Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.734
Ședința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr.507/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă, avocat în substituire avocat, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că intimata creditoare a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de renunțare la judecată întrucât debitul a fost achitat integral de către debitoarea recurentă.
Reprezentanta debitoarei recurente depune la dosar timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, împuternicirea avocațială nr.40807/16.05.2009, împuternicirea avocațială de substituire și copia notei de conciliere prin care se arată că s-a achitat suma datorată, în 2 exemplare.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.507/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis cererea formulată de creditoarea - SRL pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei - SRL A și în consecință s-a deschis procedura generală prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei și s-a desemnat ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei Expert A stabilindu-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006, cu mențiunea de conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că debitoarea are o datorie față de creditoarea în cuantum de 13.869,67 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru marfa pe care creditoarea i-a livrat-o și pentru care aceasta din urmă a emis factura fiscală nr.5079/22.10.2008, în valoare totală de 15.074,68 lei, care nu a fost achitată în totalitate. Această factură a fost acceptată la plată de către debitoare și chiar dacă debitoarea a emis un bilet la ordin pentru această sumă, acest titlu comercial nu a putut fi decontat datorită lipsei totale de disponibil.
Judecătorul sindic a mai reținut că această creanță depășește valoarea prag, astfel cum este reglementată în art.3 pct.12 din Legea insolvenței, adică de minim 10.000 lei.
Având în vedere această stare de fapt, creditoarea având calitatea de creditor îndreptățit, astfel cum este statuat la art.31 alin.1 raportat la art.3 pct.6 din aceeași lege, deținând împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum este definită prin art.379 Cod procedură civilă, în temeiul art.31 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a deschis procedura generală de insolvență față de debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea - SRL solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței recurate, arătând că a achitat creanța datorată creditoarei.
Creditoarea intimată - SRL a depus la dosar o cerere de renunțare la prin care arată că debitul a fost achitat integral de către debitoare.
Examinând recursul declarat de debitoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, așa cum rezultă din actele și înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv din înscrisurile depuse de debitoare în recurs și confirmate de către creditoare, rezultă că aceasta a achitat în totalitate datoria față de creditoare.
De asemenea, creditoarea a depus la dosar un script prin care învederează instanței că este de acord cu admiterea recursului, cererea sa rămânând fără obiect.
Creditoarea intimată a confirmat achitarea debitului prin înscrisul depus în fața instanței de recurs, astfel încât, creanța pretinsă de creditoare fiind achitată în întregime, în baza art. 312 Cod procedură civilă. Curtea va admite recursul declarat de debitoare și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.507/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
(cu opinie separată în
sensul respingerii recursului) Grefier,
- -
OPINIE SEPARATĂ
În opinia mea, recursul declarat de debitoare împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței trebuia să fie respins ca nefondat, sentința judecătorului sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, această creanță trebuind să depășească valoarea-prag de 10000 lei, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Potrivit Legii nr. 85/2006 creditorul nu poate declanșa procedura insolvenței decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului său. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste condiții fiind, fără nici un dubiu, îndeplinite în speță.
În prezenta cauză creditoarea a invocat și dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, rezultând din sume facturate, acceptate la plată și neachitate, împotriva debitoarei de 13869,67 lei, iar debitoarea a recunoscut această datorie față de creditoare prin cererea de recurs, invocând că nu s-ar afla în stare de insolvență și achitând până la soluționarea recursului întreaga datorie față de creditoare.
Apreciez că sentința judecătorului sindic de admitere a cererii creditoarei și de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare este legală și temeinică și că nu există în cauză nici un motiv de casare sau modificare a acestei sentințe în recurs.
Susținerile debitoarei recurentei potrivit cărora, dat fiind faptul că în prezent aceasta a achitat datoria către creditoare, în speță nu ar mai fi îndeplinite condițiile necesare pentru deschiderea procedurii de insolvență, nu pot fi primite.
Aceasta pe de o parte întrucât la momentul pronunțării hotărârii recurate cererea creditoarei îndeplinea toate condițiile pretinse de Legea insolvenței pentru ca aceasta să fie admisă. Instanța de recurs trebuie să verifice, în limitele motivelor invocate de partea recurentă, dacă, la momentul pronunțării hotărârii atacate, în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca judecătorul sindic să admită cererea creditorului și să dispună deschiderea procedurii (cerințe, care, astfel cum am arătat mai sus, erau întrunite).
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, în afară de cazurile prevăzute de art. 49 sau cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule (quod nullum est nullum producit effectum). Ori plata datoriei către creditoare a fost făcută de societatea debitoare după deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta, această plată neîncadrându-se nici între cazurile prevăzute de art. 49 și nici nu a fost autorizată de judecătorul sindic.
Art. 47 din Legea nr. 85/2006 prevede că deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. 1 lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. 6, intenția de reorganizare. În cauză, debitoarea recurentă nu și-a declarat această intenție în condițiile cerute de textul de lege amintit, iar prima instanță a dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, astfel că, în opinia mea, ea nu mai avea dreptul de a-și administra averea, ceea ce face ca plata făcută de administratorul social al debitoarei către creditoare după data deschiderii procedurii să nu poată analizată sub aspectul validității cu ocazia judecării recursului de față.
În orice caz, chiar în situația în care debitoarea nu ar mai avea alte datorii față de alți creditori, apreciez că recursul declarat de debitoare nu trebuia admis, sentința primei instanțe nu trebuia să fie modificată, iar cererea creditoarei de deschidere a procedurii nu trebuia să fie respinsă, având în vedere că la data pronunțării hotărârii recurate erau îndeplinite toate condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoare, aspectele arătate mai sus putând fi analizate și soluționate numai în cadrul procedurii insolvenței de către judecătorul sindic desemnat în cauză.
Judecător - -
Red./28.05.2009
Red. Op. sep. FM/28.05.2009
tehn./ 2 ex./28.05.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
