Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 613/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 406/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.613
Ședința publică de la 13.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.275/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recursul este netimbrat, recurenta fiind citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 275 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic în baza dispozițiilor articolului 33 alineat 5 din Legea nr.85/2006 a respins ca nefondată cererea creditorului - SRL în contradictoriu cu debitoarea - SRL, reținând în esență faptul că reclamanta nu a anexat documentele justificative ale creanței în sumă de 20.638,74 lei și că angajamentul de plată semnat de în calitate de administrator al debitoarei în lipsa recunoașterii dreptului creditoarei de către debitoare nu poate întrerupe termenul de prescripție.
Împotriva acestei sentințe comerciale, creditoarea, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 Legea nr.85/2006 a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a a Comercială la data de 13.02.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta-creditoare consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond în mod greșit a interpretat materialul probator administrat în sensul că nu a acordat valoarea juridică care se impunea actului juridic intitulat "angajament de plată" prin care debitoarea a recunoscut debitul restant și și-a asumat obligația de a-l achita.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate prin care a fost respinsă cererea de declanșare a procedurii insolvenței (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă).
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și conform dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Dispozițiile articolului 31 alineat 1 și alineat 2 din Legea nr.85/2006 reglementează condițiile pe care cererile creditorilor trebuie să le îndeplinească pentru declanșarea procedurii insolvenței și principalele mențiuni pe care aceasta trebuie să le conțină.
Din analiza textului rezultă că, pentru promovarea cererii creditorilor, sunt necesare două condiții.
Prima se referă la faptul că titularul cererii trebuie să aibă calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, iar cea de-a doua la faptul că debitorul împotriva căruia este formulată cererea, să se afle în stare de insolvență prezumată.
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este acela a cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile (articolul 3 punctul6 din Legea nr.85/2006).
Potrivit dispozițiilor articolului 379 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acre, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă, atunci când câtimea ei este determinată și exigibilă când a ajuns la scadență.
Condițiile creanțelor de a fi certe, lichide și exigibile trebuie a fi întrunite în momentul depunerii cererii introductive și nu ulterior acestei date.
Ca orice cerere de chemare în judecată, cererea introductivă a creditorilor trebuie să indice și să fie însoțită de mijloacele de probă a creanței pe care o solicită (articolul 31 alineat 2 din Legea nr.85/2006).
Creditorul are obligația, în acest sens, de a pune odată cu cererea de chemare în judecată și înscrisurile justificative ale creanței, precum și actele de constituire a garanțiilor.
Analizând prin prisma acestor dispoziții legale imperative, înscrisurile de care recurenta-creditoare a înțeles să se folosească în dovedirea creanței sale, Curtea constată că aceasta nu a reușit să dovedească existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 20.638,74 împotriva debitoarei; facturi fiscale invocate, respectiv nr. -/2.12.2004, nr. -/2.12.2004 și -/2.12.2004în valoare totală de 24.638,74 lei,angajamentul de plată semnatdepentru suma de 228.737.402 lei(filele 3, 28) șicare se referă la alte facturi fiscaledecât cele menționate, sauprocesul verbal încheiatla30.06.2006între intimata - debitoare și- ROMANIA SRL(fila 11) prin care debitorul recunoaștecreanța - în cuantum de 21.638,74 lei, nereușind să confere nereușind să confere creanței recurentei caracterul cert și nici creditoarei calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
În această situație, judecătorul - sindic în mod corect, constatând faptul că recurenta - creditoare nu a anexat nici o dovadă a existenței creanței sale, limitându-se doar la atașarea balanței analitice a contului pe luna octombrie 2008 (fila 23) și a unor înscrisuri contradictorii care se referă la cu totul alte sume decât creanța pretinsă, a respins ca nefondată cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenței în temeiul dispozițiilor articolului 33 alineat 5 din Legea nr.85/2006.
În acest context, susținerea recurentei potrivit căreia certitudinea creanței rezultă din angajamentul de plată al administratorului societății debitoare, nu poate fi primită, deoarece așa cum s-a arătat, a recunoscut existența unui debit mai mare decât cel pretins de către recurenta și care rezultă din alte facturi fiscale decât cele prezentate de creditoare în susținerea cererii de chemare în judecată, aspect menit a conduce la concluzia că recunoașterea privea o altă creanță decât cea pretinsă de - SRL.
În consecință, având în vedere toate aceste argumente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolului 304 punctul 9 și articolul 3041Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.275/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
29.04.3009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
