Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 43
Ședința publică de la 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr.417 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-- nr. vechi 26F/2004).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsește atât recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cât și intimații - INTERNAȚIONAL SRL R- prin Lichidator - LICHIDARE SRL I, G și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de către debitoarea - INTERNAȚIONAL SRL R- prin Lichidator - LICHIDARE SRL
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 417/18 septembrie 2007 Tribunalului Suceava, au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea S la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, și în consecință, s-a închis procedura insolvenței debitoarei " INTERNAȚIONAL" R, dispunându-se totodată și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, aprobându-se și cheltuielile de lichidare făcute de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 4(4) și (5) din lege, în sumă de 3.567 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ce privește lipsa relațiilor de la autorități, că prin rapoartele de activitate depuse la dosar, lichidatorul judiciar relevă diligențele depuse prin deplasarea la sediul societății și contactarea fostului administrator cât și relațiile solicitate autorităților, Primăria municipiului R, indicându-se adresa nr. 7210/2004, potrivit căreia debitoarea nu figurează cu bunuri.
Direcția Generală a Finanțelor Publice S este instituția la care societățile comerciale sunt obligate să depună documentele contabile. Așa fiind, potrivit caracterului concursual al procedurii insolvenței, creditorii sunt datori să sprijine și să solicite lichidatorului judiciar să efectueze operațiunile de lichidare.
Verificând actele dosarului, judecătorul sindic a reținut că în nici un stadiu procesual creditoarea nu a înaintat sau înștiințat lichidatorul să preia evidențele pe care le deține pentru refacerea actelor contabile, ori în lipsa unor astfel de evidențe, refacerea documentelor este imposibilă.
În ce privește anularea actelor frauduloase, instanța de fond a constatat că aceste obiecțiuni sunt nefondate, la dosar nefiind depuse dovezi asupra unor astfel de operațiuni și nici cereri exprese în acest sens, dovedite cu probe asupra cărora lichidatorul judiciar să nu se pronunțe.
Față de motivele arătate, judecătorul sindic a constatat că obiecțiunile formulate sunt nefondate, respingându-le ca atare. De asemenea, și în ce privește susținerile referitoare la atragerea răspunderii materiale, judecătorul sindic a constatat că acestea nu subzistă, cererea fiind soluționată prin sentința nr. 538 din 15.12.2006.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că, în mod greșit s-a închis procedura în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, atâta timp cât lichidatorul judiciar, în raportul de activitate din data de 17 ianuarie 2005, a arătat că administratorul societății mai deține părți sociale la două societăți comerciale care erau în activitate la acea dată.
Mai arată recurenta că, lichidatorul, în condițiile în care debitoarea nu a pus la dispoziția sa ori a Judecătorului sindic documentele și informațiile necesare, în temeiul art. 25 lit. 1) din lege, avea prerogativa organelor competente în sensul art. 147 din Legea nr. 85/2006, lucru pe care nu l-a făcut.
Consideră recurenta că lichidatorul judiciar nu a depus toate diligențele pentru examina activitatea debitoarei, simpla precizare că nu l-a putut contacta pe administratorul societății nereprezentând, în accepțiunea art. 131 din lege, o cauză de închidere a procedurii.
În sfârșit, în ce privește refacerea documentelor contabile, deși societățile comerciale au obligația să depună la. S aceste documente, lichidatorului îi revine sarcina de a le reface.
Recursul este nefondat.
Astfel, faptul că în ianuarie 2005 fostul administrator al societății debitoare mai deținea părți sociale la alte două societăți comerciale, nu are relevanță în prezenta cauză atâta timp cât acele părți sociale nu constituie aport la capitalul social al societății debitoare.
Cât privește obligația lichidatorului de a sesiza organele de urmărire penală pentru săvârșirea de către administratorul societății debitoare a infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, instanța constată că legea nu prevede în mod expres cine are obligația sesizării organelor competente, situație în care, se aplică dispozițiile art. 221 și următoarele Cod procedură penală, referitoare la modalitățile sesizării organelor de urmărire penală.
În condițiile în care atât lichidatorul judiciar, cât și judecătorul sindic, au omis să formuleze un denunț în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură penală, nimic nu o poate împiedica pe creditoarea recurentă să formuleze plângere penală împotriva fostului administrator, potrivit cu dispozițiile art. 222 Cod procedură penală, fiind direct interesată prin vătămarea ce i s-a cauzat prin pretinsa infracțiune prevăzută la art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Cât privește activitatea lichidatorului, așa cum a reținut și tribunalul, acesta a depus toate diligențele pentru contactarea fostului administrator și pentru a stabili dacă societatea debitoare deține sau nu bunuri în patrimoniu, sens în care, lichidatorul a făcut deplasări la sediul societății, contactându-l pe fostul administrator și a solicitat relații de la Primăria mun. R, care i- răspuns că societatea debitoare nu figurează în evidențele sale cu bunuri.
În sfârșit, referitor la refacerea documentelor contabile, în mod corect a reținut prima instanță că, potrivit caracterului concursual al procedurii insolvenței și creditoarea recurentă avea obligația de a înainta sau de a înștiința lichidatorul să preia evidențele pe care le deține pentru refacerea documentelor contabile, lucru pe care aceasta nu l-a făcut.
Față de cele reținute mai sus, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța constatând că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1) Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr.417 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-- nr. vechi 26F/2004).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
2 ex.
23.01.2008
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana
