suplimentarea costurilor de procedură.
În ceea ce privește obligația lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a) și a cerere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori, s-a precizat că, lichidatorul judiciar a întocmit respectivul raport și a arătat la Secțiunea a IV-a, că în absența documentelor contabile ale societății lichidatorul judiciar se află în imposibilitatea efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei.
Referitor la faptul că lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator în temeiul art. 147, nici un text de lege nu impune lichidatorului judiciar formularea unei astfel de plângeri. În aceeași ordine de idei, dispozițiile art. 131 statuează că judecătorul sindic poate dispune închiderea în orice stadiu al procedurii, ori de câte ori se constată că în averea debitoarei nu există bunuri și niciunul dintre creditori nu este dispus să avanseze sumele necesare continuării procedurii, fără a condiționa această închidere de formularea vreunei plângeri penale.
În ceea ce privește desemnarea administratorului special, aceasta este o prerogativă exclusivă a Adunării Generale a Asociațiilor potrivit art. 18 alin. (1), care prevede că "după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociațiilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului".
Acest text statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre creditori, deși legal notificați de către lichidatorul judiciar nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente fiind neîntemeiate.
Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
În speță ambele condiții pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar neidentificând nici un bun în averea debitoarei falite în urma demersurilor efectuate, relevantă în acest sens fiind adresa nr. 8893/11.08.2006 emisă de Primăria Municipiului A din care rezultă că nu există bunuri supuse impozitării în proprietatea debitoarei.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul instituției creditoare nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.04.2009
Dact. /27.04.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
