Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.62
Ședința Publică de la 18.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta debitoare SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3354 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL prin administrator judiciar ȘI ASOCIAȚII și intimata intervenientă SC COM SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.01.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.01.2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 3354/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă contestația formulată de debitoarea și a fost admisă cererea formulată de creditorul având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului În baza art. 33 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului și s-au luat celelalte măsuri prevăzute de lege, inclusiv numirea administratorului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere cererea înregistrată la această instanță la data de 06.02.2009, cerere prin care creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, motivat de faptul că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 14.970,34 lei.
La data de 19.03.2009, creditoarea și-a completat cererea în sensul că a precizat creanța ca fiind formată și din suma de 557,11 lei reprezentând penalități de întârziere conform facturii fiscale nr. 51256/17.03.2009.
Debitorul a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, solicitând respingerea ei ca neîntemeiată, pentru motivul că nu datorează această sumă creditoarei, singurul aparat pe care l-a cumpărat fiind achitat integral, în speță fiind vorba despre un aparat de radiografie dentară. Ulterior, acesta și-a completat contestația, invocând excepția lipsei calității de reprezentant a directorului general, cu motivarea că se află în procedura insolvenței, iar administrator judiciar este și Asociații A mai arătat că nu este certă creanța pretinsă, deoarece unele facturi, cum sunt factura nr. 891/26.06.2007 în sumă de 6080 lei, factura nr. 30178/19.08.2008 nu i-au fost comunicate. De asemenea, a susținut că nu se află în stare de insolvență, aspect care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv efectuează plăți către societăți de leasing, bănci și furnizori de servicii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că creditoarea deține împotriva debitorului o creanță în cuantum de 14.970,4 lei, sumă ce rezultă din însușii actul de creanță și facturile fiscale emise de debitor și din plata parțială făcută de debitoare.
Ca atare, instanța a respins ca neîntemeiată contestația debitorului având în vedere mărfurile livrate către debitoare și plata parțială efectuată de aceasta, care se poate interpreta ca o recunoaștere a contravalorii facturilor emise.
Constatând îndeplinite cerințele legale, instanța a admis cererea creditoarei în baza art. 33 alin. 4 din lege și a deschis procedura împotriva debitoarei.
Împotriva sentinței comerciale nr. 3354/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs recurenta debitoare
Acesta a criticat hotărârea atacată invocând următoarele motive de recurs:
1) S-a încălcat art. 32 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât nu este în stare de insolvență, fiind o societate comercială care înregistrează profit în fiecare an.
2) S-a încălcat art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât la data pronunțării hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii insolvenței, adică la 11.06.2009. creditoarea avea o creanță în sumă de 9290,34 lei. Debitoarea efectuase următoarele plăți: în data de 18.03.2009 s-a plătit suma de 1500 lei conform chitanței nr. -/18.03.2009, în data de 05.06.2009 s-a efectuat plata sumei de 4000 lei conform ordinului de plată nr. 1/05.06.2009.
3) Recurenta debitoare contestă pretinsa creanță în sumă de 14.970,34 lei invocată de intimata creditoare O parte din facturile enumerate în cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu i-au fost comunicate niciodată și nu-și însușește la plată sumele pretinse de creditoare, întrucât nu i-a fost livrată marfa în baza acestor facturi. Creditoarea nu a depus la dosarul nr- nici o factură.
4) S-a încălcat art. 52 alin.1 coroborat cu art. 52 alin. 3.pr.civ. întrucât cererea de intervenție în interes propriu depusă de în dosarul nr- nu i-a fost comunicată niciodată pentru a-și putea formula apărările.
5) S-au încălcat art. 31 coroborat cu art. 3 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, deoarece pretinsa creanță este de numai 9290,34 lei, nu are caracter cert, lichid și exigibil și este inferioară pragului de 10.000 lei, iar recurenta debitoare nu este în stare de insolvență, ci este o firmă care înregistrează profit.
Prin cererea depusă la data de 06.11.2009 s-a invocat de către recurentă excepția netimbrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. și ale art. 3041.pr.civ. se constată că este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse.
Excepția netimbrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu este întemeiată, deoarece a timbrat această cerere potrivit ordinului de plată nr. 166/17.03.2009, plata fiind făcută online, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cuantumul creanței solicitate, se constată că, prin cererea de deschidere a procedurii s-a cerut debitul în sumă de 14970,34 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată, iar ulterior s-a completat cererea și cu suma de 577,11 lei, reprezentând penalități de întârziere. Această ultimă completare a cererii nu a fost avută în vedere de către judecătorul sindic la pronunțarea hotărârii recurate. După formularea cererii introductive, debitoarea a efectuat două plăți, respectiv 1500 lei la data de 18.03.2009, conform chitanței de plată nr. - și respectiv 4000 lei la data de 05.06.2009, așa cum rezultă din nr. 1 și din extrasul de cont depus la dosar.
Dacă se ia în considerare și suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, soldul rămas neachitat este de 10.047,34 lei.
Potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, "valoare prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON)".
Reiese că valoarea prag a creanței trebuie îndeplinită la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, astfel că nu au relevanță plățile invocate. În cauză, această condiție este îndeplinită la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Debitoarea a contestat o parte din debit, precizând că facturile nr. 891/26.06.2007 în sumă de 6080 lei și nr. 30178/19.08.2008 în sumă de 446,10 lei nu i-au fost comunicate, iar marfa înscrisă în acestea nu i-a fost livrată niciodată.
În primul rând, intimata creditoare nu a depus la dosar toate facturile invocate și din care rezultă creanța solicitată de aceasta. Totodată, cu privire la facturile depuse nu s-a făcut dovada că au fost acceptate la plată conform art. 46.com. iar o parte din ele sunt contestate de către debitoare.
Se apreciază că, în cauză, creanța invocată de către creditoare nu este certă.
Cu privire la motivul de recurs în sensul că nu i-a fost comunicată cererea de intervenție în interes propriu formulată de, se constată că instanța de fond nici nu s-a pronunțat asupra acesteia. Deci necomunicarea cererii de intervenție către recurentă nu are relevanță în speță.
Este întemeiat motivul de recurs referitor la faptul că recurenta debitoare nu se află în stare de insolvență, deoarece desfășoară o activitate economică normală și efectuează plăți.
Din înscrisurile depuse la dosar de către debitoare, respectiv extras de cont, facturi și acte de plată, reiese că are în derulare contracte în temeiul cărora efectuează plăți, desfășoară o activitate economică în cadrul căreia are încasări și plăți.
Se deduce că, prin înscrisurile depuse privind activitatea desfășurată, recurenta debitoare a răsturnat prezumția relativă de insolvență prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere aceste argumente, se constată că recursul este fondat, motiv pentru care va fi admis. În consecință, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi admisă contestația debitoarei și va fi respinsă cererea formulată de creditoarea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3354 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL prin administrator judiciar ȘI ASOCIAȚII și intimata intervenientă SC COM SRL.
Modifică sentința atacată în sensul că admite contestația debitoarei și respinge cererea formulată de creditoare de deschidere a procedurii insolvenței față de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /4 ex/18.02.2010/jud. fond
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache
