Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.433/C/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de debitoarea -""- S M,-, J-, CUI - - prin lichidator - 2000 - S M, str. -, nr.13, jud. S în contradictoriu cu intimata pârâtă-" "- (fostă -) -Z,-, jud. S împotriva sentinței nr.434/F din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți pe acțiuni -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru și este la al doilea termen de judecată, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.434 din 10 aprilie 2009, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea civilă formulată de reclamanta --2000, cu sediul în S M,-, județul S M, lichidator judiciar al - - S M, în numele și interesul - -, împotriva pârâtei - - (fost -), cu sediul în Z,-, județul S, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilele înscrise în CF 55527 S M, cu restabilirea situației anterioare în CF, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, având în vedere probele de la dosar, că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, nefiind îndeplinite prevederile art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, într-adevăr, vânzarea a cărei anulare se cere se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege de mai sus, însă instanța nu a putut reține ca "act fraudulos" contractul de vânzare-cumpărare autentic cu privire la imobilele carmangerie cu anexe și teren aferent situate în S M,- înscrise în CF 55527 S M și nici că acest act s-a întabulat în scopul fraudării creditorilor.
Debitorul, respectiv societatea în faliment, acea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare o activitate normală de producție, respectiv o activitate curentă, astfel că sunt incidente prevederile art. 82 din Legea nr. 85/2006 - pârâta având și calitatea de bună credință.
Cu privire la prețul invocat ca nereal de către reclamantă, de 250.000 lei față de suma reală de 907.828 lei, instanța a apreciat că aceasta este numai o simplă supoziție a reclamantei, care nu se coroborează cu alte probe de la dosar. Reclamantei i s-a pus în vedere că poate propune o expertiză tehnică, respectiv una financiar-contabilă, însă reclamanta ulterior a renunțate la aceste probe, în consecință nu se pot susține afirmațiile cu nici un mijloc de probă.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, nefiind justificată cu nici un mijloc de probă, astfel că a fost respinsă, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs -""- S M - prin lichidator - 2000 S M, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și anularea transferurilor drepturi patrimoniale și obligarea pârâtei intimate la restituirea în contul averii debitoarei -""- a valorii imobilului de la data transferului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și contrar celor susținute de prima instanță, contractul de vânzare - cumpărare atacat nu intră sub incidența art.82 din Legea nr.85/2006, nefiind făcut de debitorul -""-, în cursul desfășurării normale a activității sale.
Obiectul activității sale nu l-a constituit vânzarea - cumpărarea de imobile, ci producția și conservarea cărnii, iar pe de altă parte, imobilul în litigiu constituia la acea dată și constituie și în prezent sediul -""SRL.
Mai arată că, prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.79,80 lit."b,c"din Legea nr.85/2006, precizând și că valoarea imobilului înstrăinat era superioară prețului stipulat astfel că prestația debitoarei reclamante, -""SRL a depășit vădit prestația pârâtei intimatei, situație în care intenția părților contractante a fost sustragerea bunului de la urmărirea silită, procedură care ar fi permis creditorilor recuperarea creanțelor.
Creditorii nu au avansat sumele necesare efectuării unei expertize tehnice de evaluarea bunului, apreciind că o astfel de expertiză era pertinentă și utilă cauzei, pentru a se stabili valoarea de circulație a bunului la data realizării tranzacției.
Mai arată și că, din declarațiile de creanță depuse la dosarul cauzei, rezultă că marea majoritate a acestora sunt anterioare datei încheierii contractului de vânzare - cumpărare atacat, mai arătând și că de fapt, toate contractele de vânzare - cumpărare au fost atacate, în baza art.79,80 lit."b,c"din Legea nr.85/2006, iar realizarea creanțelor depinde de modul de soluționare a acțiunilor în anularea actelor de înstrăinare.
În drept au fost invocate prevederile art.309 pct.8 și 9, 304/1, 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimata -"SRL ( fostă -) Z, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta -""- S M - prin lichidator - 2000 S M, ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederileart.79 din Legea nr.85/2006"administratorul judiciar sau după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
Potrivitart.80 din aceeași lege" administratorul judiciar, sau după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic, acțiuni pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
b). operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii;
c), acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Instanța de fond a apreciat legal și temeinic că nu sunt îndeplinite în speță, cerințele art.79 și 80 lit."b,c" din Legea nr.85/2006, deoarece nu poate fi reținut caracterul fraudulos al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.7847 din 27 octombrie 2004 la Biroul Notarului Public, cu privire la imobilele carmangerie cu anexe și teren aferent situate în S M,-, înscrise în CF 55527 - S M și nici încheierea acestui contract în scopul fraudării creditorilor.
Referitor la prețul imobilului invocat ca fiind nereal de către recurentă, de 250.000 lei, față de 907.828 lei, cât ar reprezenta valoarea reală, corect a reținut judecătorul sindic că aceasta este numai o supoziție a reclamantei care nu se coroborează cu alte probe de la dosar, deși acesteia i s-a pus în vedere necesitatea efectuării unei expertize de evaluare a imobilului.
Afirmațiile recurentei cum că valoarea imobilului înstrăinat era superioară prețului stipulat și că prestația debitoarei reclamante a depășit vădit prestația pârâtei intimate, nu sunt susținute de probele dosarului, după cum nu este dovedită nici intenția părților contractante de a sustrage bunul de la urmărirea silită.
Mai mult, imobilul în cauză a fost revândut la data de 30 martie 2006, către -""- cu suma de 300.000 lei plus TVA (contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2180 din 30 martie 2006 de BNP ), ori diferența dintre prețul achitat în 2004 pentru cumpărarea imobilului și prețul achitat în 2006, nu determină aplicarea prevederilor art.80 lit."b și c" in Legea nr.85/2006.
Referitor la incidența prevederilor art.82 din Legea nr.85/2006, într-adevăr înstrăinarea imobilului, reprezentând sediul societății, neurmată de declararea și stabilirea efectivă a unui alt sediu social, nu poate fi acceptată ca o activitate curentă, normală, pe parcursul existenței și funcționării unei societăți comerciale, însă textul art.82 din lege,instituie o excepție de la sancționarea nulității transferurilor cu caracter patrimonial, fără a prezenta relevanță, în situația în care nu s-a probat caracterul fraudulos al actului, potrivit art.79 și 80 din Legea insolvenței.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta -""- - prin lichidator - 2000 S
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta -""- S M - prin lichidator - 2000 SMî mpotriva sentinței nr.434 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 09.12.2009
Jud. fond
Tehnoredact.-S,-
11.12.2009 / 4 ex.
2 com.________
1. -""- S M,-, J-, CUI - - prin lichidator - 2000 - S M, str. -, nr.13, jud. S M
2. -" "- (fostă -) - Z,-, jud. S
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.434/C/2009-
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial d eclarat de debitoarea - "" -, cu sediul în S M,-, -0/192/1996, CUI - - prin lichidator - 2000, cu sediul în S M, str. -, nr.13, jud.S M în contradictoriu cu intimata pârâtă- " " SRL,cu sediul ales în S M, str. -, biroul 4, nr.20, jud.S împotriva sentinței nr.316/F din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți pe acțiuni.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.316/F din 18 martie 2009, Tribunalul Satu Mare - judecătorul sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar al falitei - "" - - - 2000 cu sediul în S M,- împotriva pârâtei - "N " SRL cu sediul procesual ales în S M,-, Biroul nr. 4 pentru anulare transfer patrimonial fraudulos, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între - "" - în calitate de vânzătoare-promitent și - "N " SRL în calitate de cumpărătoare-promitent, vânzătoarea-promitent, s-a obligat să vândă cumpărătoarei-promitent, în momentul când vor exista toate condițiile legale în vederea perfectării unui contract de vânzare-cumpărare autentic definitiv, dar cel mai târziu la data de 20.04.2006, ferma de vaci Lazuri înscrisă în CF nr. 954 Lazuri, prețul de vânzare-cumpărare stabilit de comun acord fiind echivalentul în lei din ziua plății a sumei de 155.000 Euro. Înainte de încheierea contractului s-a achitat din preț suma de 10.000 Euro, urmând ca diferența de preț să fie achitată în tranșe până cel mai târziu la data de 20.04.2006.
Vânzătoarea-promitent s-a obligat ca, din prețul obținut să achite toate datoriile sale în vederea radierii notărilor și sarcinilor din cartea funciară și arată că pentru încheierea tranzacției are acordul de principiu al creditorilor în favoarea cărora sunt înscrise sarcini în cartea funciară, respectiv că vânzătorul -promitent nu are alte datorii față de stat sau alte persoane fizice.
Cumpărătoarea-promitentă a achitat în termen prețul imobilului, din prețul încasat vânzătoarea-promitentă a achitat datoriile față de o parte din creditorii care aveau instituite sarcini asupra imobilului, urmare a acestor plăți dispunându-se radierea acestor sarcini prin sentința civilă nr.13/LC/16.01.2008 dată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-.
Din Raportul de evaluare întocmit de - "" SRL pentru proprietatea imobiliară "Ferma de vaci și teren" situată în comuna Lazuri, înscris în CF nr. 954 SMs ub nr. top 821/1-16, în luna septembrie a anului 2008, depus în probațiune de către reclamantă, ( filele nr. 52-94), rezultă că valoarea de piață a imobilului în litigiu în perioada martie 2006 - perioada în care s-a perfectat antecontractul de vânzare-cumpărare, valoarea de piață a imobilului în litigiu era de 745.200 lei, cursul de schimb valutar mediu luat în considerare în procedura de estimare a valorii fiind de 3.52 lei/Euro.
Procedând la calcularea valorii de piață a imobilului în litigiu în moneda europeană pentru a putea avea aceiași bază de comparație, instanța a constatat că, la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare, valoarea de piață a imobilului era de 211.703 Euro.
Potrivit dispozițiilor art. 80 lit. b) și c), din Legea nr. 85/2006 invocate de către practicianul în insolvență ca temei de drept al cererii introductive,
"Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile".
Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispozițiile legale incidente, judecătorul sindic a apreciat că solicitarea practicianului în insolvență pentru anularea transferului patrimonial cuprins în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între debitoare și pârâtă este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând, judecătorul sindic a apreciat că prestația debitorului de a se obliga să vândă imobilul în litigiu în valoare de 211.703 Euro la un preț de 155.000 Euro, nu este vădit disproporționată față de cea primită.
Astfel diferența de 56.703 Euro dintre valoarea de piață stabilită printr-o expertiză extrajudiciară și prețul efectiv încasat este consecința raportului dintre cerere și ofertă și este explicabilă, prin situația juridică incertă a imobilului în sensul că transferul dreptului de proprietate era îngreunat de o serie de impedimente legate de sarcinile care afectau imobilul și prin plata aproape imediată, în decurs de o lună a prețului.
În acest context și incidental, judecătorul sindic a constatat că, în momentul soluționării cererii de anulare a transferului patrimonial, imobilul este într-o avansată stare de degradare existând șansa ca, în prezent valoare de piață a imobilului să fie cu mult sub valoarea efectiv încasată de către debitoare.
În al doilea rând, judecătorul sindic a constatat că actul juridic a cărui anulare se solicită nu a fost încheiat cu scopul de fraudare a creditorilor ci, dimpotrivă, pentru a se asigura plata creanțelor celor care aveau sarcini - ipoteci, interdicții de înstrăinare - deja înscrise în cartea funciară în legătură cu imobilul în litigiu și cu existența unui acord prealabil din partea acestora.
Faptul că debitoarea a avut și alți creditori, care ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare au solicitat executarea silită a imobilului în litigiu nu este de natură să imprime un caracter fraudulos acestui act juridic deoarece pârâta nu a avut cunoștință de existența acestor creditori pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada intenției debitoarei de a frauda în orice fel drepturile acestora.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că situația de fapt prezentată de către reclamantă prin cererea introductivă nu se încadrează în prevederile art. 80 lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței pentru ca, în temeiul acestor dispoziții legale judecătorul sindic să poată dispune anularea transferului patrimonial intervenit între părți cu privire la imobilul în litigiu.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că cererea practicianului în insolvență având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit între - "" - și - "N " SRL este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 11 lit. h), art. 79 și următoarele din Legea nr. 85/2006 urmează a respins-
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs - "" - - prin lichidator - 2000, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii în anularea antecontractului de vânzare cumpărare, încheiat între - "" - și - " " SRL, cu restabilirea situației anterioare.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că - "" - avea la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare a imobilului datorii mari, iar creditorii promovaseră cereri de executare silită. În aceste condiții, societatea în faliment, încheie cu intimata pârâtă antecontractul de vânzare - cumpărare, stabilind prețul imobilului, căruia în natură îi corespunde: teren în suprafață de 6 ha. și 6147. și construcții - grajduri, magazie, silozuri, bazine, în suprafață de aproximativ 6.000. la suma de 155.000 EURO. La data de 20.04.2006, intimata a intrat în posesia imobilului, iar un an mai târziu - "" -, intră în procedura insolvenței. La data deschiderii procedurii insolvenței, în patrimoniul societății nu mai exista nici un bun, astfel că, urmare a înstrăinării imobilului, creditorii sunt în imposibilitatea de a-și valorifica creanțele.
Valoarea reală a imobilului era la data tranzacției de aproximativ 1.000.000 EURO., creditorii nu și-au manifestat disponibilitatea de a avansa cheltuielile necesare pentru administrarea probei cu expertiza.
Arată că, a convocată pe reprezentanții intimatei pârâte pentru a discuta legalitatea antecontractului de vânzare cumpărare, aceștia recunoscând că valoarea imobilului este mai M decât prețul stabilit și au declarat că vor achita diferența dintre valoarea reală și preț, sens în care au solicitat efectuarea unei expertize.
Învederează recurenta că, și-a însușit valoarea stabilită de expertul evaluator, la solicitarea intimatei pârâte, respectiv de 745.200 lei, fără TVA.
Diferența dintre prețul achitat și valoarea stabilită de expert este de 200.000 lei, sumă care în opinia sa dovedește că prestația vânzătorului - debitoarea - "" - depășește vădit prestația cumpărătorului - " " SRL, împrejurarea recunoscută și de reprezentanții acesteia.
Pe de altă parte, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, contrar celor reținute de Tribunalul Satu Mare, nu existau impedimente legale de înstrăinare. înscrise în cartea funciară erau menite să ocrotească interesele creditorilor.
Împrejurarea că, în prezent imobilul este în stare de degradare, arată că nu este de natură să paralizeze acțiunea în anularea unui act fraudulos, analiza actului făcându-se raportat la data încheierii tranzacției, și nu ulterior, când valoarea bunului poate suferi modificări din cauze obiective sau subiective. Nici prețul care s-ar obține în prezent nu este relevant, din perspectiva art.80 din Legea nr.85/2006, cu atât mai mult cu cât ar fi incidente cauzei dispozițiile art.83 alin.2 teza a II-a, intimata pârâtă ar pierde creanța sa în favoarea averii - "" -.
Din probele administrate în cauză, rezultă că înstrăinarea s-a încheiat în scopul fraudării intereselor creditorilor, care neputându-și valorifica creanțele au înțeles să participe la procedura falimentului, prin formularea declarațiilor de creanță. În mod greșit, a reținut prima instanță că vânzarea s-a realizat pentru asigurarea plății creanțelor, întrucât - "" SRL a depus declarație de creanță pentru suma de 82.212,21 lei, - SMp entru suma de 519.651 lei, - "" SRL pentru suma de 12.699, 53 lei, - "" SRL pentru suma de 54.297,22 lei, - " ROMANIA " SRL pentru suma de 2.307, 13 lei, - " " SRL pentru suma de 5.333,35 lei. Creanțele au fost înscrise pe tabelul creanțelor, ceea ce face dovada faptului că, datoriile nu au fost achitate.
Arată recurenta că, pe tabel sunt înscrise creanțe în sumă totală de 881.869,90 lei, iar realizarea acestora depinde de soluția pronunțată în prezenta cauză.
Concluzionează că, anterior deschiderii procedurii falimentului, au fost înstrăinate toate bunurile - "" -, prețul stipulat fiind inferior valorii acestora, motiv pentru care s-a solicitat anularea actelor apreciate ca fiind frauduloase.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9, art.304/1, art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Debitoarea falită a încheiat cu intimata - " " SRL un antecontract de vânzare a fermei de vaci Lazuri, înscrisă în CF nr.954 Lazuri, prin care s-a obligat ca cel mai târziu la data de 20.04.2006, să transfere proprietatea asupra imobilului în schimbul unui preț de 155.000 EURO, preț care a fost achitat în rate, integral.
După intrarea societății vânzătoare în procedura falimentului, lichidatorul judiciar a formulat prezenta acțiune în anularea transferului de proprietate efectuat, arătând că prețul vânzării a fost inferior valorii reale a bunului și că prin vânzare s-a urmărit fraudarea intereselor creditorilor.
Condițiile prevăzute de lege pentru anularea transferului fraudulos invocat de lichidator prin prisma prevederilor art.80 lit.b și c din Legea nr.85/2006, nu au fost îndeplinite în cauză, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță.
Astfel, în privința prețului vânzării bunului se reține că, diferența de 56.703 EURO rezultată dintre prețul vânzării și cel al evaluării extrajudiciare prin expertiză a imobilului nu este o diferență care să justifice calificarea transferului drept unul fraudulos, câtă vreme diferența este justificată de situația juridică a imobilului grevat de sarcini la momentul realizării acordului de voință, de plata într-un termen scurt a prețului, cât și de rezultatul negocierilor dintre părți.
Această diferență de preț nu îndreptățește pe lichidator să aprecieze cu drept temei că a existat o disproporție vădită între prestațiile reciproce ale părților contractante, aceasta cu atât mai mult cu cât ulterior, între părțile din cauză s-a încheiat un contract de tranzacție prin care lichidatorul s-a obligat să se prezinte la notar pentru perfectarea vânzării în schimbul achitării de către cumpărător a unei diferențe de preț de 25.000 EURO plus TVA.
Nefondat este și motivul de recurs prin care lichidatorul a arătat că vânzarea s-ar fi făcut în frauda creditorilor, câtă vreme din sentința civilă nr.13/16.01.2008 a Tribunalului Satu Marea rezultat că din prețul încasat de debitoare s-au achitat creanțele creditorilor cărora le-au fost radiate garanțiile ce însoțeau creanțele din cartea funciară. Înscrierea acestora ulterior și la masa credală nu înseamnă că prețul încasat nu s-ar fi utilizat pentru plata creanțelor lor, deoarece există posibilitatea ca pe lângă creanțele achitate din preț și a căror garanții s-au radiat să existe și alte creanțe neachitate cu care să se înscrie la masa credală.
Drept urmare, se reține că în mod corect și legal a reținut judecătorul sindic că în cauză nu s-au îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru anularea transferului fraudulos, motivele de recurs invocate sub aceste aspecte fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta- "" --prin lichidator - 2000,împotriva sentinței nr.316 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.12.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact - 4 ex.
- 10.12.2009
2 com. ________ cu:
- - "" - - prin lichidator - 2000,
- - " " SRL,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
