Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 200/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 439
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4452 din data de 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - ). ) SA, - SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, - LICHIDATOR, - SRL, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B ȘI INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin delegat, cu delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta a depus la dosar note scrise.
Recurenta prin delegat solicită admiterea probei cu expertiza pentru ca expertul să își exprime opinia asupra planului de reorganizare.
Curtea, în urma deliberării, respinge proba solicitată de recurent, ca nefiind utilă cauzei, în raport cu prevederile art.305 Cod procedură civilă.
Recurenta prin delegat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin delegat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, suspendarea sentinței pronunțată de Tribunalul București, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 13.04.2006, în cauza constituind obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială privind procedura insolvenței deschisă împotriva debitorului Internațional, la dosarul cauzei s-a depus de către debitorul în cauză un plan de reorganizare prin continuarea activității sale, în vederea admiterii și confirmării.
La termenul din 13.09.2007 debitorul a depus un plan de reorganizare actualizat.
Prin sentința comercială nr.4452 pronunțată la 22.11.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins planul de reorganizare propus de debitor, în baza art.107 alin.1 pct.b din Legea nr.85/2006 a dispus începerea procedurii de faliment împotriva debitorului, în temeiul art.107 alin.2 din aceeași lege a dispus dizolvarea debitorului, cu desemnarea lichidatorului judiciar precum și celelalte măsuri de ordin procedural specifice în această situație.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut în principal că potrivit încheierii de la 13.09.2007 s-a pus în vedere debitorului să comunice planul creditorilor și să-l depună la Registrul Comerțului, cauza amânându-se în vederea discutării admisibilității cu privire la planul respectiv la 22.11.2007. Chiar dacă i s-a acordat un termen în acest sens debitorul nu a făcut dovada depunerii planului la Oficiul Registrului Comerțului și nici a comunicării către creditori, potrivit art.98 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Creditorii prezenți în instanță au solicitat respingerea planului.
Într-adevăr planul se impune a fi respins având în vedere, mai întâi, că acesta nu denotă șanse de realizare.
Debitorul intenționează continuarea activității de comerț cu ridicata a materialului lemnos și de construcții în condițiile în care capitalul său social este de doar 10.000 lei și deține drept active doar mobilier și două autoturisme.
Planul nu indică în concret perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul societății, nu descrie mijloacele financiare disponibile, sursele de proveniență a acestora. Nu s-a făcut vorbire despre contracte în curs de derulare, cererea pieței față de oferta debitoarei, nu s-a menționat tratamentul creanțelor defavorizate, nu s-a prezentat bugetul de venituri și cheltuieli prognozat a fi realizat în perioada de reorganizare.
valorii de lichidare a bunurilor deținute de debitor indică o acoperire în procent de 11% din creanțele înregistrate.
Împotriva acestei sentințe comerciale debitorul Internațional a declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, desființarea notificării de deschidere a procedurii falimentului astfel cum a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, precum și suspendarea executării sentinței atacate și, în consecință, suspendarea procedurii falimentului până la soluționarea recursului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în primul rând că planul a fost respins cu încălcarea prevederilor art.98 din Legea nr.85/2006 în sensul că la termenul de la 22.11.2007 nu au fost îndeplinite condițiile legale prealabile și necesare pentru ca judecătorul sindic să pună în discuție admisibilitatea de principiu a planului. Creditoarea România a reținut greșit nedepunerea planului în termen legal, în condițiile în care planul a fost depus la termenul din 13.04.2007, la 13.09.2007 fiind depus același plan, însă actualizat, ca urmare a soluțiilor pronunțate în recurs în sensul modificării unor creanțe. Tribunalul a reținut greșit că planul nu a fost comunicat părților. Debitorul a depus, la 13.04.2007, la dosarul cauzei exemplarele necesare ale planului și un exemplar al acestuia la grefa tribunalului, deși legal aceasta revenea în sarcina administratorului judiciar. În același mod a procedat debitorul și la data de 13.09.2007 cu privire la actualizarea planului.
S-a mai arătat că și în privința modalității de votare în principiu a planului procedura a fost nelegală și netemeinică. De altfel, din cuprinsul sentinței atacate nu rezultă echivoc modul în care au votat creditorii la 22.11.2007. După audierea persoanelor citate se are în vedere admiterea sau respingerea în principiu a planului, sub acest aspect judecătorul sindic neavând decât de constatat îndeplinirea unor condiții formale și anume dacă planul a fost depus de o persoană îndreptățită și dacă cuprinde toate informațiile cerute de lege. Dacă respectivele condiții sunt îndeplinite planul trebuie admis. Doar în Legea nr.64/1995 se prevedea cerința ca planul să denote șanse obiective de realizare iar pentru respingerea în cauză a planului tribunalul a reținut chiar acest motiv, care, potrivit art.99 din Legea nr.85/2006 poate fi luat în discuție, referitor la oportunitatea și valabilitatea planului de către adunarea creditorilor, care va vota în consecință. În consecință, judecătorul sindic și-a depășit atribuțiile conferite de lege în condițiile în care adunarea creditorilor trebuia să își exprime votul referitor la plan, trebuind să fie convocată pentru aceasta, în acest sens fiind și doctrina și practica judiciară.
De asemenea, recurentul a arătat, referitor la incidența art.107 alin.1 pct.b din Legea nr.85/2006 că dispozițiile respective au în vedere situația în care planul debitorului nu a fost acceptat și confirmat. Or, în speță supunerea spre confirmarea adunării creditorilor a planului de reorganizare nu s-a îndeplinit.
Referitor la conținutul planului, acesta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006: activitățile propuse se încadrează în obiectul de activitate al debitorului; sursele de finanțare au fost clar enunțate, respectiv, avansul dat de clienți și creditarea debitorului de către asociații acestuia; plata creditorilor se prevede a se realiza integral. În raport cu elementele cuprinse în plan, acesta este fezabil și realizabil.
În legătură cu cererea de suspendare a executării hotărârii atacate recurentul a făcut dovada consemnării unei cauțiuni în sumă de 1.100 lei.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Chiar dacă România a susținut că planul ar fi fost depus la 13.09.2007, deci peste termenul legal, tribunalul nu a reținut drept întemeiată o astfel de susținere ci a menționat în mod expres că planul a fost depus la dosar la data de 13.04.2006 iar ceea ce s-a depus de către debitor la 13.09.2007 constituie o actualizare a planului, ca urmare a soluționării în mod irevocabil a unor contestații în sensul modificării unor creanțe.
Față de acestea din urmă se justifică, însă, din punct de vedere legal, nu numai modificarea în mod corespunzător a planului dar și comunicarea acestuia în forma modificată către administratorul judiciar, comitetul creditorilor și depunerea la Oficiul Registrului Comerțului, pe lângă înregistrarea la grefa instanței, realizarea acestor operațiuni doar în raport cu planul inițial nefiind suficientă sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale.
La termenul de la 13.09.2007 tribunalul a amânat punerea în discuție a admisibilității planului punând în vedere debitorului să facă dovada comunicării și a înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la planul actualizat, dar debitorul nu a înțeles să se conformeze, astfel cum s-a menționat în încheierea de la 22.11.2007. Din cuprinsul art.98 alin.1 din Legea nr.85/2006 rezultă că înregistrarea la grefa tribunalului/Oficiul Registrului Comerțului și, respectiv comunicarea planului revin în sarcina persoanei care a propus planul.
Prin urmare, nu se poate reține că la termenul de judecată nu ar fi fost îndeplinite condițiile legale prealabile și necesare pentru punerea în discuție a admisibilității planului, nerealizarea comunicării, respectiv a înregistrării planului în forma modificată atrăgând sancționarea debitorului din moment ce constituia o obligație în sarcina acestuia, care trebuia îndeplinită cu celeritate.
În ședința de la 22.11.2007 convocată pentru discutarea admisibilității planului, creditorii prezenți ca și administratorul judiciar și-au exprimat fără echivoc opinia în sensul că au solicitat respingerea planului propus de debitor. Potrivit dispozițiilor art.98 alin.2 legiuitorul nu a avut în vedere, pentru admiterea sau respingerea planului de către judecătorul sindic, votarea acestuia de către persoanele citate ci audierea persoanelor respective sub aspectul menționat.
Dispozițiile art.98 alin.3 prevăd drept criterii pentru admiterea unui plan nu numai condițiile formale privind propunerea planului de către persoane legal îndreptățite potrivit art.94 și menționarea în cuprinsul acestuia a tuturor informațiilor prevăzute de art.95 și următoarele din Legea nr.85/2006, ci și posibilitatea de realizare a planului. Acest din urmă criteriu rezultă în raport cu faptul că din moment ce legiuitorul sindic a avut în vedere să prevadă pentru judecătorul sindic posibilitatea de a cere opinia unui practician în insolvență referitor la posibilitatea de realizare a planului, rezultă în mod implicit că judecătorul sindic trebuie sau cel puțin poate să urmărească și analiza obiectului opinie cerute în contextul atribuțiilor care îi revin potrivit art.11 din Legea nr.85/2006.
Prin eliminarea, în cuprinsul art.98 alin.3 din Legea nr.85/2006, a mențiunii "și care denotă șanse obiective de realizare" din art.97 alin.3 din Legea nr.64/1995 s-a urmărit nu înlăturarea din analiza judecătorului sindic a criteriului privind posibilitatea de realizare a planului ci mai buna redactare a legii, în contextul în care mențiunea eliminată nu avea același înțeles cu mențiunea referitoare la existența "posibilității de realizare a planului" din cuprinsul aceleiași dispoziții legale și nici nu distingea în privința amplitudinii șanselor necesare pentru realizarea planului.
Criteriul privind posibilitatea de realizare a planului în general constituie obiectul analizei judecătorului sindic în raport cu atribuția jurisdicțională prevăzută de art.11 alin.1 lit.j, care se exercită în cadrul unei ședințe de judecată în instanță, după cum se face referire expresă prin art.98 alin.2 din Legea nr.85/2006. Ședința și criteriul respectiv nu trebuie confundate cu adunarea creditorilor ulterioară, prevăzută distinct prin art.99 alin.1 și art.100 alin.1 din aceeași lege. Adunarea creditorilor este convocată dacă planul este admis de judecătorul sindic pentru a da posibilitatea și creditorilor, în ansamblu, să voteze cu privire la acesta. Votul creditorilor nu privește însă planul în general sub aspectul oportunității și valabilității ci are caracter individual, fiecare creditor votând sau nu planul în funcție de măsura în acre acesta corespunde sau nu intereselor proprii în procedura insolvenței.
De remarcat în același context și că referitor la opinia exprimată în doctrina și practica judiciară sub aspectul în discuție recurentul a exemplificat făcând referire la lucrări anterioare anului 2006 în care a intrat în vigoare Legea nr.85/2006 sub imperiul căreia s-a derulat în cauză procedura în primă instanță.
În ceea ce privește mențiunile din conținutul planului, referitoare la informațiile prevăzute de lege, planul propus de debitoare nu face în mod concret referirile corespunzătoare la perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul societății; nu indică sursele de finanțare pentru redresarea activității în sine, nefiind indicat nici un contract în măsură să indice certitudinea unor venituri viitoare, în condițiile în care sumele provenind de la asociatul societății sunt alocate pentru plata unora dintre creanțe; nu relevă cererea pieței în raport cu oferta debitorului.
Față de acestea nu se poate reține nici că planul ar conține toate informațiile prevăzute de lege.
Prevederile art.107 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 sunt întrutotul incidente în cauză. Chiar dacă formularea prevederilor respective poate fi interpretată și în sensul că indiferent de neacceptare a planului în baza art.98, procedura trebuie confirmată sub aspectul votului creditorilor și confirmării de către judecătorul sindic și doar dacă nu intervine și confirmarea devin incidente prevederile în discuție, o astfel de interpretare nu este valabilă în concret, deoarece exprimarea votului de către creditori și confirmarea pot interveni ca acte de procedură doar în cazul în care planul este admis (acceptat) aceasta rezultând în mod expres din cuprinsul art.99 alin.1, 2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței recurate, aceasta a fost solicitată până la soluționarea recursului. În condițiile în care soluționarea recursului intervine prin aceeași decizie, cererea de suspendare a executării rămâne practic, fără obiect. De altfel, deși referitor la această cerere cauțiunea a fost stabilită prin încheierea din 27.02.2008 la suma de 2.000 lei, suma consemnată cu acest titlu de către recurentă, conform recipisei -/1, a fost doar de 1.100 lei. De remarcat că suspendarea sentinței atacate include, ca act de procedură, și lipsirea de efecte a notificării deschiderii procedurii.
Față de acestea, reținând că soluția pronunțată prin hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta INTERNAȚIONAL, împotriva sentinței comerciale nr.4452 din data de 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ).), ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, LICHIDATOR, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Aurică Avram
