Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/R/COM
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - "" SRL împotriva sentinței civile nr. 184/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - "GRUP CONS" SRL T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă - administrator pentru debitoarea intimată, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul debitoarei intimate depune la dosar sentința civilă nr. 702/08.11.2007 a Tribunalului Timiș prin care dovedește că debitoarea intimată este în procedura insolvenței ce a fost declanșată la cererea unei alte creditoare, și arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la recursul de față.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 184 din 23.05.2007 judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timișa respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - Cons SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, creditoarea - SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, față de debitoarea - Cons SRL T, arătând că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 141.805,56 lei, reprezentând contravaloare marfă, cheltuieli de executare silită și diferență inflație, calculată de la data scadenței.
În dovedirea cererii sale, creditoarea a depus la dosar copii după biletele la ordin emise, încheierile de investire cu formulă executorie, proces-verbal de constatare încheiat la data de 19.12.2006 de și adresa emisă de T nr. 35587/05.12.2006.
Debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care arată că nu se află în incapacitate de plată, că societatea a încheiat contracte de execuție și furnizare materiale de construcție, că în acest an fluxul său financiar este pozitiv și s-a început plata datoriilor scadente către bugetul de stat, urmând ca din profitul ce se va realiza să fie achitată și creanța creditoarei - SRL, în următoarele 6 luni.
Analizând cererea formulată prin prisma susținerilor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente, judecătorul sindic a constatat că nu se poate reține starea de insolvență a debitoarei chemate în judecată câtă vreme aceasta are în derulare noi convenții prin care își îndeplinește obiectul de activitate, efectuează plăți și face încasări, astfel că în cauză nu mai există, astfel cum pretinde textul de lege invocat de creditoare, o insuficiență a fondurilor bănești necesare plății datoriilor exigibile.
Așa fiind, constatând că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 1 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a respins cererea creditoarei de aplicare a procedurii insolvenței față de debitoare.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea - SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivare se arată că prima instanță a respins greșit cererea creditoarei motivând că debitoarea nu s-ar afla în insolvență câtă vreme aceasta are în derulare convenții prin care își îndeplinește obiectul de activitate, precum și faptul că a început să achite parțial datoriile scadente.
O astfel de motivare nu poate fi reținută ca pertinentă atâta timp cât debitoarea are datorii în sumă de 141.805,56 lei față de societatea creditoare și nu a mai achitat nici o sumă de luni de zile, creditoarea recurentă nereușind recuperarea debitului nici pe calea executării silite datorită lipsei de bunuri valorificabile. Este irelevant faptul că debitoarea afirmă că a început să achite o parte din datorii, câtă vreme față de creditoarea recurentă aceasta nu a achitat nici un leu de la înregistrarea cererii și nici anterior pe o durată de câteva luni.
Art. 31 din Legea 85/2006 dă dreptul oricărui creditor să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor prezumat în insolvență, iar art. 3 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Mai mult, în cazul debitorului de față, dovezile conduc la concluzia că acesta se află într-o vădită stare de insolvență întrucât nu a plătit datoria scadentă un interval mai mare de 30 de zile și de asemenea starea de insolvență a acestuia este și iminentă întrucât se poate observa că debitorul nu poate plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile. Această stare de insolvență rezultă din faptul că debitorul nu are capacitatea de a achita datoriile scadente, începând să achite doar o parte din ele și în nici un caz din cele pentru care a fost acționat în instanță.
Mai mult, în cazul în care debitorul ar fi dorit să conteste starea de insolvență în care se află, trebuia să formuleze o contestație în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii introductive (conform art.33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006), însă aceasta nu a înțeles să introducă o asemenea contestație.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece societatea își desfășoară activitatea în mod curent, având noi contracte în derulare și efectuând plăți către creditori și către bugetul de stat.
Debitoarea intimată arată că a anexat și în prima instanță dovada plăților efectuate și a situației financiare în redresare, anexând în completarea probatoriului alte plăți făcute către bugetul de stat și creditori, precizând că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.1 din Legea 85/2006.
Intimata precizează că plățile efectuate către diverși creditori se face prin poprire pe cont, ea neavând posibilitatea de a plăti preferențial alți creditori înaintea bugetului de stat.
De asemenea, precizează că din 92.305,30 RON datorați bugetului de stat, a achitat 72.407,77 RON, urmând a fi achitat până la sfârșitul anului și acest debit iar după lichidarea acestora datorii, înțelege să plătească și creditorului - SRL sumele datorate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 coroborat cu art.3 pct.1 și 6 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului, este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitorului.
Critica recurentei referitoare la faptul că instanța a reținut greșit că debitoarea nu se află în insolvență este justificată. Materialul probator administrat în cauză confirmă că recurenta este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile față de debitoare care depășește valoarea prag. Cu înscrisurile depuse creditoarea dovedește certitudinea creanței, aceasta având o existență neîndoielnică ce rezultă din biletele de ordin și procesul-verbal de constatare din 19.12.2006 încheiat de BEJ, creanța este lichidă, câtimea ei fiind determinată, iar termenul de plată a expirat. De asemenea neplata la scadență este consecința stării de insolvență a debitoarei având în vedere insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Curtea mai constată, că deși debitoarea a solicitat termen pentru a proba stingerea creanței prin plată, aceasta nu s-a conformat, nefiind în măsură să dovedească că nu se află în încetare de plăți, cu atât mai mult cu cât împotriva debitoarei a fost deschisă procedura insolvenței la cererea altui creditor, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 702/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Față de cele de mai sus, recursul declarat de creditoare apare ca fondat, urmând a fi admis în conformitate cu prevederile art. 304 pct.9 și art. 312 alin. 1-3.proc.civ.
În consecință, modifică hotărârea atacată în sensul că admite cererea de declanșare a procedurii insolvenței și trimite cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii.
Față de caracterul colectiv al procedurii, judecătorul sindic urmează să țină seama și de efectele pe care le produce sentința civilă nr. 702/08.11.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea - "" SRL împotriva sentinței civile nr. 184/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite cererea de declanșare a procedurii insolvenței și trimitea cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./22.02.2008
Dact. /26.02.2008/2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Magdalena
