Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 41
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 1988/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată & SRL A prin lichidator judiciar Activ Grup A și creditorii intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Municipiul A, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr- judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Arad a aprobat raportul final, a dispus afișarea preliminar al creanțelor, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului, radierea societății și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 06.10.2008 lichidatorul judiciar Activ Grup A desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC & SRL (în prezent SC Metal-, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare, cerere care a fost reiterată și în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți, depus la dosarul cauzei anterior termenului de la data soluționării prezentei.
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința Comercială nr. 379 pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2008.
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar, respectiv adresa nr. 3884/11.08.2008, emisă de Primăria Orașului Chișineu-C din care rezultă că societatea debitoare nu figurează în evidențele sale cu bunuri mobile sau imobile în patrimoniul său.
Judecătorul sindic a mai constatat că, deși s-a pus în vedere creditorilor interesați să avanseze cheltuielile necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu s-a oferit la plata sumelor necesare derulării în continuare a acestei proceduri.
Față de considerentele mai sus arătate și în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea rejudecării, continuarea procedurii de lichidare până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecații în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, deoarece fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4, alin 4 din Legea 85/2006, modificată, care prevăd în mod explicit că"În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Totodată, învederează faptul că, în condițiile în care creditoarea recurentă ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
Învederează instanței că, lichidatorul ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, în scopul formulării cererii de chemare in judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plați cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
În acest sens, opinia noastră este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, că fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Dar acest aspect legat de vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori, trebuie stabilit de către instanța, iar lichidatorul are calitatea conferită de lege de a învesti instanța cu o cerere de chemare în judecată.
De asemenea, consideră ca lichidatorul trebuia să menționeze persoanele
din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la
Casa de Asigurări de Sănătate, instituție de la care AVAS a preluat creanța
neachitată și în locul căreia se în drepturi. Lichidatorul nu este un executor
judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea
debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confunda), ci atribuțiile sale sunt
mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima
dintre atribuțiile lichidatorului consta în"examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă",aceasta analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul R, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu"a cărui existenta certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Mai mult decât atât, lichidatorul a evitat atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți cât și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, persoanele nominalizate excluzându-le vina.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat.
Judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, invocat de recurentă.
Față de raportul prin care lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 întrucât în averea debitoarei nu există bunuri, iar creditorii deși notificați nu au înțeles să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispunând închiderea procedurii.
Acest text de lege statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzut de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, dacă constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere exprimarea categorică a textului art. 131 din lege în privința stabilirii sursei suportării cheltuielilor, textul nu se corelează cu principiile înscrise în art. 4 din aceeași lege, astfel încât susținerea creditoarei privind suportarea cheltuielilor din fondul de lichidare nu poate fi primită.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că nu a fost atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin. 3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor.
Împrejurarea că o atare procedură nu a fost urmată de către cei abilitați de lege în acest sens, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii. Contrar celor afirmate de creditoare, din economia dispozițiilor legii rezultă că lichidatorul judiciar, nu are obligația de a solicita angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ci, doar posibilitatea în condițiile în care apreciază ca fiind oportună angajarea răspunderii, ori în speță, titularul acțiunii nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere.
Critica recurentei, legată de problema aplicării art. 138 din lege este nefondată, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Față de dispozițiile imperative ale art. 131 din Legea insolvenței, solicitarea de către recurentă continuării procedurii până la recuperarea tuturor sumelor datorate de către debitoare, apare ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de creditoare urmează a fi respins, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 1988/06.10.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - Dr. - - - -
În concediu medical
Semnează Vicepreședinte
C de Apel
GREFIER,
Red./04.03.2009
Tehnored /06.03.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător -.
2 ex.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Dorin Ilie
