Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 748/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 748
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 578 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - judecător sindic în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - T, reprezentată prin lichidator judiciar Management
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în calitate de reprezentant al lichidatorului judiciar Management T, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 10 septembrie 2008 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea Management în calitate de lichidator judiciar al debitoarei -
Reprezentanta lichidatorului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta lichidatorului, consilier juridic solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 578 din 20 martie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - judecător sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus descărcarea lichidatorului judiciar IT Management T, de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarelor Administrația Finanțelor Publice T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță - judecător sindic a reținut că sânt neîntemeiate obiecțiunile creditoarei, respectiv cererea de continuare a procedurii, cu mențiunea că, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de Legea insolvenței, debitoarea nedeținând în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor. Pe de altă parte, s-a arătat faptul că lichidatorul nu a omis (pentru a fi aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138) să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci dimpotrivă a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele, prevăzute de lege, de natură să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138.
Instanța a arătat că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social se impune îndeplinirea condițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa. Creditorul trebuie să facă dovada că administratorul social a fost culpă de a nu fi folosit mijloacele adecvate și nu a desfășurat o activitate diligentă pentru realizarea scopului societății. Faptul că notificările trimise de lichidator administratorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire i-au fost returnate, s-a apreciat că nu poate conduce la prezumția ca a fost ținută o contabilitate fictivă, că acesta a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. S-a menționat că în speță, sumele pe care debitoarea le datorează către AVAS T nu denotă că neregulile au fost provocate cu vreo intenție de a eluda obligațiile fiscale.
Pentru aceste motive au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea cu privire la raportul final de activitate.
Tribunalul a constatat incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 și văzând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, în temeiul acestei dispoziții procedurale, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă a susținut că instanța de fond în mod nefondat a respins obiecțiunile formulate de la Raportul final, nu s-a pronunțat pe cererea de convocare a Comitetului creditorilor și a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea -
Creditoarea recurentă a menționat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. 2(art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. Cod procedură civilă).
S-a susținut de către creditoarea recurentă că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Recurenta a considerat că judecătorul sindic nu a analizat cererea formulată de creditoarea, prin care solicită lichidatorului judiciar să convoace Comitetul Creditorilor în vederea punerii în discuție a cererii de autorizare.
S-a motivat că pentru a putea formulată această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Această cerere este perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajarea a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea nr. 85/2006 și care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului.
De asemenea, recurenta reiterează faptul că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare a cererii prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, etapă procesuală, pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi de curs.
S-a arătat că este evident că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3) teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenința să se prescrie".
S-a susținut că răspunderea persoanelor la care se referea alin.1) amenința să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai exista nici o posibilitatea reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenința să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.
Având în vedere aceste aspecte, creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin concluziile scrise formulate, IT Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - în faliment a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul creditoarei este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii".
Prima instanță - judecător sindic a constatat că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
În mod neîntemeiat creditoarea recurentă Bas usținut faptul că judecătorul sindic ar fi respins în mod eronat obiecțiunile la Raportul final, motivat de faptul că "au fost valorificate bunurile debitoarei".
De asemenea, referitor la acest aspect, creditoarea a afirmat că nu a fost recuperat nici un leu din creanța cu care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei.
Din motivarea hotărârii recurate, Curtea reține aspectul că instanța a respins obiecțiunile creditoarei la Raportul final deoarece în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de Legea insolvenței iar debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează.
Așadar din motivarea sentinței recurate nu rezultă că ar fi fost valorificate bunuri ale societății debitoare.
În consecință sunt nefondate afirmațiile creditoarei recurente în sensul că nu a recuperat nimic din creanța sa.
Conform mențiunilor din Raportul de închidere întocmit de către lichidatorul judiciar IT Management nu a fost identificat nici un bun în patrimoniul societății debitoare.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, se reține că în fața primei instanțe, lichidatorul judiciar Management T, desemnat să administreze procedura insolvenței față de debitoarea - T, nu a solicitat instanței angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei.
Aceasta nu înseamnă că lichidatorul a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care face referire alin.1 al art. 138 pentru a fi aplicabil alin. 3 al articolului menționat.
În conformitate cu art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul privind cauzele insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Atât, prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența societății debitoare - T, cât, și prin Raportul de închidere a procedurii insolvenței debitoarei, Management T, în calitate de lichidator judiciar al acesteia a învederat că nu a constatat săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditoarei potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că judecătorul-sindic nu ar fi analizat cererea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în cuprinsul obiecțiunilor la raportul final depus de lichidator prin care se propunea închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - T, cerere prin care recurenta solicita ca, în cazul în care practicianul nu înțelege să promoveze acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, tribunalul să autorizeze creditoarea să formuleze o asemenea cerere, ceea ce ar atrage modificarea ei în temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, nu au nici un fundament legal, deoarece în speță nu era incidentă niciuna dintre cele două situații limitativ reglementate de Legea insolvenței pentru ca creditorii înscriși la masa credală, fie prin comitet, fie personal dacă sunt în număr insuficient pentru a forma comitetul creditorilor, să solicite judecătorului-sindic să îi autorizeze să introducă cererea de atragere a răspunderii fostului administrator social.
Din considerentele sentinței atacate rezultă cu claritate că prima instanță a analizat solicitarea instituției creditoare și a arătat care sunt motivele pentru care ea nu poate fi primită - "lichidatorul nu a omis (pentru a fi aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138) să indice persoanele care ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci, dimpotrivă, a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna dintre faptele prevăzute de lege și care ar fi de natură să ducă la angajarea răspunderii lor" - astfel că în speță nu este aplicabil nici motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Chiar dacă scopul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, afirmațiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B privitoare la instituirea unor prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu au nici o bază legală.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, referitor la faptul că prima instanță, prin sentința pronunțată, ar fi încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, având în vedere că prin cererea de recurs creditoarea nu a dezvoltat în niciun fel aceste critici, Curtea se află în imposibilitate de a analiza temeinicia afirmațiilor sale.
Deși hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041 din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recurs omisio medio devine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 578 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - judecător sindic în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 578 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - judecător sindic în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /27.10.2008
Dact. /28.10.2008 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
