Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 454/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 696
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen Mihaela
Grefier
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta debitoare SC IMPORT -- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR împotriva încheierii din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta debitoare prin lichidator judiciar personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 16 aprilie 2009, recurenta debitoare a depus precizări.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta debitoare prin lichidator judiciar solicită admiterea recursului arătând că în cauză creanța este certă, lichidă și exigibilă iar cererea formulată conform dispozițiilor Legii nr.85/2006 a fost introdusă în termen.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin încheierea de la 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, judecătorul-sindic a respins ca nefondată cererea debitoarei SC IMPORT -- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut dispozițiile articolului 27 cu referire la articolul 3 alin. 1 din Legea nr.85/2006, care îl obligă pe debitorul aflat în insolvență să se adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii, a evocat dispozițiile articolului 3 alin.1 pct. 1 din Legea nr.85/2006 referitoare la definiția stării de insolvență și a reținut că debitoarea, prin lichidator nu a arătat dacă a verificat creanța ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B pentru a constata dacă nu cumva s-a împlinit termenul de prescripție și nici dacă, în urma reglării fișei fiscale debitorul mai datorează vreo sumă de bani bugetului de stat.
A reținut că la dosar nu au fost anexate declarațiile fiscale depuse de societate și care, conform articolului 110 alin. 3 din OG nr.92/2003 republicată, reprezintă titluri de creanță, că nu a depus nici titlurile executorii ori somațiile emise de către autoritatea fiscală pentru a se verifica realitatea celor înscrise în adresă și în fișa sintetică, apreciind că adresa și fișa sintetică întocmite de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 nu pot în sine face dovada creanței, nefiind documente justificative ale creanței.
Judecătorul-sindic a reținut și împrejurarea că lichidatorul a fost numit în această calitate de către judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului încă de la 3 martie 2008, cu o remunerație de 1000 lei și că nu a motivat de ce nu poate termina în condițiile Legii nr. 31/1990 republicată lichidarea unei societăți despre care afirmă că are un singur creditor. Sub acest aspect, a apreciat că desemnarea unui lichidator judiciar ar trebui urmată și de stabilirea unei alte remunerații, ceea ce ar fi inacceptabil.
Totodată, a evocat dispozițiile articolului 3 alin. 1 pct. 23 și 3 din Legea nr.85/2006, care conferă procedurii caracter concursual, în speță afirmându-se că există un singur creditor, ceea ce face ca recuperarea creanței acestuia să se poată face în condițiile Legii nr.31/1990, procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 fiind una specială, care nu se poate suprapune peste procedura lichidării desfășurată în temeiul Legii nr.31/1990.
În fine, a apreciat că dacă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B ar fi avut o creanță certă,lichidă și exigibilă în sumă de 22.059 lei, nu ar fi ezitat să formuleze cerere de deschidere a procedurii în conformitate cu dispozițiile articolului 31 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat debitoarea prin lichidator, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 18 februarie 2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, au fost trecute în revistă susținerile din cererea de deschidere a procedurii, precum și argumentele aduse de judecătorul-sindic în considerentele hotărârii și s-a susținut în principal că, în conformitate cu dispozițiile articolelor 2701și 2702din Legea nr. 441/2006, de modificare a Legii nr.31/1990, lichidatorul este obligat să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic putând să dispună deschiderea procedurii simplificate.
Privitor la starea de insolvență a societății debitoare, s-a arătat că ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 are o creanță de 22.059 lei, astfel că este fără echivoc existența stării de insolvență vădită a societății debitoare în raport de dispozițiile articolului 3 alin. 1 lit.a din Legea nr.85/2006. Sub același aspect, făcut referire la înscrisurile care atestă existența acestor debite, susținând că în conformitate cu dispozițiile articolului 68 alin.2 din Legea nr.85/2006 nu sunt supuse acestei proceduri de verificare a creanțelor, creanțele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat.
A susținut că în conformitate cu dispozițiile articolului 1 alin. 2 lit. e din Legea nr.85/2006, procedura simplificată se aplică societăților comerciale dizolvate anterior cererii introductive.
Referitor la obligația debitoarei prevăzută de articolul 27 raportat la articolul 3 alin. 1 din Legea nr.85/2006, recurenta a arătat că lichidatorul desemnat de judecătorul-delegat a efectuat toate demersurile cu privire la contactarea administratorului unic al societății, demersuri soldate cu un eșec și că urmare a notificărilor transmise tuturor instituțiilor bugetare a reieșit doar existența creanței către Sector 2
În legătură cu faptul că nu au fost anexate la cererea de deschidere a procedurii declarațiile fiscale ale societății, s-a arătat că nereglarea fișei fiscale de evidență cu contabilitatea societății a avut ca justificare lipsa oricărei informații privitoare la sediul social și la depozitarea arhivei contabile, ceea ce a făcut ca lichidatorul să nu poată dispună de informațiile necesare pentru realizarea acestui obiectiv. S-a mai arătat și că, imediat după înregistrarea specimenului de semnătură la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, lichidatorul a întocmit și depus toate declarațiile fiscale și raportările fiscale aferente perioadei aprilie 2008 - februarie 2009.
Referitor la durata mare a desfășurării procedurilor de lichidare, s-a arătat că acest argument nu poate fi luat în considerare a motiv de respingere a cererii de deschidere a procedurii, având în vedere pe de o parte durata mare a termenelor în care s-au primit răspunsuri din partea unor creditori bugetari, precum și clarificări din partea acestora, precum și numărul mare de proceduri judiciare de lichidare în care a fost numit ca lichidator în cursul anului 2008, la acestea adăugându-se 4 expertize contabile judiciare, pe care a fost desemnat să le efectueze.
A susținut că procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 nu se suprapune cu cea prevăzută de Legea nr.31/1990, prima venind în continuarea a celei din urmă, reiterând susținerile despre obligația care îi incumbă în conformitate cu dispozițiile articolelor 2701și 2702din Legea nr. 441/2006.
În fine, referitor la susținerea despre plata unei remunerații duble, recurenta a susținut că suma de 1.000 lei stabilită de către judecătorul-delegat la registrul comerțului nu se plătește din fondurile administrate de UNPIR decât după declanșarea procedurii de insolvență, judecătorul-sindic fiind singurul în măsură să aprobe o astfel de plată din fondurile prevăzute de articolul 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
aceluiași motiv de recurs s- arătat și că lichidarea unei societăți comerciale aflate în stare de dizolvare de drept în conformitate cu dispozițiile articolului 31/19090 nu se poate efectua decât prin prelucrarea informațiilor contabile actualizate, dacă s-a întocmit bilanț de lichidare cu toate soldurile contabile soldate cu zero, după achitarea obligațiilor bugetare restante și după întocmirea memorandumului de lichidare aferent, cu depunerea documentelor de înmatriculare în original la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în speță însă neputându-se întocmi bilanț de lichidare.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă,pe dispozițiile legii nr. 85/2006 și pe dispozițiile Legii nr.31/1990.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Este întemeiată și a fost admisă critica relativă la imposibilitatea în care lichidatorul numit în condițiile Legii nr.31/1990 s-a aflat pentru a verifica fișa fiscală de evidență cu contabilitatea societății, având în vedere restituirea modificărilor transmise de către lichidator către societatea debitoare și lipsa oricărui contact cu administratorul statutar al acestei societăți.
Curtea constată că, în condițiile în care lichidatorul numit de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nu a putut lua legătura cu administratorul societății și nu a identificat sediul efectiv al acestei societăți, acesta a fost pus în imposibilitate de a identifica disponibilități și bunuri în averea debitoarei, de aceea în mod corect a dat curs obligației de sesizare a judecătorului-sindic, astfel cum îl obligau dispozițiile articolului 2701și 2702din Legea nr. 31/1990.
argumentele aduse de debitoare, Curtea apreciază că prin înscrisurile depuse în recurs în condițiile articolului 305 Cod procedură civilă debitoarea prin lichidator s-a conformat și dispozițiilor articolului 27 din Legea nr.85/2006, în sensul că a solicitat deschiderea procedurii, anexând acestei cereri somațiile de plată și titlurile executorii apreciate ca atare de OG nr.92/2003, nefăcându-se dovada că acestea au fost contestate de către debitoare în conformitate cu dispozițiile articolului 172- 173 din același act normativ. În atare situație, s-a făcut dovada în condițiile articolului 1169 - 1170 Cod civil, a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, astfel cum aceasta este definită de articolul 379 Cod procedură civilă, neimpunându-se verificarea creanței bugetare, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 66 din Legea nr.85/2006.
În ce privește susținerea instanței de fond referitoare la caracterul concursual al procedurii insolvenței, Curtea apreciază ca urmare a interpretării dispozițiilor articolelor 27, 31 și 33 din Legea nr.85/2006, că atâta vreme cât procedura se poate deschide la cererea unui creditor, aceasta se poate deschide și la cererea debitorului care are un singur creditor, practica instanțelor judecătorești și doctrina în materie fiind în același sens.
Cu privire la faptul că lichidatorul a fost numit de judecătorul delegat la la data de 12.02.2008 cu o remunerație de 1.000 lei și nu a reușit să termine lichidarea până la data formulării cererii de la 30.10.2008, drept pentru care apare inadmisibilă solicitarea acestuia de a fi numit lichidator judiciar, reține că în ce privește termenul de lichidare al societății, potrivit Legii nr. 31/1990 sunt aplicabile dispozițiile articolului 260 din această normă, motiv pentru care nu se poate reproșa lichidatorului că nu a terminat lichidarea în opt luni de zile.
În ce privește remunerația stabilită de judecătorul delegat la de 1.000 lei, acest aspect nu are relevanță și nici consecințe în ce privește aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 întrucât plata drepturilor lichidatorului nu este prevăzută de Legea nr.31/1990 ci de articolul 4 alineat 4 din Legea nr.85/2006, astfel că nu se efectuează o dublă plată.
De altfel, pentru efectuarea plății lichidatorului numit de judecătorul delegat la (dacă nu se solicită deschiderea procedurii conform articolului 2701 și 2702 din Legea nr.31/1990 - măsură obligatorie în sarcina lichidatorului), acesta trebuie să întocmească Bilanțul de Lichidare, cu toate soldurile contabile soldate cu și un MEMORANDUM DE LICHIDARE cu depunerea actelor originale de înmatriculare la
Or, în cazul de față, față de lipsa bilanțurilor contabile și a balanțelor de verificare obligatorii a fi anexate la bilanțuri, lichidatorul nu poate întocmi Bilanțul de Lichidare, pentru a fi remunerat.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele aplicării articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă pentru reformarea hotărârii, recursul urmând a fi admis în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă.
Curtea va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va admite cererea debitoarei, apreciind întrunite cerințele articolului 27 alin. 1 raportat la articolul 3 pct. 1 și 11 din Legea nr.85/2006.
Curtea va trimite cauza aceleiași instanțe pentru deschiderea procedurii, apreciind că deschiderea procedurii este atributul exclusiv al judecătorului-sindic, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta debitoare SC IMPORT -- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR împotriva încheierii din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată,în sensul că admite cererea debitoarei.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru deschiderea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
2.06.2009
.
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Carmen Mihaela
