Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 453/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.453/R-
Ședința publică din 18 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- - - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - judecător
-- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.68/F din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL cu sediul în Câmpulung,-, -0,.A,.17, jud. și lichidatorul judiciar domiciliat în Pitești,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta creditoare reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentei creditoare precizează că nu are de formulat alte cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta creditoare A, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, casarea sentinței tribunalului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea procedurii insolvenței în vederea acoperirii integrale a creanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 18.-, creditoarea DGFP Aac hemat în judecată pe debitoarea SC " " SRL Câmpulung, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună declanșarea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 R pentru recuperarea creanței sale de 31.957 lei RON.
În motivarea cererii, s-a arătat că deține împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă constând în obligații bugetare, de la a căror scadență a trecut mai mult de 30 de zile, astfel că sunt îndeplinite cerințele actului normativ sus-menționat.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr.545/F/17.10.2006 a admis cererea creditoarei DGFP A și, în temeiul art.33 alin.6 din lege, a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei, a desemnat lichidator judiciar provizoriu, cu atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, a dispus notificarea hotărârii luate și termen pentru îndeplinirea celorlalte operațiuni ale lichidării, la 9.01.2007.
Astfel, s-a reținut că solicitarea creditoarei este justificată și că debitoarea nu a contestat situația prezentată de creditoare, precum și că debitoarea se află deja sub incidența art.30 din Legea nr.359/2004 - pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare.
La data de 13.12.2006, s-a depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la apariția stării de insolvență (59 - 60), iar la data de 8.01.2007, tabelul definitiv al creanțelor, afișat la ușa instanței.
Prin sentința nr.1011/F/30.10.2007, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, pentru acoperirea pasivului de 33.516 lei.
Ulterior, același tribunal - judecător sindic - prin sentința nr.68/F/22.01.2008, a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC " " SRL, în temeiul art.131 din lege, radierea societății din registrul comerțului, descărcarea de orice îndatoriri și responsabilități a lichidatorului, precum și notificarea hotărârii luate, iar în temeiul art.136 alin.6 Cod pr.fiscală a dispus înmânarea creditorului fiscal a titlului executoriu asupra administratorilor statutari, în vederea executării silite.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond - judecător sindic - a reținut că, din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, a rezultat că sediul social al debitoarei nu mai corespunde cu cel înscris la Registrul Comerțului, administratorii sociali nu au putut fi contactați, iar la organul fiscal s-au găsit puține documente contabile în ceea ce privește pe debitoare.
La data de 15.05.2007, administratora a dat o declarație în care a precizat că starea de insolvență s-a datorat încasărilor scăzute, ceea ce a determinat imposibilitatea achitării datoriilor și că cel de-al doilea administrator este plecat din țară.
S-a mai reținut că, în absența bunurilor în patrimoniul debitoarei, a fost inițiată acțiunea în răspundere, admisă prin sentința nr.1011/F/30.10.2007, a cărei punere în executare a fost înmânată a fi executată de către creditorul fiscal, potrivit Codului d e procedură fiscală.
De asemenea, potrivit adresei nr.60022/9.01.2008 emisă de Primăria Municipiului R de Vede, nici unul dintre administratori nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile impozabile.
Ca atare, s-a apreciat drept justificată propunerea lichidatorului de a se face aplicația dispozițiilor art.131 din lege.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către DGFP A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, s-a dispus închiderea procedurii, fără a se ține cont de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu ce este de aplicare generală și vizează toate stadiile procedurale, în acord cu dispozițiile art.2 din lege, în sensul că scopul procedurii este plata pasivului debitorului în insolvență;
- în cauza de față, au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanțele;
- de asemenea, au fost încălcate dispozițiile art.4(4) din lege, prin aceea că nu s-au utilizat sumele de bani din fondul de lichidare constituit la Registrul Comerțului, pentru continuarea procedurii și recuperarea creanțelor.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și continuarea procedurii falimentului debitoarei.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la primul motiv de recurs, într-adevăr scopul procedurii, așa cum este el exprimat în termenii art.2 din lege este plata pasivului debitorului în insolvență, pentru acoperirea integrală a creanțelor înregistrate.
Principiul maximizării valorii averii debitoarei, deși, nu este consacrat explicit în actul normativ ce reglementează procedura falimentului se poate deduce din textele ce prevăd acțiunile în anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, a operațiunilor încheiate în dauna creditorilor, dar și acțiunile în antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere.
Or, în speță, din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar și celelalte înscrisuri aflate la dosar, nu s-au putut identifica bunuri deținute de către debitoare din a căror valorificare să se poată acoperi creanțele.
De asemenea, nu s-au găsit indicii care să argumenteze inițierea de acțiuni în anulare, având în vedere că la data deschiderii procedurii, debitoarea se afla, deja, sub incidența Legii nr.359/2004, astfel că nu se poate reține nerespectarea atribuțiilor date de lege lichidatorului judiciar și judecătorului sindic în procedura falimentului.
De subliniat că, împotriva foștilor administratori statutari, a fost inițiată acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, cererea fiind admisă, însă, executarea acesteia n-a putut fi finalizată, întrucât nici în patrimoniul pârâților nu s-au găsit bunuri sau sume de bani din a căror valorificare să poată fi acoperit pasivul.
Ca atare, judecătorul sindic a încuviințat înmânarea titlului executoriu către executorul fiscal, pentru a se realiza executarea în condițiile art.136 alin6 Cod pr.fiscală.
Prin urmare, nerealizarea scopului declanșării acestei proceduri în cauza de față, nu poate fi imputată nici lichidatorului și nici judecătorului sindic, care în absența oricăror bunuri și a refuzului creditorilor de a avansa sumele necesare continuării procedurii, în mod corect, au aplicat dispozițiile art.131 din lege.
Deși, recurenta critică încălcarea drepturilor sale, nu precizează în ce constau actele și faptele prin care s-au adus atingere intereselor sale.
În sfârșit, nici ultima critică, nu poate fi primită, deoarece destinația fondului de lichidare constituit la Oficiul Registrului Comerțului, este cu totul alta decât cea invocată de recurentă.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea sentinței atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud. A, împotriva sentinței nr.68/F din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL cu sediul în Câmpulung,-, -0,.A,.17, jud. și lichidatorul judiciar domiciliat în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/9.05.2008.
Jud.sindic
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Corina Georgeta Nuță, Dumitru
