Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.45/COM.
Ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului comercial d eclarat de către recurentul - - - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI SC SA - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.136/COM/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- ( nr.în format vechi 1250/COM/2005), în contradictoriu cu intimata contestatoare - - cu sediul în C,-, jud.C, intimații intervenienți - STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - P - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C și MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor - cu sediul în B, șos.-, nr.30, sect.1 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud.C, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 31 ianuarie, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Pe calea contestației formulată la data de 12.05.2005 în contradictoriu cu intimata - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei falite SC " - " SA, în dosar nr- (format vechi 1250/COM/2005), contestatoarea a solicitat anularea procedurii de vânzare la licitație a unora dintre bunurile mobile și imobile prevăzute în raportul de evaluare din data de 25.10.2004, desființarea tuturor măsurilor nelegale luate, în cursul procedurii, de către lichidatorul judiciar, în sensul desființării măsurii de evaluare, ca făcând parte din patrimoniul debitoarei, a suprafețelor de plantație de de vie și pomi fructiferi și a produselor vin și derivate din vin.
Prin aceeași contestație, solicită suspendarea executării operațiunilor de vânzare la licitație, în cadrul procedurii falimentului, a bunurilor ce fac obiectul contestației, până la soluționarea acesteia.
Motivând contestația astfel cum a fost precizată, a susținut, în esență, următoarele:
Este titulară a dreptului de folosință asupra suprafeței de 350 ha. de de vie și livadă și deopotrivă, proprietară a bunurilor identificate în Raportul de evaluare sub denumirea de vin ( 634.751 litri) și derivate din vin ( 95.281 litri).
Potrivit HG nr. 300/28.03.2002, terenul agricol în suprafață de 350 ha cu destinația de vii și livezi, proprietate privată a statului, aflat în administrarea ADS, a fost transmis în proprietatea publică a statului, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române -.
Prin HG nr. 842/10.07.2003, s-a prelungit termenul de încheiere a protocolului de predare primire până la 30.11.2003.
In aplicarea prevederilor hotărârilor de guvern, au fost încheiate protocoalele din 12.12.2002 și 18.12.2002 și procesul - verbal din 27.08.2004.
Plantațiile de pe terenul în suprafață de 350 ha. sunt, în virtutea dispozițiilor art. 482, 488 și 489 Cod civil, proprietatea publică a statului și se regăsesc în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române -, neputând face obiectul evaluării și lichidării, în procedura falimentului debitoarei SC " - " SA.
Recolta de struguri a fost obținută de către contestatoare, prin forțe proprii, din exploatarea viei situată pe terenul primit în folosință, conform HG nr. 300/2002.
In concordanță cu drepturile și obligațiile asumate prin Protocolul încheiat la 18.12.2002, contestatoarea a derulat, în anii agricoli 2002 - 2003, 2003 - 2004 precum și în cursul anului 2005, operațiunile necesare unei campanii agricole specifice culturii de de vie.
Drept urmare, în temeiul art. 483 și art. 485 - 486 Cod civil, are calitatea de proprietar al cantității de 634.751 litri de vin și al cantității de 95.281 litri derivate din vin.
In drept, au fost invocate: art.482 - 483; art. 486 Cod civil; art. 488 - 490 Cod civil; art. 492 Cod civil; prevederile Legii nr. 18/1991; art. 28 raportat la art. 25 alin. 2 din Legea nr. 64/1995.
Prin întâmpinare, intimata lichidator judiciar a invocat excepții și a formulat apărări de fond.
La data de 9.06.2005, Ministerul Culturii și Cultelor a formulat cerere de intervenție principală și a solicitat, pe această cale, anularea procedurii de vânzare la licitație a plantațiilor de de vie și pomi fructiferi aflate pe suprafața de 350 ha. teren și desființarea măsurilor nelegale ale lichidatorului judiciar, în sensul anulării măsurii de evaluare a bunurilor arătate mai sus, ca făcând parte din averea debitoarei falite.
A învederat intervenientul că, în executarea prevederilor HG nr. 300/2002 și HG nr. 842 /2003, începând cu data de 12.12.2002, a preluat în administrare terenul agricol devenit proprietate publică a statului, în suprafață de 350 ha.
Totodată, s-a precizat, în cuprinsul cererii de intervenție, că atribuirea în folosința gratuită a Române -, a imobilelor prevăzute in HG nr. 300/2002, a avut în vedere aspectele sociale cuprinse în programul inițiat de, adresat unui număr de circa 400 de persoane fără locuință și venituri, program în baza căruia urma să se înființeze Așezământul Social "S ". din anul 2002, contestatoarea a început să deruleze activități agricole specifice culturilor de de vie și pomi fructiferi, pe terenul preluat prin protocol.
A afirmat intervenientul principal, că Statul Român este proprietarul bunului imobil - teren agricol cu destinația vii și livezi - având drept asupra a tot ce se unește cu acesta, ca accesoriu, în mod și artificial.
S-a mai arătat că plantațiile existente pe teren sunt proprietatea publică a Statului, sunt în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința gratuită a Române -, neputând face obiectul evaluării și vânzării, în cadrul procedurii falimentului SC " - " SA.
Intervenientul a invocat, în drept, art. 482; 486; 488; 489; 490 și 492 Cod civil; Legea nr. 231/1998; art. 28 raportat la art. 25 alin. 2 și art. 26 alin. 2 din Legea nr. 64/1995; art. 49 Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr. 1832/com/13.06.2005, judecătorul sindic a respins excepția de decădere a contestatoarei din dreptul de a formula contestație dedusă din prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 și invocată de către intimata lichidator judiciar.
A fost admisă cererea de suspendare formulată de către contestatoare și s-a dispus suspendarea executării operațiunilor de lichidare a bunurilor ce fac obiectul contestației până la soluționarea acesteia.
Totodată, a fost admisă, în principiu, cererea de intervenție principală formulată de către intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor.
Pentru a pronunța încheierea, judecătorul sindic a arătat că, în reglementarea art. 25 alin. 3 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 64/1995 modificată și completată prin Legea nr. 149/2004, contestația împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului lunar.
Norma art. 25 alin. 2 deschide calea contestației, debitorului persoană fizică, reprezentantului membrilor sau al asociaților/acționarilor, creditorilor, dar și oricărei persoane interesate.
S-a învederat de către instanță că, dacă stabilirea unui termen scurt, înăuntrul căruia poate fi contestată măsura lichidatorului judiciar răspunde cerinței desfășurării cu celeritate a procedurii, nu mai puțin textul art. 25 alin. 3 trebuie aplicat astfel încât să asigure respectarea minimei garanții a exercitării dreptului la contestație.
Față de momentul de început al termenului - reprezentat de depunerea, la dosarul cauzei, a raportului lunar întocmit în condițiile art. 25 alin. 1 și art. 28 - și de împrejurarea că legea nu impune afișarea, la sediul tribunalului, a acestui raport, s-a reținut că termenul de contestație trebuie calculat, pentru persoanele interesate, ce nu sunt părți în dosar, numai de la comunicarea, în orice mod, a măsurilor luate și reflectate în cuprinsul raportului.
In ceea ce privește cererea de suspendare promovată de către contestatoare, instanța a statuat că, întrucât pe calea deschisă de art. 25 alin. 2 și art. 28 din Legea nr. 64/1995, se cercetează legalitatea operațiunilor de lichidare efectuate asupra unor bunuri cu privire la care invocă un drept de proprietate, respectiv un drept de folosință, măsura suspendării executării operațiunilor se impune, până la soluționarea contestației, pe temeiul art. 25 alin. 3.
Admiterea, în principiu, a cererii de intervenție principală, în condițiile art. 50 și art. 52 Cod procedură civilă, a fost motivată de invocarea de către Ministerul Culturii și Cultelor a unui drept propriu de administrare asupra terenului agricol în suprafață de 350 ha, proprietate publică a Statului, precum și asupra plantațiilor existente pe acesta, în egală măsură, de legătura dintre cererea de intervenție și contestație, precum și de formularea intervenției în termenul prescris de lege.
La data de 18.07.2005, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, judecătorul sindic a suspendat judecata contestației și a înaintat dosarul Curții de APEL CONSTANȚA, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 300/2002 modificată și completată prin HG nr. 1029/2002 și HG nr. 842/2003 invocată de către intimata lichidator judiciar.
Judecata contestației a fost reluată la 11.09.2006, ca urmare a soluționării excepției de nelegalitate prin Sentința civilă nr.195/CA/10 martie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.463/CA/2005, de respingere a excepției de nelegalitate a HG nr.300/2002, astfel cum a fost completată și modificată prin HG nr.1029/2002 și nr.892/2003, irevocabilă prin Decizia civilă nr.1678/10 mai 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La termenul de judecată din 23.10.2006, intimata lichidator judiciar a depus precizări asupra excepțiilor pe care înțelege să le invoce.
Astfel, a arătat practicianul că invocă lipsa calității procesuale active a - și excepția de tardivitate a formulării contestației.
In motivarea primei excepții, intimata a afirmat că, prin contestație, invocă beneficiul dreptului său de folosință derivat din dreptul de administrare al Ministerului Culturii și Cultelor.
Prin urmare, în aplicarea art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, titularul dreptului, care este îndreptățit să stea în judecată, este Ministerul Culturii și Cultelor.
Calitatea procesuală activă a contestatoarei nu este deplină ci este condiționată de calitatea Române. Dreptul de folosință s-a instituit în favoarea Române -, deci nu în favoarea exclusivă a contestatoarei.
In privința celei de a doua excepții, intimata a arătat, în esență, următoarele:
- Dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 nu au fost preluate în Legea nr. 85 /2006.
- judecătorul sindic nu poate desființa măsuri adoptate de lichidator, avizate în prealabil de comitetul creditorilor și de care cel dintâi a luat act prin încheieri irevocabile.
- cererea - nu poate fi primită, judecătorul sindic neavând competența de soluționare a acesteia.
- judecătorul sindic a luat act de întocmirea raportului de evaluare, de aprobarea acestuia de către comitetul creditorilor și de alegerea comisiei de licitație și a dat dispoziție lichidatorului să efectueze actele și operațiunile de lichidare în condițiile propuse în raport conform art. 117 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
- judecătorul sindic a fost informat prin raportul practicianului din data de 25.04.2005 despre analiza cererii - în ședința Comitetului creditorilor și despre respingerea acesteia.
- judecătorul sindic a luat act de raport și de procesul - verbal al ședinței Comitetului creditorilor, nesancționând în nici un fel hotărârea comitetului și luând act de aceasta prin încheiere irevocabilă.
- abia la11.06.2005, cu mult peste termenul prevăzut de art. 21 pct. 3 din Legea nr. 85/2006, se înregistrează contestația -.
La termenul de judecată din 29.01.2007, contestatoarea a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor pe temeiul prevederilor art. 57 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin notele scrise depuse la termenul de judecată din 12.03.2007, Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat prin DGFP C, care a dobândit în cauză calitatea de intervenient în interes propriu - a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei.
Acesta a arătat că administrarea terenului aparține Ministerului Culturii și Cultelor, iar folosința - Române -.
Neavând personalitate juridică proprie, nu poate fi reprezentată decât prin Ministerul Culturii și Cultelor.
A susținut intervenientul că, la data emiterii HG nr. 300/2002, terenurile și plantațiile de pomi și de vie se aflau în proprietatea SC " - " SA, fiind incluse în capitalul social al acesteia.
Cum în Hotărârea nr. 300/2002 nu se face referire la plantații, nici în cuprinsul actului normativ, nici în anexă, plantațiile aparțin debitoarei, iar prin preluarea lor fără plată se prejudiciază drepturile creditorilor.
Pe calea concluziilor scrise, alăturat celorlalte excepții, intimata lichidator judiciar a ridicat și excepția inadmisibilității contestației motivată, în esență, de împrejurarea că aceasta nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Prin Sentința civilă nr.136/COM/21.09.2007 Tribunalul Constanța - Secția comercială, respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de intimata -, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC "-" SA și de intervenientul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Prin aceeași hotărâre se dispune respingerea excepției de decădere a contestatoarei din dreptul de a formula contestație și excepția de inadmisibilitate a contestației invocate de intimata lichidator judiciar -, admițându-se în parte, contestația formulată de contestatoarea și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor, cu consecința, anulării măsurilor de lichidare efectuate de lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii falimentului SC " - " SA, în ceea ce privește plantațiile de pomi fructiferi și -de-vie de pe terenul în suprafață de 350 ha. aflat în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române -, precum și în ceea ce privește cantitatea de 634.751 litri de vin și cantitatea de 95.281 litri derivate din vin.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța reține în esență, următoarele:
Referitor la excepțiile deduse judecății:
În respectarea dispozițiilor art.137 alin. 1 Cod procedură civilă ce obligă instanța să se pronunțe mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța de fond reține:
In ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a contestației, instanța reține:
a investit pe judecătorul sindic cu soluționarea contestației la data de 12.05.2005, mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, și a indicat ca temei de drept al acesteia prevederile art. 28 raportat la art. 25 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 (note de ședință - fila 77).
Principiul înscris în art. 1 din Cod civil, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă, este valabil deopotrivă pentru raporturile de drept civil materiale și procesuale.
In virtutea acestui principiu, situațiile juridice ce preced apariția legii noi nu pot fi atinse de ea.
Iar toate actele de procedură efectuate de părți sau de instanță sub imperiul legii vechi vor fi examinate sub raportul validității lor, după dispozițiile acesteia.
Cum, în reglementarea art. 25 alin. 2 și a normei art. 28 din Legea nr. 64/1995 - în vigoare la data introducerii contestației - debitorul persoană fizică, reprezentantul membrilor sau al asociaților/acționarilor, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată aveau deschisă calea contestației împotriva măsurilor luate de administrator sau lichidator - excepția de inadmisibilitate dedusă din dispozițiile Legii nr. 85/2006 apare ca neîntemeiată.
In ceea ce privește incidența acestui din urmă act normativ la momentul soluționării contestației, instanța reține că, în mod neîndoielnic, calea de atac exercitată de contestatoare vizează legalitatea măsurilor lichidatorului, și nu controlul oportunității unor decizii manageriale, încredințat de legiuitor creditorilor, prin organele acestora.
Aceleași considerente expuse mai sus impuneau și examinarea excepției
de decădere a contestatoarei din dreptul de a formula contestație, apreciază instanța, în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acesteia.
Concluzionând, prin încheierea nr.1832/COM/13.06.2005, judecătorul sindic se pronunță asupra acestei excepții, apreciind că, reiterarea ei în raport de noua reglementare a Legii nr. 85/2006, nu poate fi primită.
Atât în motivarea excepției de decădere din dreptul de a formula contestație, cât și a excepției de inadmisibilitate, în precizările depuse la data de 23.10.2006 și ulterior, în concluziile scrise, intimata lichidator judiciar a invocat confirmarea de către judecătorul sindic a actelor și operațiunilor specifice lichidării bunurilor falitei.
În această privință, instanța constată că sunt lipsite de orice fundament afirmațiile intimatei potrivit cărora judecătorul sindic a aprobat măsurile lichidatorului judiciar avizate de comitetul creditorilor, nu a sancționat ori cenzurat hotărârile comitetului și, mai mult, a luat act de ele prin încheieri cu caracter irevocabil.
Depunerea la dosarul cauzei de către practicianul în insolvență a rapoartelor cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, a proceselor verbale ale ședințelor adunării creditorilor, sau comitetului creditorilor, la fiecare termen al procedurii, nu echivalează cu acceptarea expresă ori tacită de către judecătorul sindic a actelor și operațiunilor evidențiate în aceste înscrisuri.
Se reține de către instanță că, o astfel de interpretare ar goli de conținut normele legale care consacră posibilitatea atacării cu contestație a măsurilor practicianului ori care instituie căile de atac, specifice procedurii, împotriva hotărârilor adoptate de adunarea creditorilor sau de comitetul creditorilor, precum și împrejurarea că, este lipsită de suport, în actele și lucrările dosarului având ca obiect aplicarea procedurii falimentului față de debitoarea SC " - " SA, și afirmația intimatei - potrivit căreia judecătorul sindic i-a dat dispoziție să efectueze operațiunile de lichidare în condițiile propuse prin raport, conform prevederilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, referitoare la vânzarea în bloc.
Astfel, la data de20.12.2004, mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, doamna - a cărei calitate a fost preluată, ca efect al reorganizării, de către - - a prezentat judecătorului sindic un raport privind vânzarea în bloc a bunurilor falitei.
Raportul întocmit în condițiile art. 115 din Legea nr. 64 /1995, a fost supus votului adunării creditorilor.
Iar, prin încheierea nr. 934/com/18.03.2005 (fila 58 - Dosar nr. 2957/com/2003 - volumul VI), judecătorul sindic a constatat că raportul privind vânzarea în bloc a bunurilor din patrimoniul falitei nu a fost aprobat de adunarea creditorilor.
În referire la excepția lipsei calității procesual active, instanța de fond reține că, excepția este nefondată și pe cale de consecință se dispune respingerea sa, cu următoarea motivație, în esență:
are legitimare procesuală activă din perspectiva drepturilor afirmate (drept de folosință asupra suprafeței de 350 ha. de de vie și livadă și drept de proprietate asupra produselor vin și derivate din vin) și care se discută, în cadrul contestației de față.
nesocotirea acestor drepturi, în procedura falimentului debitoarei SC " - " SA, aceasta este persoană interesată, căreia legiuitorul îi recunoaște vocație în ceea ce privește atacarea cu contestație a măsurilor practicianului în insolvență.
S-a mai susținut, în motivarea excepției că, neavând personalitate juridică, nu poate fi reprezentată decât prin Ministerul Culturii și Cultelor.
Nici o astfel de apărare care, de altfel, nu vizează legitimarea procesuală activă, ci o altă condiție esențială pentru exercițiul acțiunii - capacitatea procesuală - nu poate fi primită, reține instanța, deoarece:
- în reglementarea art. 5 din Statutul aprobat prin Decretul nr. 233/1949, este parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române;
- iar art. 8 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede că sunt persoane juridice cultele recunoscute și deopotrivă, părțile componente ale cultelor, așa cum sunt menționate în statutele proprii.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că, contestația și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor sunt fondate, în parte, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Hotărârea Guvernului nr. 300/26.03.2002, s-a aprobat transmiterea cu plată a imobilului "Grup Social Culme" din proprietatea SC " - " SA, în proprietatea publică a Statului, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române - (art. 1).
Prin art. 2 al aceluiași act normativ, s-a aprobat transmiterea terenului agricol în suprafață de 350 ha. proprietate privată a statului, din administrarea Agenției Domeniilor Statului, în proprietatea publică a statului, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române -.
Conform art. 3, predarea - primirea imobilului "Grup Social Culme" și a terenului agricol se efectuau pe bază de protocol încheiat în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Hotărârea Guvernului nr. 1029/2002 a modificat și completat articolul 1 al HG nr. 300/2002, în sensul aprobării transmiterii cu plată a imobilului "Grup Social Culme" cu bunurile din dotare, cuprinse în anexa parte integrantă a hotărârii.
Iar prin Hotărârea Guvernului nr. 842/2003, a fost modificat art. 3 al HG nr. 300/2002 și s-a stabilit că predarea - preluarea imobilului "grup Social Culme" și a terenului agricol se fac pe bază de protocol, încheiat până la data de 30.11.2003.
La data de 12.12.2002, în baza prevederilor HG nr. 300/2002, Ministerul Culturii și Cultelor, în calitate de primitor, și Agenția Domeniilor Statului, în calitate de predător, au încheiat Protocolul înregistrat sub nr. 82301/16.12.2002 (9266 /12.12.2002).
S-a stabilit, prin Protocol, că ADS predă, iar Ministerul Culturii și Cultelor preia în administrare un teren agricol în suprafață de 350 ha. situat în orașul, județul C, asupra căruia cel din urmă își va exercita drepturile și obligațiile ce îi revin, în calitate de administrator.
Același Protocol a prevăzut că patrimoniul Agenției Domeniilor Statului se diminuează cu suprafața de teren cu destinație agricolă, iar patrimoniul Ministerului Culturii și Cultelor se mărește corespunzător, cu valoarea primită. Totodată, că Ministerul Culturii și Cultelor poate să posede, să folosească terenul în suprafață de 350 ha. și să dispună de acesta în condițiile HG nr. 300/2002 și că pe întreaga perioadă a administrării, primitorul se obligă să se comporte ca un bun proprietar cu privire la acest teren.
Ulterior, la dat de 18.12.2002, Ministerul Culturii și Cultelor, în calitate de predător și Română - în calitate de primitor, au încheiat Protocolul nr. 9427/18.12.2002 (713/07.03.2003) prin care s-a stabilit că primul predă, iar cea de a doua preia în folosință terenul agricol în suprafață de 350 ha.
S-a stipulat, în conținutul Protocolului din data de 18.12.2002, că Română - își va exercita drepturile și obligațiile ce-i revin în calitate de beneficiar al folosinței, potrivit HG nr. 300/2002, că poate să posede și să folosească acest teren și deopotrivă, că îi revine datoria conservării substanței acestuia.
S-a mai prevăzut că, pentru întreținerea acestui teren în bună stare, Română - trebuie să execute lucrările de întreținere și conservare necesare, ce se vor face din veniturile obținute din folosința acestui teren.
Prin sentința nr. 195/CA/10.03.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins excepția de nelegalitate a HG nr. 300/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr. 1029/2002 și HG nr. 842/2003, invocată de către intimata lichidator judiciar, în cursul litigiului de față.
Împotriva sentinței nr. 195/CA/10.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAa declarat recurs lichidatorul judiciar al debitoarei SC " - " SA, astfel că, prin Decizia nr. 1678/10.05.2006 pronunțată în Dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul lichidatorului judiciar ca nefondat.
Contestația în anulare promovată de intimată împotriva Deciziei nr. 1678/10.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă prin Decizia nr. 2241/26.04.2007 a instanței supreme (Dosar nr-).
În aceste condiții, instanța reține că, includerea în patrimoniul debitoarei falite SC " - " SA a plantațiilor de pomi fructiferi și de de vie de pe terenul în suprafață de 350 ha. și a produselor vin și derivate din vin, dar și inițierea operațiunilor de lichidare au fost efectuate cu nesocotirea regimului juridic al acestor bunuri, astfel cum a fost determinat prin HG nr. 300/2002.
Rezultă, în mod neîndoielnic, din conținutul art. 2 al HG nr. 300/2002, existența unui drept de proprietate publică, aparținând statului, asupra terenului în suprafață de 350 ha. dobândit prin trecerea din proprietatea privată a aceluiași subiect de drept și caracterizat, în virtutea art. 11 din Legea nr. 213/1998, prin inalienabilitate, imprescriptibilitate și insesizabilitate.
Deopotrivă, pentru punerea în valoare și exploatarea terenului, actul normativ enunțat a recunoscut intervenientului principal Ministerul Culturii și Cultelor un drept de administrare, iar Române -, un drept de folosință, cu toate atributele pe care aceste drepturi le presupun.
Același regim juridic este incident, în temeiul normelor art. 482, art. 488 și art. 489 Cod civil, plantațiilor de de vie și pomi fructiferi de pe suprafața de teren de 350 ha.
Protocolul încheiat la data de 12.12.2002 a reprodus, în cuprinsul său, prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998, recunoscând Ministerului Culturii și Cultelor - titular al dreptului de administrare - dreptul de a poseda terenul, de a-l folosi și de a dispune de acesta.
Iar folosința încredințată contestatoarei, în aplicarea art. 17 din Legea nr. 213/1998, i-a permis exercitarea prerogativelor specifice acestui drept, asupra terenului și plantațiilor.
Cum, alăturat posesiei și exploatării, culegerea fructelor în proprietate reprezintă o formă de exercitare a folosinței, contestatoarea justifică și dreptul de proprietate asupra cantităților de 634.751 litri de vin și 95.281 litri derivate din vin.
In raport de considerentele expuse, apărarea intimatei lichidator judiciar potrivit căreia plantațiile de de vie și pomi fructiferi sunt proprietatea falitei SC " - " SA nu poate fi primită, concluzionează instanța.
Totodată, întrucât imobilul "Grup Social Culme" nu a constituit obiectul contestației de față, instanța înlătură și susținerile intervenientului Statul Român
conform cărora, în cauză, nu a fost executată nici o plată către SC " - " SA și nici nu s-a obținut acordul adunării generale a acționarilor pentru trecerea bunului în domeniul public.
În atare condiții, văzând și că titulara contestației și intervenientul principal nu au identificat celelalte acte nelegale ale practicianului, iar operațiunea de evaluare nu se constituie într-o măsură a acestuia din urmă, contestația și cererea de intervenție principală formulată de Ministerul Culturii și Cultelor sunt admise de instanță, în parte.
Astfel, pentru toate considerentele sus-expuse, instanța dispune anularea măsurilor de lichidare efectuate de lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii falimentului SC " - " SA, în ceea ce privește plantațiile de pomi fructiferi și de vie de pe terenul în suprafață de 350 ha. precum și în ceea ce privește cantitățile de 634.751 litri de vin și 95.281 litri derivate din vin.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a formulat recurs intimata -, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC - SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept 304 pct.8, 9 Cod pr.civilă și următoarea motivație, în esență:
Instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece, în conformitate cu disp.Legii nr.15/1991 și HG nr.266/1991 fostul IAS a făcut investiții proprii în sensul plantării unor culturi de de vie și pomi fructiferi, ce au fost înregistrate în capitalul social, pe suprafețe de teren proprietatea statului, situație care poate fi dovedită prin înregistrările în contabilitate a debitoarei.
Se arată că, HG nr.300/2002 nu face decât să predea administrarea asupra terenului deținut de ADS către Ministerul Culturii și Cultelor și folosința către Română -, fără însă a fi urmată de o modificare a structurii capitalului social al SC SA.
Apreciază recurenta că, activele societății nu pot face obiectul vreunui transfer cu plată sau fără plată, fără a fi urmate de o modificare a actelor constitutive și a documentelor contabile ale societății, astfel că, față de dispozițiile cuprinse în art.482 Cod civil, înregistrarea în capitalul social a plantațiilor de de vie și pomi fructiferi este dovada temeinică și legală a proprietății asupra acestor active, iar măsura lichidatorului judiciar de evaluare și vânzare a acestora, precum și culegerea fructelor, este legală.
Recurenta afirmă că, atât timp cât posesia și folosința a aparținut tot timpul SC SA, ea nefăcând obiectul unei predări, culegerea fructelor reprezintă o formă de exercitare a folosinței și astfel, întreaga cantitate de vin și derivate din vin sunt proprietatea societății debitoare, cu atât mai mult cu cât, vinul și derivatele din acesta sunt producția anilor precedenți intrării în faliment a societății debitoare, aferente recoltelor agricole din anii 2002 - 2003, existând pe stoc la data deschiderii procedurii, conform evidențelor contabile ale societății.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, apreciază Curtea:
Prin Hotărârea Guvernului nr. 300/26.03.2002 art.1, s-a aprobat transmiterea cu plată a imobilului "Grup Social Culme" din proprietatea SC " - " SA, în proprietatea publică a Statului, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române -.
Prin art. 2 al aceluiași act normativ, s-a aprobat transmiterea terenului agricol în suprafață de 350 ha. proprietate privată a statului, din administrarea Agenției Domeniilor Statului, în proprietatea publică a statului, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și în folosința Române -.
Conform art. 3, predarea - primirea imobilului "Grup Social Culme" și a terenului agricol se efectuau pe bază de protocol încheiat în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Hotărârea Guvernului nr. 1029/2002 a modificat și completat articolul 1 al HG nr. 300/2002, în sensul aprobării transmiterii cu plată a imobilului "Grup Social Culme" cu bunurile din dotare, cuprinse în anexa parte integrantă a hotărârii.
Iar prin Hotărârea Guvernului nr. 842/2003, a fost modificat art. 3 al HG nr. 300/2002 și s-a stabilit că predarea - preluarea imobilului "grup Social Culme" și a terenului agricol se fac pe bază de protocol, încheiat până la data de 30.11.2003.
În aceste condiții, la data de 12.12.2002 respectând prevederile cuprinse în HG nr.300/2002, Ministerul Culturii și Cultelor, în calitate de primitor și Agenția Domeniilor Statului, au încheiat Protocolul înregistrat sub nr.82301/16.12.2002 (9266/12.12.2002), prin care ADS predă, iar Ministerul Culturii și Cultelor preia în administrare un teren agricol în suprafață de 350 ha, situat în orașul, județ
Se statuează prin același protocol că, patrimoniul ADS se diminuează cu suprafața de teren cu destinație agricolă, iar patrimoniul Ministerului Culturii și Cultelor se mărește corespunzător, cu valoarea primită, putând să posede, să folosească terenul și să dispună de acesta în condițiile HG nr.300/2002, pe întreaga perioadă a administrării, urmând totodată să se comporte ca un bun proprietar cu privire la acest teren.
Situația creată face ca, la data de 18.12.2002 Ministerul Culturii și Cultelor în calitate de predător și Română - în calitate de primitor să perfecteze Protocolul înregistrat sub nr.9427/18.12.2002 (713/07.03.2002) prin care s-a stabilit că, primul predă iar cel de-al doilea preia în folosință terenul agricol, urmând ca Română - să-și exercite drepturile și obligațiile ce-i revin în calitate de beneficiar al folosinței, potrivit HG nr.300/2002, putând să posede și să folosească acest teren, cu mențiunea obligației conservării substanței sale.
Prin cel din urmă protocol, s-a prevăzut că, pentru întreținerea terenului în bună stare primitorul trebuie să execute lucrări de întreținere și conservare ce vor fi efectuate din veniturile obținute din folosința terenului.
Deoarece la data de 06.06.2005 lichidatorul judiciar a invocat excepția de nelegalitate a HG nr.300/2002 astfel cum a fost completată și modificată prin HG 1029/2002 și nr.842/2003, prin sentința nr. 195/CA/10.03.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins excepția de nelegalitate a HG nr. 300/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr. 1029/2002 și HG nr. 842/2003, invocată de către intimata lichidator judiciar, în cursul litigiului de față.
Împotriva sentinței nr. 195/CA/10.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAa declarat recurs lichidatorul judiciar al debitoarei SC " - " SA, astfel că, prin Decizia nr. 1678/10.05.2006 pronunțată în Dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul lichidatorului judiciar ca nefondat.
Contestația în anulare promovată de intimată împotriva Deciziei nr. 1678/10.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă prin Decizia nr. 2241/26.04.2007 a instanței supreme (Dosar nr-).
În raport de cele sus-menționate, Curtea reține că, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat asupra includerii în patrimoniul debitoarei falite SC SA a plantațiilor de pomi fructiferi și de vie de pe terenul în suprafață de 350 ha și a produselor vin și derivate de vin, precum și inițierea operațiunilor de lichidare ca fiind efectuate cu nesocotirea regimului juridic al acestor bunuri, astfel cum a fost determinat prin HG nr.300/2002.
Este de necontestat, față de conținutul art.2 din HG nr.300/2002 existența unui drept de proprietate publică, aparținând statului, asupra terenului în suprafață de 350 ha, dobândit prin trecerea din proprietatea privată a aceluiași subiect de drept și caracterizat, în virtutea art.11 din Legea nr.213/1998, prin inalienabilitate, imprescriptibilitate și insesizabilitate.
Pentru punerea în valoare și exploatarea terenului, actul normativ enunțat a recunoscut intervenientului Ministerul Culturii și Cultelor un drept de administrare, iar Române -, un drept de folosință, cu toate atributele pe care toate aceste drepturi le presupun, astfel că, același regim juridic este incident, în temeiul art.482, art.488 cu referire la art.489 Cod civil, plantațiilor de de vie și pomi fructiferi de pe suprafața de teren litigioasă.
Se va reține că, Protocolul încheiat la data de 12.12.2002 între ADS în calitate de predător și Ministerul Culturii și Cultelor în calitate de primitor, a avut la bază HG nr.300/2002, reproducând, în cuprinsul său dispozițiile art.12 din Legea nr.213/1998 și astfel, recunoscând Ministerului Culturii și Cultelor - titular al dreptului de administrare - dreptul de a poseda terenul, de a-l folosi și de a dispune de acesta.
Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea apreciază în sensul că, susținerile făcute de recurentă referitoare la darea în folosință către fostul IAS a acestui teren și investițiile proprii efectuate sunt irelevante, în raport cu împrejurarea că, plantațiile de de vie și pomi fructiferi nu sunt proprietatea falitei SC SA, atât timp cât, statul a avut un drept de proprietate publică asupra terenului în suprafață de 350 ha, dobândit prin trecerea din proprietatea privată a aceluiași subiect de drept și caracterizat, astfel cum sus s-a reținut, în virtutea art.11 din Legea nr.213/1998.
În aceste condiții, nu poate fi primită nici apărarea recurentei referitoare la modificarea structurii capitalului social și deținerea în prezent de către societatea falită SC - SA a "proprietății asupra plantațiilor de de vie și pomi fructiferi", știut fiind că, posesia se poate pierde chiar și fără voința posesorului, titularul putând transfera lucrul în posesia altei persoanei prin propria sa voință.
Sunt de neprimit susținerile recurentei referitoare la "culegerea fructelor reprezintă o formă de exercitare a folosinței", aspect interpretat ca având legătură cu cantitatea de vin și derivate din vin ce ar fi "proprietatea societății debitoare", în raport cu dispozițiile art.488 cod civil cu referire la art.482 Cod civil, știut fiind că, în doctrină se precizează că dobândirea fructelor este o consecință firească a dreptului de proprietate.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat și în baza art.274 Cod pr.civilă obligă recurenta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei Română -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul comercial d eclarat de către recurentul - - - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI SC SA - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.136/COM/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- ( nr.în format vechi 1250/COM/2005), în contradictoriu cu intimata contestatoare - - cu sediul în C,-, jud.C, intimații intervenienți - STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - P - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR - cu sediul în B, șos.-, nr.30, sect.1 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei Română -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.01.2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:
Red.dec.jud./15.02.2008
Dact.Sz - 2 ex/15.02.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
