Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței comerciale nr. 712/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - & - prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insovenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 712/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - &, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorul judiciar, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut în considerente că în cauză a fost formulată de către creditoarea L în temeiul art. 138 alin 3 din 85/2006, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului societății în temeiul art. 138 alin 1 lit. c și lit. d din Legea insolvenței, având în vedere că acesta nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere deschiderea procedurii și a dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți, și nu a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu prevederile legale, fiind sancționat contravențional pentru această faptă.
Analizând această cerere, judecătorul sindic a apreciato ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Creditoarea a invocat drept temei al cererii sale faptul că administratorul debitoarei nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale, dar nu dovedește în ce mod și dacă această omisiune a condus la insolvența societății pe care o administra, având în vedere că legiuitorul, a introdus în textul de lege aplicabil termenul "a cauzat" referitor la efectul faptei săvârșite. Așadar între faptă și starea de insolvență trebuie să existe o relație de la cauză la efect, acțiunea administratorului trebuind să fie o cauză directă a stării de insolvență a societății supuse procedurii și nu doar o condiție favorabilă.
Ori în speță nu se dovedește prin nici un mijloc de probă că administratorul a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin neținerea contabilității conform legii, faptă pentru care de altfel a fost sancționat contravențional, dar care nu este intenționată și nu este atașată unui scop, nu poate fundamenta singură acțiunea în răspundere.
S-a mai solicitat în cauză constatarea răspunderii civile delictuale a pârâtului și pentru fapta prev. de art. 138 lit. c din Legea insolvenței, respectiv continuarea activității debitoarei, deșii aceasta se afla în mod vădit în încetare de plăți, însă creditoarea nu a administrat nici o probă în susținerea cererii sale și nici nu a demonstrat că prin intermediul acestui fapt, s-a produs starea de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente judecătorul sindic a constatat că în cauză nu s-a dovedit întrunirea condițiilor cumulative obligatorii ale răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de legea insolvenței, în ceea ce îl privește pe administratorul pârât, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei de aplicare față de acesta a disp. art. 138 din actul normativ indicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea L solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale în sarcina administratorului societății, motivat de faptul că în cauză sunt incidente disp. art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, iar în mod complementar și disp. art. 72, 83 și 144 din Legea nr. 31/1990. Sub acest cuprins recurenta a arătat că administratorul social al debitoarei a dispus continuarea în interes personal a activității acesteia deși avea obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, iar pe de altă parte, nu a întocmit în mod legal documentele contabile referitor la activitatea debitoarei ceea ce a atras aplicarea unor sancțiuni contravenționale în sarcina aceleiași debitoare
În cauză a formulat întâmpinare prin care a arătat că achiesează la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social.
Examinând recursul astfel formulat prin prisma motivelor invocate, a apărărilor ridicate, precum și potrivit disp. art. 304 pct. 9, 3041și 306 alin. 2. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Astfel, așa cum a relevat de altfel și Tribunalul prin sentința atacată, aplicarea oricăruia dintre cazurile de antrenare a răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, trebuie să se subordoneze premisei legale prevăzută de acest text de lege, și anume prin oricare dintre faptele enumerate la literele a-g ale art. 138 alin. 1 să se fi cauzat starea de insolvență a debitorului persoană juridică.
Or, prin nepromovarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței din inițiativa administratorului social al debitoarei nu se desprinde legătura de la cauză la efect a insolvenței. Prin urmare art. 138 alin. 1 lit. c nu este aplicabil.
De asemenea, neregularitățile înregistrate în întocmirea evidenței contabile, chiar în condițiile sancționării contravenționale ale acestora de către organele competente, nu oferă cauza determinantă a ajungerii debitoarei în stare de insolvență, potrivit art. 138 alin. 1 lit.
În lipsa atestării prin probe a premisei legale mai sus arătate, demonstrarea celorlalte condiții ale răspunderii întemeiate pe disp. art. 138 devine de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței comerciale nr. 712/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../02.02.2010
Dact. /03.02.2010
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
4 ex./24 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
