Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 42

Ședința publică din 15 ianuarie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu

JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva sentinței civile nr. 2204/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2001 SRL A prin lichidator judiciar A și creditorii intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2204/28.10.2008, judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Arada aprobat raportul final, a închis procedura insolvenței declanșată împotriva debitoarei - 2001 SRL, a dispus radierea societății și descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile.

Judecătorul sindic a mai dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3500 lei pentru perioada în care debitoarea a fost în procedura insolvenței și efectuarea plății către același lichidator a sumei de 13,20 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin Sentința nr.495/14.04.2008 s-a admis cererea formulată de creditoarea F-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006,împotriva debitoarei -" 2001",SRL, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei Societatea Profesională A, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.

Din adresa nr.22490/29.10.2007 (f 13) și respectiv nr. 22319/06.06.2008 emise de Primăria Municipiului A rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.

Prin raportul depus în ședința publică din 28.10.2008, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.

Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor debitoarei în valoare totală de 213.347,29 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.

În baza art. 136 din același act normativ, judecătorul sindic a procedat la descărcarea lichidatorului judiciar, de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.

În baza ar.4 al. 4 și 5 din Legea nr. 85/2006 din aceeași lege, a stabilit retribuția lichidatorului judiciar, la suma de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, 14.04.2008 - 28.10.2008, precum și a sumei de 13,20 lei,plată ce se va efectua din fondul de lichidare.

Ca o consecință a închiderii procedurii, raportat la art. 131 teza finală din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând admiterea acestuia, casarea sau modificarea hotărârii în sensul continuării procedurii și formularea acțiunii de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator.

În motivare se arată că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență,situație care
impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii.

Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri
urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 5 din Legea 85/2006"Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul".

Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."

Potrivit art. 4 din Legea nr.85/2006 " În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. "

De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.

Recurenta consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.

Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.

Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat,iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății(Prof univ.-Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406),este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.

Întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății, este o cerință imperativă a legii, nu una facultativă.

În aplicarea art. 147 din lege, consideră că o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri. Evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, această solicitare pe motivul lipsei de documente are doar o valoare declarativă și nicidecum una probantă.

În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.!29), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței - Legea nr. 85/2006- comentată pe articole, Editura, 2006, pag.318). Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, aveam posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii noastre la închiderea procedurii, în situația dată, face aceste precizări în calea de atac legală.

Mai mult, nici comitetul creditorilor nu a fost desemnat, acesta neavând posibilitatea studierii raportului final, cu eventuale propuneri de continuare a procedurii.

Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 5 al art. 304 Cod procedură civilă, după cum nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.

Prin hotărârea pronunțată tribunalul nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, criticile recurentei privitoare la nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate, motivat de împrejurarea că în temeiul art. 131 potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o hotărâre de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic. Cum închiderea procedurii s-a făcut în lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, dispozițiile art. 129 din Legea insolvenței care se referă la finalizarea lichidării bunurilor nu au avut incidență în cauză.

Din acest motiv, nu s-a pus problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din lege, și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din legea insolvenței.

Recurenta critică sentința atacată și pentru motivul că nu a fost efectuate cercetări complete pentru identificarea bunurilor, precum și faptul că lichidatorul judiciar nu a depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariției insolvenței, cu menționarea persoanelor vinovate și antrenarea răspunderii, critică care însă nu poate fi primită. Aceasta întrucât, actele dosarului confirmă că lichidatorul judiciar a întreprins toate demersurile rezonabile pentru identificarea bunurilor debitoarei, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat.

De asemenea, Curtea constată, contrar susținerilor recurentei că Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței se află depus la dosar (fila 190-195) însoțit de punctul de vedere al lichidatorului cu privire la răspunderea membrilor organelor de conducere.

Criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege, sunt nefondate, întrucât potrivit textului citat acțiunea în răspundere poate fi promovată numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor.

În speță, lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, deoarece nu a constatat săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 din lege.

Pe de altă parte, comitetul creditorilor deși constituit nu a solicitat primei instanțe autorizarea în vederea angajării răspunderii, iar plângerea penală la care ser eferă recurenta, nu-și găsește aplicarea în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 147 din Legea insolvenței, având în vedere faptul că documentele contabile au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar.

Criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.

Așa fiind, în baza celor analizate, Curtea constată că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, recursul declarat de creditoare urmând a fi respins ca nefondat în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva sentinței civile nr. 2204/28.10.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Dr. - - Dr. - - - -

În concediu medical

Semnează Vicepreședinte

C de Apel

GREFIER,

Red./04.03.2009

Tehnored /06.03.2009

Instanță fond: Tribunalul Arad

Judecător -

2 ex.

Președinte:Magdalena Mălescu
Judecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Dorin Ilie

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Timisoara