Somație de plată. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 414/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 693
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen Mihaela
Grefier
********************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta debitoare SC SRL împotriva încheierii din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este ne legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu intimata creditoare față de împrejurarea că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost aplicată ștampila SC SRL, având în vedere că în cererea de somație de plată intimata își indică fosta denumire SC SRL și nu SC SRL.
Curtea dispune amendarea agentului procedural care a întocmit procedura de citare cu intimata pârâtă la datele de 12.03.2009 și 15.04.2009 cu amendă judiciară în cuantum de 300 lei potrivit dispozițiilor art.1081pct.2 lit.g Cod procedură civilă și dispune emiterea adresei către Oficiul Poștal pentru a comunica datele de identificare ale agentului procedural precum și codul numeric personal. Urmează a acorda termen la data de 21 mai 2009 pentru lipsa de procedură.
După acordarea termenului de judecată se prezintă intimata creditoare prin avocat - care depune împuternicire avocațială și solicită cuvântul pe recurs.
Curtea revine asupra acordării termenului de judecată, constată procedura de citare legal îndeplinită și reia dezbaterile în dosar.
Intimata creditoare prin apărător arată că la sediul unde a fost citată intimată, funcționează și SC SRL și SC SRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata creditoare prin apărător solicită respingerea recursului, având în vedere că pe lângă condițiile speciale instanța de fond avea obligația de a verifica și dispozițiile art.723 Cod procedură civilă. Recurenta nu și-a exercitat dreptul de a invoca excepția de neconstituționalitate și nu poate afirma că este prejudiciată. Instanța de fond corect a analizat condițiile generale și nu a mai analizat condițiile speciale prevăzute de Legea nr.47/1992. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin încheierea de ședință de la 29 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, excepția inadmisibilității și cererea de suspendare a judecății și de sesizare a Curții Constituționale.
Privitor la cererea de suspendare a judecății și de sesizare a Curții Constituționale, prima instanță a reținut că societatea debitoare SC SRL a invocat, în contradictoriu cu societatea creditoare SC SRL, neconstituționalitatea dispozițiilor articolului 1, articolului 4 alineat 2, articolului 6 alineatele 1, 2 și 4, articolului 8 alineatele 1 și 2 și articolului 10 din OG nr.5/2001, prin raportare la dispozițiile articolului 16 alineat 1, articolului 21 alineatele 1 și 2, articolului 24 alineat 1, articolului 44 și articolului 53 din Constituția României.
Prima instanță a apreciat, analizând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile articolului 29 din legea nr.47/1992, că nu toate dispozițiile a căror neconstituționatate s-a invocat au legătură cu soluționarea cererii în actualul stadiu procesual, dispozițiile articolelor 8 și 10 interesând părțile în eventualitatea formulării unei cereri în anulare sau a declanșării procedurii executării silite.
A reținut că argumentele aduse în sprijinul susținerii despre neconstituționalitate articolele 1,4 și 6 din OG nr.5/2001 nu au elemente de noutate față de cele deja analizate de Curtea Constituțională în numeroasele decizii și vizează în măsură potențialitatea aplicării dispozițiilor în mod neconstituțional, nu caracterul lor intrinsec neconstituțional.
Prima instanță a subliniat concluziile repetate ale Curții Constituționale în sensul constituționalității OG nr.5/2001, atât în ansamblul ei, cât și separat, pe articole, a apreciat că în cauza de față nu se aduc argumente noi, de natură a conduce la reconsiderarea acestei jurisprudențe și a subliniat natura urgentă a cauzei și a procedurii alese, care conduce la concluzia că mijlocul procedural ales de debitoare prin invocarea acestei excepții nu are drept scop real rezolvarea unui incident, ci doar tergiversarea soluționării cauzei.
Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că sancționarea acestui act abuziv, conform articolului 723 Cod procedură civilă, nu poate fi realizată decât prin lipsirea de efectele întreruperii judecății, întrucât debitoarea dispune de toate mijloacele legale pentru apărarea intereselor în propria cauză, chiar și în procedura specială cu care a fost învestită instanța.
Împotriva acestei hotărâri, legat de soluția pronunțată asupra cererii de suspendare a judecății și de sesizare a Curții Constituționale, în termen legal a declarat recurs motivat societatea debitoare SC SRL, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 16 februarie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, susținându-se că toate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de articolul 29 alineatele 1,2 și 3 din legea nr.47/1992 au fost întrunite.
Recurenta a reiterat articolele din OG nr. 5/2001 și articolele din Constituția României în raport de care a invocat neconstituționalitatea, argumentând in extenso susținerile pe fiecare articol apreciat ca neconstituțional.
În legătură cu îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, recurenta a susținut următoarele:
Excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât în situația declarării neconstituționale a dispozițiilor articolelor nr.1, 4 alineat 2, 6 alineatele 1,2 și 4, 8 alineatele 1 și 2 și 10 soluția ar fi de respingere a cererii privind somația de plată.
Prevederile legale din OG nr. 5/2001 invocate nu au fost declarate neconstituționale printr-o altă decizie a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de debitoare.
Recurenta a criticat hotărârea susținând și că instanța de fond nu are competența să se pronunțe asupra temeiniciei excepției, ci doar să constate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 3041și articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, ca și pe dispozițiile articolului 29 din legea nr.47/1992.
La 6 aprilie 2009, intimata creditoare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și prin care a susținut fiecare din argumentele aduse de prima instanță în motivarea soluției pronunțate.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
De esența criticii formulate de recurenta-creditoare sunt susținerile relative la greșita aplicare a dispozițiilor articolului 29 din legea nr.47/1992 și la aprecierea făcută de prima instanță asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.
Prima susținere este întemeiată. Conform dispozițiilor articolului 29 alineat 6 din legea nr.47/1992, instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate are obligația de a verifica dacă aceasta respectă condițiile prevăzute la alineatele 1-3 din același articol și dreptul de a aprecia excepția ca inadmisibilă în caz contrar.
Se constată că cerințele articolului 29 alineat 1 din legea nr.47/1992 sunt îndeplinite, în primul rând pentru că recurenta-debitoare invocă in terminis neconstituționalitatea mai multor dispoziții din OG nr.5/2001, nu a potențialei lor aplicări, așa cum a reținut prima instanță. Aceste dispoziții legale fac parte dintr-o ordonanță în vigoare și au legătură cu soluționarea cauzei. Sub acest din urmă aspect, Curtea reține că prima instanță a apreciat că numai prevederile articolelor 8 și 10 din OG nr. 5/2001 nu au legătură cu cauza, în considerarea stadiului procesual, dar această apreciere nu este în concordanță cu dispozițiile articolului 29 alineat 1 din legea nr.47/1992, în care s-a prevăzut expres că pot forma obiectul excepției acele dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzeiîn orice fazăa litigiului.
În ce privește condiția impusă de articolul 29 alineat 2 din legea nr.47/1992, Curtea o apreciază ca îndeplinită, întrucât excepția este invocată de debitoare, care esteparteîn litigiu.
Și condiția impusă de alineatul 3 al aceluiași articol este îndeplinită, întrucât dispozițiile contestate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară Curții Constituționale.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 29 din legea nr.47/1992, motiv de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciată că prima instanță, reținând pe de o parte jurisprudența bogată a Curții Constituționale cu privire la.OG nr. 5/2001 (pe articole și în ansamblu), iar pe de altă parte lipsa oricărui element de noutate în argumentația recurentei-debitoare, aduce în susținerea soluției sale considerente străine de norma legală incidentă, respectiv de articolul 29 alineat 6 din legea nr.47/1992, motiv de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă.
Incidența dispozițiilor articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă este reținută de C și în raport de argumentele primei instanțe întemeiate pe dispozițiile articolului 723 Cod procedură civilă și pe susținerea despre scopul real (afirmat de instanță, dar nesprijinit de probe) al invocării acestei excepții, care este cel de a tergiversa judecarea pricinii.
Se constată în primul rând că dispozițiile articolului 29 din legea nr.47/1992 care reglementeazăprocedurape care instanța o urmează atunci când este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate, nu prevăd drept criteriu de verificare a admisibilității acestei excepții scopul real avut în vedere de parte, nici nu îi lasă instanței posibilitatea de a apreciaex oficioasupra abuzului de drept ( cu atât mai puțin cu cât partea adversă singura în măsură a aprecia asupra vătămării produse în acest fel, conform articolului 723 alineat 2 Cod procedură civilă -nu invocă abuzul de drept), după cum nu prevede abuzul de drept ca impediment la sesizarea Curții Constituționale.
Și din acest punct de vedere se reține incidența dispozițiilor articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, Curtea apreciind, în plus, că în speță sunt incidente și dispozițiile articolului 304 punctul 5 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor articolului 29 din legea nr.47/1992, care sunt norme de procedură aplicabile incidentului de procedură provocat de invocarea excepției de neconstituționalitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul articolului 312 alineatele 1-3, raportat la articolul 304 punctele 5,7, și 9 și la articolul 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa hotărârea atacată numai în ce privește soluția dată cererii de suspendare a judecății și de sesizare a Curții Constituționale.
Curtea va trimite caza spre rejudecare aceleiași instanțe în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 5 Cod procedură civilă, întrucât recursul nu are caracter devolutiv, iar dispozițiile articolului 29 alineat 4 din legea nr.47/1992 prevăd expres și imperativ căsesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanță în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituținalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL împotriva încheierii din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
28.05.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Carmen Mihaela
