Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.738
ȘEDINTA PUBLICA DIN 08.10.2008
PREȘEDINTE: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Alexandrina Zaharia
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.488/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxelor judiciare și că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 488 din 24. 06. 2008 s-au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B și s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar cabinet Individual de insolvență, dispunându-se pe cale de consecință închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC Serv SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a avut în vedere următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 01.04.2008 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC Serv SRL Bas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a întocmirii raportului final și a distribuirii tuturor sumelor obținute.
Respectivul raport a fost depus la dosar, fiind comunicat creditorilor și publicat în buletinul insolvenței.
Creditoarea AVAS a formulat obiecțiuni la acest raport, ce au fost apreciate ca nefondate întrucât se referă la aspecte privind comunicarea raportului final și a bilanțului general. Aceste înscrisuri au fost însă comunicate dovadă fiind dovezile atașate și obiecțiunile depuse de creditoare.
Netemeinicia obiecțiunilor este relevată și de concluziile raportului de cauze și precizările lichidatorului expuse și oral, potrivit cărora nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Neexistând în cauză nici ipoteza că lichidatorul ar fi omis sau neglijat a formula acțiune de atragere răspundere patrimonială și, întrucât nu s-a formulat acțiune întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 138/2006, față de împrejurarea valorificării tuturor bunurilor din averea debitoarei și a neidentificării altor bunuri sau fonduri, sunt incidente în speță dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 referitoare la închiderea procedurii.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea AVAS, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod eronat instanța de fond a dispus închiderea procedurii fără să fi realizat procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final și cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii, proceduri stabilite de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006.
Din interpretarea art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 rezultă că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o sentință distinctă, pentru a fi îndeplinite condițiile necesare ca procedura să fie închisă fiind obligatorie existența unei cereri prin care lichidatorul judiciar să solicite acest lucru. Această cerere, ca orice alt act procedural, se impunea să fie comunicată creditorilor care, la rândul lor aveau dreptul de a -și formula apărări în funcție de ea.
În cazul de față, către AVAS nu a fost comunicată o astfel de cerere.
Mai mult decât atât, nu au fost respectate nici dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, raportul final al lichidatorului neidentificând cauzele care au dus la starea de încetare de plăți și nici persoanele vinovate de apariția respectivei situații.
Întrucât creditorii nu au acces la documentele societății debitoare, judecătorul sindic trebuia să se conformeze obligației impuse de dispozițiile art. 129 din Cod procedură civilă respectiv să stăruie în determinarea cauzelor reale și a împrejurărilor care au condus la insolvență și a persoanelor vinovate de acest lucru.
În cauză, judecătorul sindic nu numai că nu a solicitat asistența Comitetului creditorilor într-o problemă ce îi viza direct pe creditori, dar nici nu a exercitat rolul activ, rezumându-se la a îmbrățișa concluziile nesusținute ale lichidatorului judiciar și a dispune închiderea procedurii de insolvență și radierea din evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
Pentru motivele arătate mai sus, recurenta a solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare,
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Recursul de față este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Verificând hotărârea criticată din perspectiva neregularităților semnalate de creditoarea-recurentă, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea o califică drept temeinică și legală și o va menține ca atare.
Contrar celor susținute de recurentă, încheierea de respingere a obiecțiunilor este precedată de o amplă argumentație, conformându-se standardelor de rigoare impuse de dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă.
Soluția de închidere a procedurii de insolvență, subsecventă pronunțării instanței asupra obiecțiunilor la raportul final este și ea legală în condițiile în care nu s-au mai identificat în patrimoniul debitoarei bunuri de valorificat. În acest context, judecătorul sindic a ținut cont și de împrejurarea că nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale.
Dispozițiile legale citate de recurentă în motivarea cererii de recurs, art. 129 și art. 132 din Legea insolvenței, sunt de natură a justifica și, nicidecum, a invalida hotărârea instanței, interpetarea dată de recurentă fiind una extensivă neprermisă în cauză datorită clarității respectivelor texte.
De vreme ce raportul final a parvenit în formele și în termenul prevăzute de lege, nu se mai pune problema lipsei de rol activ a judecătorului sindic, ci a lipsei de diligență a creditorilor care nu au înțeles să iasă din pasivitate și să colaboreze cu lichidatorul prin intermediul Comitetului creditorilor.
În condițiile în care, așa cum a reținut și judecătorul sindic, nu sunt aplicabile disp. art. 138 alin. 3 din legea insolvenței și față de îmorejurarea necontestată a lipsei de bunuri în averea debitoarei, continuarea procedurii nu se justifică.
De altfel, criticile recurentei nici nu au fost încadrate corespunzător în drept de către aceasta, indicarea generală a dispozițiilor procedurale referitoare la întregul capitol referitor la recurs echivalând cu nemotivarea recursului.
Întrucât nici examinarea din oficiu a cauzei, potrivit disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, nu a identificat vreun motiv de nelegalitate, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul de față cu consecința imediată a menținerii hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.488/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Romila
Dr.- - - - - -
Grefier,
- -
Fond:
Red.
Tehnored./
20.11.2008/2 ex.
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Elena Romila
