Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 508
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Mircea
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 2264/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar - SRL A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarele recurente, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2264/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar A și, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL A, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a întocmit raportul final de lichidare, care nu a fost contestat, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosar.
Judecătorul sindic a mai constatat că anterior a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus societatea debitoare la starea de insolvență și că, punându-se în discuția creditorilor oportunitatea de formulare a unei acțiuni de atragere a răspunderii organelor de conducere ale societății, creditorii nu au putut să ia o hotărâre în acest sens, fiind indeciși, toate aceste date fiind consemnate în procesul verbal al adunării Creditorilor de la fila 517 dosar, cât și în raportul lichidatorului judiciar și încheierea de ședință din data de 16.06.2008, prin această încheiere judecătorul sindic acordând creditorilor termen pentru a se decide cu privire la oportunitatea formulării cererii în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. Cu toate acestea, creditorii nu au formulat o poziție fermă cu privire la acțiunea în baza disp. art. 138 din Legea insolvenței și nu au formulat, în termen legal, obiecțiuni cu privire la raportul final.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună în condițiile dispozițiilor art. 304, pct. 9.proc.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SRL le are de achitat creditorilor.
În motivare, se arată că, în fapt, prin sentința atacată, Tribunalul Arada admis propunerea de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei.
În susținerea hotărârii pronunțate, instanța de fond a apreciat că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt bunuri valorificabile, fondurile obținute din vânzarea celor existente fiind distribuite.
De asemenea, judecătorul sindic a arătat că această măsură se impune și datorită faptului că, față de aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii debitoarei nu au putut formula o poziție fermă.
Consideră că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecații în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, pentru următoarele considerente:
AVAS a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei cu suma de 250,27 lei, reprezentând creanța datorată de debitoare CAS A, sumă care nu a fost achitată.
Este adevărat că suma solicitată este mică în comparație cu creanțele deținute de ceilalți creditori, însă, în vederea recuperării acesteia, AVAS a subliniat necesitatea aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În acest sens, s-a arătat că, pornind de la însăși izvorul creanței AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, se constată că o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
Astfel, lichidatorul judiciar avea datoria de a caută modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la aspectul mai sus prezentat.
În acest sens, opinează că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în"examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă",această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul R, reprezentat în cauză de față prin, a suferit un prejudiciu"a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Pe cale de consecință, solicită instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SRL le are de achitat creditorilor.
Prin recursul său, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul continuării procedurii insolvenței.
În drept, recurenta își întemeiază recursul pe disp. art. 304 pct. 9 coroborat cu disp. art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și pe disp. art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140, precum și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În motivare, se arată că Tribunalul Arada pronunțat o soluție nelegală, sentința pronunțată fiind neîntemeiată.
Conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006:"O procedură de faliment va fi închisa atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța, o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora."
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate mai sus, creditoarea consideră că nu suntem în situația prevăzuta de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare.
De asemenea, consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul " " SRL.
Mai mult, prin sentința atacată, judecătorul sindic a reținut în mod incorect faptul că în ceea ce privește oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii administratorilor, creditorii ar fi fost indeciși. Se poate observa din lecturarea Procesului verbal întocmit cu ocazia întrunirii comitetului creditorilor - " " SRL din 23.05.2008, că reprezentantul a solicitat formularea unei cereri de atragere a răspunderii de către lichidatorul judiciar, așa cum prevedere art. 138 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, creditoarea ANAF - A, prin adresa nr. 18602/13.06.2008, a solicitat formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator având în vedere că acesta nu a depus actele contabile ale societății, tocmai pentru a se stabili dacă sunt motive de atragere a răspunderii.
Având în vedere faptul ca instanța a dispus închiderea procedurii falimentului, conform art. 132 din Legea nr. 85/2006, consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței civile atacate în sensul continuării procedurii insolvenței.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, cele două recursuri urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea DGFP A, Curtea constată că sunt vădit nefondate criticile prin care se invocă faptul că nu sunt incidente, în speță, disp. art. 132 din legea 85/2006.
Curtea reține că lichidatorul judiciar a inventariat toate bunurile debitoarei - SRL și le-a valorificat, iar sumele obținute le-a distribuit, conform planului de distribuție.
Ca urmare a valorificării tuturor elementelor de activ și a distribuirii sumelor rezultate, lichidatorul judiciar a procedat conform art. 129 și art. 132, alin. 2 din Legea 85/2008, texte de lege care reglementează tocmai această ipoteză.
Criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Legea 85/2006 reglementează expres persoanele care pot promova o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat, în raportul final (filele 553-561 din dosarul de fond), că nu este oportună formularea unei acțiuni pentru antrenarea răspunderii fostelor organe de conducere ale societății falite, iar, pe de altă parte, membrii comitetului creditorilor nu s-au putut pune de acord în sensul formulării unei cereri de autorizare (a se vedea procesul verbal al ședinței comitetului-fila 518 din dosarul de fond).
Atâta timp cât comitetul creditorilor nu a hotărât, în ansamblul său, conform art. 17, alin. 4 din Legea 85/2006, cu majoritate simplă, formularea cererii de autorizare, poziția unui singur membru (creditoarea DGFP A) în sens contrar, nu are nicio relevanță.
În aceste condiții, nu se pot aduce critici sentinței atacate, din perspectiva dispozițiilor ce reglementează antrenarea răspunderii.
De asemenea, nu există nicio legătură între soluția de închidere a procedurii conform art. 132 din Legea 85/2006 și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006, astfel că formularea unei plângeri penale pentru săvârșirea acestei infracțiuni nu poate influența aplicarea art. 132 din lege.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Astfel, această creditoare critică faptul că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile pentru găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor stopate la sursă de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Curtea constată însă că lichidatorul judiciar a întocmit raportul cu privire la cauzele insolvenței, raport pe care l-a depus la dosarul cauzei la data de 16.06.2008, iar prin acest raport arată că nu a identificat persoane cărora să le fie imputabilă ajungerea în insolvență și nu a identificat nici elemente de natură să conducă la formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În aceste condiții, se poate aprecia că lichidatorul judiciar a analizat atât contextul general în care a survenit starea de insolvență, cât și cauzele acestei stări.
Este adevărat, astfel cum susține creditoarea AVAS, că lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pentru că acesta este tocmai scopul procedurii insolvenței, însă recuperarea se face fie din lichidarea averii debitoarei, fie din sumele obținute în urma antrenării răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În speță, lichidatorul judiciar a apreciat că nu sunt elemente pentru antrenarea răspunderii, conform art. 138 din Legea 85/2006, el fiind singurul în măsură să facă aceste aprecieri.
Mai mult, comitetul creditorilor, întrunit în ședință, a apreciat că nu sunt suficiente elemente pentru a se recurge la antrenarea răspunderii.
În ceea ce privește elementele de activ, după cum se poate desprinde din raportul final, lichidatorul judiciar a întreprins toate diligențele în scopul identificării și valorificării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 2264/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - - - - -
GREFIER,
Red../24.04.2009
Dact. /24.04.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Mircea
