Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 434/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 434
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent P I-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I, recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat SC" "SRL I, intimat BANK A-SUCURSALA I, intimat C""A I, intimat C" LEASING"A B, intimat C""SRL-PRIN COMPANIA LICHIDATORI, intimat C""SA- PRIN AVOCAT, lichidator judiciar LICHIDATOR -LICHIDATOR AL SC" "SRL, intimat, având ca obiect procedura insolvenței Legea nr. 85/2006, împotriva sentinței comerciale numărul 239/S din 27.05.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na cons.jr. pentru recurentul creditor - Administrația Finanțelor Publice I; dl. cons.jr. G pentru recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recursuri la prim termen, declarate și motivate în termen;
- recurenți scutiți de plata taxelor de timbru, după care
Reprezentanții delegați ai celor doi recurenți precizează, la interpelarea instanței, că nu mai au de formulat alte cereri iar chestiuni prealabile nu sunt.
Instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dl.cons.jr. pune concluzii scurte de admitere a recursului, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 numai că nu au fost analizate. Apreciază că se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
D-na cons. jr., pentru recurentul - Administrația Finanțelor Publice I, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, cu obligarea intimatului pîrît la suportarea pasivului societății debitoare, fiind incidențe - în speță - prevederile art. 138 din Legea nr. -.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 239/S/27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar LICHIDATOR I, cu sediul în mun. I,-, bloc 8, scara A, etaj 4,. 19, jud. I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoareiSC,,domiciliat în mun. Bârlad, B-dul. - nr. 55, - scara A, etaj 2, apartament 56, jud., ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilorart.131din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC, cu sediul social în mun. I,-, - scara A, etaj 6, apartament 24, jud. I, număr de ordine în Registrul comerțului J-, cod de identificare fiscală -.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilorart.136din Legea privind procedura insolvenței, s-a escărcat lichidatorul judiciar LICHIDATOR I, cu sediul în mun. I,-, bloc 8, scara A, etaj 4,. 19, jud. I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021 de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a aprobat devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și dispune plata către acesta a sumei de716 leidin contul colector deschis pe numele debitorului la BRD I și a diferenței de1.579 leidin fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilorart.135din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Cererea promovată de către lichidatorul judiciar având ca obiect stabilirea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei SC, domiciliat în mun. Bârlad, B-dul. - nr. 55, - scara A, etaj 2, apartament 56, jud. V urmează a fi respinsă în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, administratoriiaucauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, elemente care nu au fost probate în persoana administratorului - pârât.
Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul ar fi "dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti", astfel cum impun dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c, în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica aspecte concrete referitoare la activitățile desfășurate de către debitor și de către pârât. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestuia.
În contextul în care lichidatorul judiciar nu a dispus decât de bilanțul contabil depus pentru anul 2003, preluarea calității de administrator de către pârât având loc la data de 25.08.2004, nu se poate trage automat concluzia pe de o parte că administratorul pârât ar fi săvârșit una din faptele enumerate la art. 138 alin. 1 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte că în această modalitate ar fi determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, în lipsa unui început de dovadă scrisă care să poată fi completat cu prezumții simple în acest sens.
Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni ulterioare ivirii stării de insolvență. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura falimentului este lichidatorul judiciar (cum este situația de față), fie prin subrogarea în drepturile sale a unui creditor, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de către pârât a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut, sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, se impune soluția de respingere a cererii promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâtului vreo activitatea delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Constatându-se în cadrul procedurii că nu au mai fost identificate alte bunuri care să poată fi supuse lichidării, debitorul nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu mai deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât se va dispune potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de administratorul judiciar, se va încuviința decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 239/2008 a declarat recurs creditoarea I - I și
Recurenta I - Iai nvocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei "Grup " SRL.
Se susține în motivele de recurs că, având calitatea de asociat și administrator la "Grup " SRL, de la data de 25.08.2004, a fost persoana împuternicită să reprezinte societatea, fiind ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății (art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Această situație de încetare a plăților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori.
Culpa administratorului constă în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și că nu a anunțat creditorii despre acesta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii. profit, ba dimpotrivă, mergând în pierdere, situația financiară a societății a fost periclitată. Aceasta nu denotă decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că activitatea desfășurată nu a urmărit decât realizarea unor interese personale.
Mai susține recurenta că administratorul a dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență, procedură pe care nu a urmat- Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.
În ceea ce privește vinovăția administratorului, potrivit teoriei și practicii în dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesității acoperii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse într-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.
Așa după cum s-a menționat în raportul final întocmit de administratorul judiciar și în cererea pentru antrenarea răspunderii personale, administratorul statutar al debitoarei, deși notificat în numeroase rânduri, nu a pus la dispoziția lichidatorului actele financiar -contabile ale firmei, refuzând orice colaborare.
Pentru motivele mai sus prezentate consideră recurenta I că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. c), d) din Legea nr. 85/2006.
Recurenta Bac riticat sentința apreciind că aceasta a fost luată fără să se ia în considerare că, în cauză, au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale menționate. Lichidatorul judiciar, cu toate diligențele făcute, nua putut intra în posesia documentelor contabile, deoarece fostul administrator a refuzat orice fel de colaborare.
Mai mult, chiar dacă o astfel de cerere nu ar fi fost formulată nici de lichidatorul judiciar, nici de creditori, în baza autorizării instanței, instanța de fond, în virtutea rolului său activ, sesizând aspectele indubitabile ale vinovăției foștilor administratori ai debitoarei, ar fi trebuit să pună în discuția părților oportunitatea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Așadar, există posibilitatea reală ca, în cursul procedurii de executare silită dispusă de instanță ca urmare a dispunerii antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, să fie recuperate sumele necesare realizării creanțelor creditorilor debitoarei.
Nu poate fi calificată ca obiectivă poziția instanței care a ignorat actele de la dosarul cauzei din care reiese vinovăția fostei conduceri pentru ajungerea falitei în încetare de plăți.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006. Este evident că faptele fostei conduceri trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea -credință sau ci neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, lege instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Nu trebuie ignorate nici dispozițiile legale, cu caracter imperativ, cuprinse în art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin care <debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi (Legea nr. 85/2006), în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență>.
Prin descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului sindic de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior menționate.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către instanța de judecată a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acestea a fost declanșată procedura falimentului.
Din considerentele hotărârii criticate nu rezultă sub nici un aspect motivele pentru care au constituit baza luării acestei hotărâri, fiind o simplă afirmație a instanței de fond, exprimată printr-o simplă frază. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în mod constant ca motiv de casare <insuficienta motivare>. Astfel, insuficienta motivare este echivalentă cu lipsa motivării în sine, simpla afirmare a unor fapte sau concluzii neputând ține loc analizei pe care instanța de fond este obligată să o facă înainte de a da o hotărâre. Analiza întregului probatoriu reprezintă efectiv arătarea în scris a rațiunilor ce au determinat instanța de judecată să admită sau să respingă o cerere, fiind o lucrare subiectivă care cuprinde tot meritul instanței de judecată și aportul acesteia la aflarea adevărului în cauza dedusă judecății.
. de a motiva hotărârea, în mod convingător și pertinent, cât și îndatorirea instanței de a lua în discuție, ex officio, aspecte care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență și stabilirea persoanelor ce se fac vinovate de acest fapt, reprezintă o reală garanție pentru părți, prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un real control judiciar, prin pronunțarea unei hotărâri care se întemeiază atât pe considerentele de fapt, cât și pe cele de drept care au format convingerea instanței.
Principiul rolului activ al judecătorului este unul din principiile fundamentale ale desfășurării oricărui proces, principiu consacrat instituțional prin dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă.
Principiul rolului activ al judecătorului trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților în scopul aflării adevărului.
Acest principiu se află într-o conexiune logică și necesară cu principiul adevărului; acesta din urmă ar fi greu, dacă nu chiar imposibil de realizat, dacă legea nu i-ar conferi judecătorului un rol activ.
În exercitarea rolului activ, judecătorului îi revine obligația de a pune în dezbaterea părților, din oficiu, orice împrejurări de fapt sau de drept care au putea duce la dezlegarea cauzei, chiar dacă acestea nu au fost menționate în mod expres în cererile părților. În situația de față, judecătorul sindic ar fi trebuit să constate, odată cu stabilirea faptului că debitoarea a ajuns în stare de insolvență, că această stare este urmarea activității sau inactivității organelor de conducere ale debitoarei; or acest fapt nu se desprinde din cuprinsul sentinței recurate.
Încălcarea acestui principiu fundamental de către instanța de judecată constituie prin el însuși motiv de atacare a hotărârii astfel pronunțate.
Judecătorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea -credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prevederile art. 138 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plăți.
Având în vedere cele expuse, recurenta B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței comerciale nr. 239/S/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
În drept, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Având în vedere prerogativele conferite de disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a solicitat stabilirea răspunderii patrimoniale a pârâtului, fostul administrator statutar al debitoarei "Grup " SRL I în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c,d,e din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăți este limitată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 la săvârșirea faptelor expres enumerate, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.
Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect rezultat din nepredarea către lichidator a documentelor contabile, nu atrage automat răspunderea administratorului.
Cât privește incidența disp. art. 138 lit. c,e din Legea nr. 85/2006, în cauză nu s-a probat împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea societății debitoare sau că acesta ar fi deturnat/ascuns o parte din activul debitoarei ori ar fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 are o natură juridică delictuală, cu caracter special. Și această formă a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prev. de art. 998 -999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, numai că sunt circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea nr. 85/2006.
Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru această răspundere, în speță a legăturii de cauzalitate, nu se poate atrage răspunderea pârâtului doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite roate creanțele în urma lichidării.
Raportat acestor considerente, curtea constată că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile declarate în cauză și va menține sentința recurată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditorii a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 293S/ din 27 mai 2008 Tribunalului Iași -judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2008
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Iulia Miler, Cipriana Poiană
