Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 676
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 368 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată I, reprezentată prin lichidator judiciar Expert
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 5 mai 2009 lichidatorul judiciar a depus la dosar întâmpinare.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 368 din 2 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei I, reprezentată prin lichidatorul judiciar Expert A, precum și radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, tribunalul a descărcat practicianul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, aprobând, totodată, suportarea cheltuielilor de procedură din fondul special de lichidare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că lichidatorul judiciar Expert A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei I, a solicitat, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii colective ca urmare a lipsei bunurilor în averea falitei și a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de administrare. Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 1923 din 29 septembrie 2008, că în cauză s-a întocmit tabelul de creanțe, fiind comunicate notificările cerute de art. 61 din același act normativ, din probele de la dosar rezultând că societatea nu deține în patrimoniul său bunuri valorificabile, iar creditori nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, judecătorul-sindic a apreciat întemeiată propunerea practicianului, cu toate consecințele care rezultă din aceasta.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul continuării procedurii de insolvență, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Soluția Tribunalului Arad este nelegală, sentința pronunțată fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese citate mai sus recurenta consideră că în speță nu este situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de insolvență. De asemenea, creditoarea apreciază că în cauză nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul I, nefiind astfel incident articolul citat.
Lichidatorul judiciar, prin raportul de activitate prezentat la termenul din 19 ianuarie 2009, arătat că au fost depuse de către fostul administrator social doar o parte din actele societății, în conformitate cu art. 35 și 28 din Legea 85/2006, același aspect fiind reiterat și în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în insolvență. În aceste condiții recurenta consideră că închiderea procedurii insolvenței este prematură, impunându-se mai întâi obținerea tuturor actelor, iar dacă este cazul și formularea unei plângerii penale împotriva fostului administrator, practicianul putând identifica fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere/ supraveghere ori a altor persoane.
În drept a invocat prevederile art. 131 și 147 din Legea nr. 85/2006 și cele ale art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Debitoarea intimată, legal citată prin lichidatorul judiciar, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 7-8) prin care a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Procedura insolvenței împotriva societății debitoare a fost deschisă prin sentința civilă nr. 1923 din 29 septembrie 2008. După cum se poate observa din rapoartele depuse la dosar, de la momentul declanșării procedurii colective practicianul a efectuat demersuri în vederea intrării în posesia documentelor contabile ale debitoarei, notificând, totodată, toți creditorii cunoscuți. Din analiza actelor primite de la fostul administrator a rezultat că falita nu mai deține bunuri - a deținut mașini de cusut și alte utilaje pentru desfășurarea activității de croitorie - dar aceste mijloace fixe au fost executate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Finanțelor orașului De aceea, este total nejustificată susținerea recurentei că nu s-ar fi identificat bunurile debitoarei din moment ce această instituție le-a executat și a încasat banii rezultați din valorificarea lor. Pe de altă parte, Primăria orașului Iat rimis o adresă prin care a arătat că debitoarea nu are alte bunuri impozabile. Practicianul a notificat creditorii, aducându-le la cunoștință acest aspect și că pentru continuarea procedurii este nevoie să avanseze fonduri, dar niciun creditor nu și-a exprimat intenția de a avansa sumele necesare, astfel că s-a propus aplicarea art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar Expert A prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de primă instanță, în special în cel de la termenul de judecată din 16 februarie 2009 în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei I întrucât societatea falită nu mai desfășoară nicio activitate, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorilor și că în averea sa nu există niciun bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată, dispunând închiderea procedurii colective.
Acest text de lege statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, modificată, udecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, această normă fiind pe deplin aplicabilă în speță.
Criticile recurentei privitoare la neincidența în cauză a dispozițiilor acestui articol nu sunt întemeiate, motivat de împrejurarea că niciunul dintre creditorii înscriși la masa credală, deși legal notificați de către practician, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare. Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
În speță, ambele condiții pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate neidentificând bunuri în averea debitoarei falite, iar creditorii, deși notificați de către practician pentru a arăta dacă înțeleg să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii fie nu au răspuns acestei solicitări (este cazul Inspectoratului Teritorial d e Muncă A), fie au arătat expres că nu înțeleg să avanseze sume în acest scop (cum este cazul recurentei).
În atare condiții în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. De altfel, instituția recurentă deși critică soluția tribunalului nu aduce niciun argument juridic în sprijinul afirmațiilor sale, mulțumindu-se doar să susțină că în speță nu ar fi incidentă norma aplicată de judecătorul-sindic.
Cu toate că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa rătat că practicianul nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită.
Din adresa nr. 1380/29.01.2009 a Primăriei orașului I reiese că nu figurează în evidențele acestei instituții cu niciun fel de bunuri mobile sau imobile. De asemenea, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a descoperit bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, recurenta nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu sau ce anume consideră că mai trebuia făcut în cauză sub acest aspect.
Nu în ultimul rând, nu i se poate reproșa practicianului lipsa de diligență în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiată pe art. 147 din Legea nr. 85/2006 împotriva fostului administrator social atâta timp cât creditorii, inclusiv recurenta, au dat dovadă de lipsă de rol activ în derularea procedurii de executare colectivă, și cu toate că au fost legal notificați de practician și legal citați de judecătorul-sindic nu au dat curs acestor convocării ori citări, neprezentându-se la termenele de judecată fixate în cauză, prin aceasta asumându-și riscurile soluționării litigiului în lipsă. Pe de altă parte, și instituția creditoare avea posibilitatea să formuleze plângere penală împotriva fostului administrator al societății debitoare, lucru pe care nu l-a făcut.
Deși sentința tribunalului nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recurs omisio medio devine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de instituția creditoare, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 368 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată I, reprezentată prin lichidator judiciar Expert
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 21.05.2009
Tehnored. - 22.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
