Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 432
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent L și pe intimat CONSILIUL JUD. I, intimat ROMÂNE I, având ca obiect ordonanță președințială OBLIGAȚIA DE A FACE, împotriva sentinței civile numărul 1519 din 27.08.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică d-na avocat pentru recurenta reclamantă. intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen;
- intimatul Consiliul Județean Iad epus la dosar întîmpinarea formulată în cauză, cu duplicat pentru recurentă necomunicat, după care
Instanța procedează la înmînarea duplicatului întîmpinării recurentei prin apărător.
D-na avocat nu solicită termen pentru a lua cunoștință de apărările intimatului Consiliul Județean I din întîmpinare, conținutul înscrisului fiindu-i cunoscut prin lecturare mai înainte de deschiderea ședinței de judecată. Depune la dosar, în copii, un exemplar după contractul de cesiune a beneficiului contractului de închiriere și încheierea de autentificare nr. 1286 din 28.07.2006, înscrisuri cu care recurenta reclamantă face dovada calității procesuale active.
La interpelarea instanței, d-na avocat precizează că nu mai are de formulat alte cereri și solicită judecarea pricinii la acest termen.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
D-na avocat solicită respingerea excepției vizînd calitatea procesuală activă a reclamantei. Înscrisurile depuse la dosar, la acest termen, fac dovada calității procesuale active a reclamantei.
Pe fondul cauzei, d-na avocat susține că prima instanță greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtului Consiliul Județean I, proprietarul spațiului închiriat, după cum, tot greșit, a preluat și susținerile pîrîtului din întîmpinare.
Legea 212/1998 privind regimul juridic al proprietății publice prevede dreptul administratorului de a folosi și de a dispune de bunul dat în administrare, dar nu exclude drepturile proprietarului, susține apărătorul recurentei-reclamante. Așa Consiliul Județean I și-a păstrat dreptul de a supraveghea activitatea administratorului, art. 6 și 12 din lege. De aici și chemarea în judecată proprietarului bunului închiriat.
Instanța de fond greșit a interpretat actul dedus judecății, afirmă d-na avocat și a primit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean I fără aop une în discuția părților, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Cu privire la respingerea cererii reclamantei, prima instanță motivează hotărîrea pe două considerente principale.
Unul din considerente se bazează pe dispozițiile art. 12 din contractul de închiriere, potrivit cărora nu este justificată urgența ca o condiție.
Dar reclamanta nu a invocat prevederile art. 12 din contract pentru a încerca să justifice urgența ci pentru a motiva aparența de drept. Prin această clauză din contract se instituie o protecție în favoarea locatarului (reclamantul din cauză) pentru recuperarea investițiilor.
Reclamanta a motivat urgența prin necesitatea obținerii avizului sanitar, dat fiind specificul activității bar, club. Neobținerea avizului sanitar determină sistarea activității, fapt producător de grave prejudicii.
Celălalt considerent avut în vedere de instanța de fond ar fi prejudicierea fondului prin admiterea ordonanței, arată d-na avocat, afirmînd că aceasta dezvăluie o logică bizară.
Reclamanta trebuia să facă dovada, și a făcut-o, a existenței unui litigiu pe calea dreptului comun.
Reclamanta a precizat foarte clar în acțiune că solicită prelungirea contractului de închiriere pînă la soluționarea litigiului formulat pe calea dreptului comun, care are același obiect unde se vor administra probe.
Oricum, soluția instanței de fond este criticabilă, susține d-na avocat în încheiere, solicitînd admiterea recursului cu obligarea intimaților la cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea acestui recurs. Depune la dosar chitanța seria - nr. -/09.09.2008 privind achitarea sumei de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 1519/COM din 27 august 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și contencios Administrativ, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean I cu sediul în Bd. - cel M și nr. 69 și s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.
S-a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Consiliul Județean
S-a respins acțiunea principală formulată de reclamanta cu sediul în localitatea D, str. - nr. 61, județul B, punct de lucru la CLUB,-, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Române I cu sediul în I,-.
S-a disjuns cererea reconvențională, pe calea ordonanței președințiale, formulată de pârâtul-reclamant Muzeul Române I, cu sediul în I,-, în contradictoriu cu reclamanta S-a acordă termen la 19. 09.2008 la completul 7 prin repartizare manuală. Se vor cita părțile. Se va cita pârâtul - reclamant cu mențiunea să achite taxa de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată în cererea principală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanta, cu punct de lucru la Club -, a chemat în judecată, pe calea ordonanței președințiale, pe pârâții Consiliul Județean I și Muzeul Române și a solicitat instanței să dispună, în baza hotărârii pe care o va pronunța, obligarea pârâților să prelungească contractul de închiriere nr. 1154/01.08.2003, încheiat între părți, până la soluționarea litigiului pe calea dreptului comun și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că spațiul în care funcționa la Clubul - este proprietatea Consiliului Județean I și se află în administrarea Muzeului de Română
Reclamanta a făcut în termen solicitarea pentru prelungirea contractului nr. 1164 din 01.08.2003, iar prin adresa nr. 1029 din 25.07.2008 a fost somată să elibereze spațiul până la data de 10.08.2008.
Reclamanta motivează că prin somația trimisă pârâții au încălcat dispozițiile art. 12 din contract, în sensul nerespectării procedurii în caz de încetare a contractului. Mai mult chiriașul are dreptul de a-și recupera investițiile efectuate în cei 5 ani de funcționare.
Conform ultimei expertize contabile valoarea investițiilor este de 177.755 lei. Aceste investiții, susține reclamanta, au fost făcute cu acordul proprietarului.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1075 și următoarele cod civil și art. 581 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâtul Consiliul Județean Iaf ormulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că Muzeul Române I este titularul dreptului de administrare conform art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
Cu privire la excepția necompetenței materiale susține că față de natura cererii, Tribunalul Iași - secția comercială - nu este competentă a soluționa cauza.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, pârâta nu a eliberat vreun aviz sau acord cu privire la efectuarea de investiții.
Pârâtul Muzeul Române a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei. În motivare arată că reclamanta nu a avut niciodată aprobarea proprietarului imobilului să efectueze investiții la imobilul închiriat.
Reclamanta omite prevederile art. 7 din contract, referitoare la plata chiriei și condițiile de reziliere a contractului.
Totodată a formulat cerere reconvențională pe calea ordonanței președințiale și a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale reclamantei - pârâte în vederea recuperării debitului înregistrat în sumă de 22.381, 50 lei, la care se adaugă penalitățile legale și cheltuielile de întreținere.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean I, instanța reține că excepția este întemeiată. Părțile din contractul de închiriere sunt pârâta Muzeul Române I și reclamanta Club - Conform art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/2008 privind proprietatea publică și regimul acesteia modificată prin Legea nr. 47/2004 titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i s-a dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere.
Coroborând dispozițiile arătate, pârâta Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă, întrucât în cadrul contractului nr. 1164/01.08.2003, nu are drepturi și obligații pentru a fi parte în acest proces.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, instanța reține că această excepție este neîntemeiată. Obiectul cauzei îl constituie obligația de a face, este neevaluabil în bani, cel puțin o parte este o societate comercială și, potrivit art. 2 pct. 1 al. 1 din Codul d e procedură civilă, Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
Pe fondul cauzei acțiunea principală este neîntemeiată.
Prin contractul de închiriere nr. 1164 din 01.-, Muzeul Române a închiriat folosința imobilului situat în I, str. - nr. 4, așa cum este individualizat în schiță, anexa 1 - parte integrantă a contractului Club -, pentru activitatea de club - restaurant, cafenea literară, destinație pe care locatarul se obligă să o păstreze sub sancțiunea rezilierii contractului de plin drept, fără nici o altă notificare prealabilă.
Durata contractului este de 5 ani și a expirat la 31.07.2008, cu posibilitatea de prelungire a termenului prin acordul părților, în condițiile prevăzute de lege - art. 4 din contract.
Conform dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În legătură cu dreptul real principal instanța investită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială nu poate examina validitatea contractului, întrucât prin aceasta s-ar rezolva fondul cauzei, dar are obligația, în raport de probele prezentate de părți, să stabilească în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Contractul de închiriere a încetat la termenul stabilit prin convenția părților. Pe calea ordonanței președințiale reclamantul nu justifică urgența prelungirii contractului de închiriere. Legea prevede 2 situații în care instanța poate aprecia existența urgenței, și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În cauza de față, urgența nu se justifică prin clauza de la art. 12 din contract. În sensul neprelungirii contractului de închiriere, reclamanta va putea oferta către proprietar cedarea contra cost a dreptului de proprietate asupra investițiilor la spațiul închiriat, la valoarea rămasă după scăderea amortismentelor legale.
În cazul nepreluării contra cost a investițiilor, se arată în alin. 2, reclamanta va putea recupera suma de la chiriașul care îi va succede. Ori, în prezent nu se cunoaște dacă reclamantei îi succede un chiriaș.
Dacă această condiție nu este satisfăcută, se ajunge la alin. 3 al contractului, cazul în care locatarul va beneficia de prelungirea termenului contractual până la amortizarea integrală a investițiilor realizate în spațiul închiriat, inventariate la data de 30.06.2008.
A doua condiție, neprejudicierea fondului cauzei nu este îndeplinită în acțiunea de față. Prin obligarea pârâtei la prelungirea contractului de închirie, s-ar obține o măsură definitivă, și ar închide părților posibilitatea de a prezenta ulterior litigiul în fața instanței de fond.
Cu privire la cererea formulată de către pârâtul Muzeul Române instanța o califică drept cerere reconvențională și, întrucât nu a fost timbrată, nu poate fi soluționată odată cu cererea principală, urmează a fi disjunsă.
În acțiunea principală instanța constată că nu sau solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean I - acesta fiind proprietar al spațiului în litigiu.
II. n mod greșit instanța a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Române
n ce privește primul motiv de recurs.
Contractul de închiriere a cărui prelungire provizorie a fost solicitată prin ordonanță privește spațiul aferent Clubului - aflat în administrarea Muzeului Române I, dar în proprietatea Consiliului Județean.
În această calitate - de proprietar - și-a exercitat prerogativele de control și decizie asupra spațiului în litigiu.
Ca dovadă, a emis către Muzeul Romane I adresa nr. 5434 din 7 iulie 2008 prin care îi interzice acestuia să mai închirieze spațiul aferent Clubului -.
Recurenta arată că nu cunoaște conținutul exact al adresei - pentru că nu a fost comunicată reclamantei - dar în opinia sa acesta este singurul motiv invocat de locator pentru refuzul acceptării cererii de prelungire a contractului, cerere făcută de locatarul reclamant în baza art. 11 din Contractul de închiriere.
În aceste condiții, apreciază recurenta că, chemarea în instanță a s-a impus pentru a da eficiență juridică și executorie ordonanței care, dacă nu i-ar fi opozabilă, nu i-ar putea îngrădi dreptul de dispoziție de care uzează în raporturile dintre locator și locatar.
III. Cât privește al doilea motiv de recurs, recurenta arată că:
Respingerea ordonanței, în condițiile în care s-au depus toate actele necesare pentru a dovedi aparența de drept, existența litigiului pe calea dreptului comun - dosarul 5594-99-2008 - cu termen - 3 octombrie 2008 - precum și urgența determinată de specificul de activitate al reclamantei recurente, care impune reînnoirea avizului sanitar de funcționare, precum și pentru preîntâmpinarea creării de noi prejudicii reclamantei, dovedește superficialitatea cu care instanța le-a analizat.
Conform Contractului și Protocolului încheiate de părți, reclamanta recurentă a efectuat lucrări necesare pentru funcționarea spațiului la nivelul și standardele pretinse de locator. Aceste lucrări sunt evaluate de expertiza extrajudiciară la 177.705 lei. Art. 12 din Contractul de închiriere încheiat de părți garantează recuperarea investițiilor locatarului, în 3 variante posibile, iar aliniatul 3 al art. 12 prevede expres dreptul conferit locatarului - recurent - de a beneficia de prelungirea contractului de închiriere până la recuperarea integrală a investițiilor.
Analizând motivele de recurs formulate, actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Prin cererea formulată pe cale de ordonanță Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, reclamanta - recurentă Das olicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean I și Muzeul Române I să prelungească contractul de închiriere nr. 1164 din 1 august 2003, până la soluționarea litigiului dintre părți formulat pe calea dreptului comun.
Se reține că acest contract a fost încheiat între pârâtul - intimat Muzeul Române I în calitate de locator și Club - I, în calitatea de locatar.
La punctul "VII - Clauze speciale", art. 16 din acest contract se stipulează că subînchirierea sau vânzarea, în tot sau în parte, a spațiului închiriat este interzisă locatarului Sub sancțiunea rezilierii contractului de plin drept, fără nici altă notificare prealabilă.
Având în vedere această dispoziție contractuală și faptul că reclamanta - recurentă își întemeiază calitatea procesuală activă pe contractul de cesiune a beneficiarului contractului de închiriere a spațiului în litigiu, încheiat între Club - în calitate de cedent și D, în calitate de cesionar, instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, D.
Pentru considerentele anterior expuse, excepția este întemeiată și urmează a fi admisă, reclamanta recurentă neavând calitatea procesuală activă în formularea unei asemenea cereri, dat fiind că nu este titulara contractului de închiriere nr. 1164/2003, dar la pct. VII art. 16 din acest contract se interzice cesiunea spațiului închiriat.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul comercial d e față și va casa în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii principale formulate de reclamanta "" împotriva pârâtului Muzeul Române I, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei
Admite recursul declarat de "" împotriva sentinței civile nr. 1519/COM/27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte.
Respinge acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului Muzeul Române I, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.11.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Iulia Miler, Cipriana Poiană
